1Moise a răspuns și a zis: – Iată că nu mă vor crede și nu mă vor asculta, ci vor zice: „Nu ți S‑a arătat DOMNUL!“2DOMNUL l‑a întrebat. – Ce ai în mână? El a răspuns: – Un toiag.3Domnul i‑a zis: – Aruncă‑l la pământ! El l‑a aruncat la pământ și acesta s‑a transformat într‑un șarpe. Moise a fugit dinaintea lui.4Apoi DOMNUL i‑a zis lui Moise: – Întinde‑ți mâna și prinde‑l de coadă! El și‑a întins mâna, l‑a prins și acesta s‑a transformat în mâna lui într‑un toiag.5– Așa să faci pentru ca ei să creadă că ți S‑a arătat DOMNUL, Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.6DOMNUL i‑a mai zis: – Bagă‑ți mâna în sân! El și‑a băgat mâna în sân, iar când a scos‑o, iată că mâna lui era leproasă[1], ca zăpada.7Apoi Domnul i‑a zis: – Bagă‑ți mâna înapoi în sân! El și‑a băgat mâna înapoi în sân. Când a scos‑o din sân, iată că se făcuse iarăși ca restul pielii sale.8– Dacă nu te vor crede și nu vor lua în seamă mesajul primului semn, vor crede mesajul următorului semn.9Dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din Nil și s‑o verși pe pământ. Apa pe care o vei lua din Nil se va preface în sânge pe pământul uscat.10Dar Moise I‑a zis DOMNULUI: – Ah, Stăpâne, eu nu sunt un om al cuvintelor, nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când i‑ai vorbit robului Tău, căci vorbirea‑mi este greoaie, iar limba‑mi este încurcată[2]. (Ex 6:12; Ex 6:30)11Atunci DOMNUL l‑a întrebat: – Cine a făcut gura omului? Sau cine îl face mut, sau surd, sau văzător, sau orb? Oare nu Eu, DOMNUL?12Acum, du‑te, căci Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să spui.13Însă Moise I‑a răspuns: – Ah, Stăpâne, Te rog, trimite pe altcineva, pe care vei vrea să‑l trimiți!14Atunci mânia DOMNULUI s‑a aprins împotriva lui Moise și El a zis: – Nu este levitul[3] Aaron fratele tău? Știu că el vorbește bine. Iată că vine să te întâlnească, iar când te va vedea, se va bucura în inima lui. (1 Cro 23:13)15Să vorbești cu el și să pui în gura lui aceste cuvinte. Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce să faceți.16El va vorbi poporului în locul tău. Îți va sluji drept gură și tu vei fi pentru el asemenea lui Dumnezeu.17Să iei în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.
Moise se întoarce în Egipt
18Moise s‑a întors la socrul său, Ietro, și i‑a zis: – Te rog, lasă‑mă să mă întorc la frații[4] mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc. Ietro i‑a răspuns: – Du‑te în pace! (Ex 2:11)19DOMNUL îi spusese lui Moise în Midian: „Întoarce‑te în Egipt, pentru că toți cei ce căutau să‑ți ia viața au murit.“20Moise și‑a luat soția și fiii, i‑a pus pe măgari și a plecat înapoi spre țara Egiptului. Moise avea în mână toiagul lui Dumnezeu.21DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Când vei pleca și te vei întoarce în Egipt, vezi să înfăptuiești înaintea lui Faraon toate minunile pe care te‑am împuternicit să le faci. Eu îi voi împietri[5] inima și el nu va lăsa poporul să plece. (Ex 7:3; Ex 7:13; Ex 7:14; Ex 7:22; Ex 8:15; Ex 8:19; Ex 8:32; Ex 9:7; Ex 9:12; Ex 9:34; Ex 9:35; Ex 10:1; Ex 10:20; Ex 10:27; Ex 11:10; Ex 14:5; Ex 14:8; Ex 14:17; Deut 2:30)22Atunci să‑i spui lui Faraon: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut.23Îți spun: lasă‑l pe fiul Meu să plece ca să‑Mi slujească. Dacă nu vrei să‑l lași să plece, iată că‑l voi ucide pe întâiul tău născut!’»“24Pe drum, în locul în care au rămas peste noapte, DOMNUL l‑a întâlnit[6] și a vrut să‑l omoare.25Dar Sefora a luat o piatră ascuțită și a tăiat prepuțul fiului ei[7]. Apoi a atins cu el picioarele lui Moise și a zis: „Tu îmi ești un soț de sânge!“ (Gen 17:14)26Atunci El l‑a lăsat în pace. Ea a zis: „Un soț de sânge“ din cauza circumciziei.27DOMNUL i‑a zis lui Aaron: „Du‑te în pustie ca să‑l întâlnești pe Moise.“ El a plecat și, când a ajuns la muntele lui Dumnezeu, l‑a întâlnit pe Moise și i‑a dat sărutare.28Moise i‑a spus lui Aaron toate cuvintele cu care DOMNUL l‑a trimis și despre toate semnele pe care i le‑a poruncit să le facă.29Apoi Moise și Aaron s‑au dus și i‑au adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel.30Aaron le‑a spus toate cuvintele pe care DOMNUL i le zisese lui Moise și a făcut semnele înaintea poporului.31Poporul a crezut, iar când au auzit că DOMNUL i‑a cercetat pe fiii lui Israel și le‑a văzut suferința, s‑au plecat la pământ și s‑au închinat.
Exodul 4
Lutherbibel 2017
de la Deutsche Bibelgesellschaft1Mose antwortete und sprach: Siehe, sie werden mir nicht glauben und nicht auf mich hören, sondern werden sagen: Der HERR ist dir nicht erschienen.2Der HERR sprach zu ihm: Was hast du da in deiner Hand? Er sprach: Einen Stab.3Er aber sprach: Wirf ihn auf die Erde. Und er warf ihn auf die Erde; da ward er zur Schlange und Mose floh vor ihr. (Ex 7:10)4Aber der HERR sprach zu ihm: Strecke deine Hand aus und erhasche sie beim Schwanz. Da streckte er seine Hand aus und ergriff sie, und sie ward zum Stab in seiner Hand.5»Damit sie glauben, dass dir erschienen ist der HERR, der Gott ihrer Väter, der Gott Abrahams, der Gott Isaaks, der Gott Jakobs.«6Und der HERR sprach weiter zu ihm: Stecke deine Hand in den Bausch deines Gewandes. Und er steckte sie hinein. Und als er sie wieder herauszog, siehe, da war sie aussätzig wie Schnee.7Und er sprach: Tu sie wieder in den Bausch deines Gewandes. Und er tat sie wieder hinein. Und als er sie herauszog, siehe, da war sie wieder wie sein anderes Fleisch.8»Wenn sie dir nun nicht glauben und nicht auf das erste Zeichen hören werden, so werden sie doch auf das andre Zeichen hören.9Wenn sie aber diesen zwei Zeichen nicht glauben und nicht auf dich hören werden, so nimm Wasser aus dem Nil und gieß es auf das trockene Land; dann wird das Wasser, das du aus dem Strom genommen hast, Blut werden auf dem trockenen Land.« (Ex 7:17)10Mose aber sprach zu dem HERRN: Ach, mein Herr, ich bin von jeher nicht beredt gewesen, auch jetzt nicht, seitdem du mit deinem Knecht redest; denn ich hab eine schwere Sprache und eine schwere Zunge. (Ex 3:11; Ex 6:12; Ex 6:30)11Der HERR sprach zu ihm: Wer hat dem Menschen den Mund geschaffen? Oder wer hat den Stummen oder Tauben oder Sehenden oder Blinden gemacht? Habe ich’s nicht getan, der HERR? (Ps 94:9)12Nun aber geh hin: Ich will mit deinem Munde sein und dich lehren, was du sagen sollst. (Num 12:8; Deut 18:18; Mat 10:19)13Mose aber sprach: Ach, mein Herr, sende, wen du senden willst.14Da wurde der HERR sehr zornig über Mose und sprach: Gibt es da nicht deinen Bruder Aaron, den Leviten? Ich weiß, dass er beredt ist. Und siehe, er wird dir entgegenkommen, und wenn er dich sieht, wird er sich von Herzen freuen.15Du sollst zu ihm reden und die Worte in seinen Mund legen. Und ich will mit deinem und seinem Munde sein und euch lehren, was ihr tun sollt.16Und er soll für dich zum Volk reden; er soll dein Mund sein, und du sollst für ihn Gott sein. (Ex 7:1)17Und diesen Stab nimm in deine Hand, mit dem du die Zeichen tun sollst.
Moses Rückkehr nach Ägypten
18Mose ging hin und kam wieder zu Jitro, seinem Schwiegervater, und sprach zu ihm: Lass mich doch gehen, dass ich wieder zu meinen Brüdern komme, die in Ägypten sind, und sehe, ob sie noch leben. Jitro sprach zu ihm: Geh hin mit Frieden. (Ex 3:1)19Auch sprach der HERR zu Mose in Midian: Geh hin und zieh wieder nach Ägypten, denn die Leute sind alle tot, die dir nach dem Leben trachteten.20So nahm denn Mose seine Frau und seine Söhne und setzte sie auf einen Esel und zog wieder nach Ägyptenland und nahm den Stab Gottes in seine Hand. (Ex 2:22; Ex 18:3)21Und der HERR sprach zu Mose: Sieh zu, wenn du wieder nach Ägypten kommst, dass du alle die Wunder tust vor dem Pharao, die ich in deine Hand gegeben habe. Ich aber will sein Herz verstocken, dass er das Volk nicht ziehen lassen wird. (Ex 7:3; Ex 7:13; Deut 29:3; Is 6:10; Ro 9:18)22Und du sollst zu ihm sagen: So spricht der HERR: Israel ist mein erstgeborener Sohn; (Deut 32:6)23und ich gebiete dir, dass du meinen Sohn ziehen lässt, dass er mir diene. Wirst du dich weigern, so will ich deinen erstgeborenen Sohn töten. (Ex 11:5; Ex 12:29)24Und als Mose unterwegs in der Herberge war, kam ihm der HERR entgegen und wollte ihn töten. (Gen 17:14; Gen 32:25)25Da nahm Zippora einen scharfen Stein und beschnitt ihrem Sohn die Vorhaut und berührte damit seine Scham und sprach: Du bist mir ein Blutbräutigam. (Ios 5:2)26Da ließ er von ihm ab. Sie sagte aber Blutbräutigam um der Beschneidung willen.27Und der HERR sprach zu Aaron: Geh hin Mose entgegen in die Wüste. Und er ging hin und begegnete ihm am Berge Gottes und küsste ihn.28Und Mose tat Aaron kund alle Worte des HERRN, die er ihm aufgetragen hatte, und alle Zeichen, die er ihm befohlen hatte.29Und sie gingen hin und versammelten alle Ältesten der Israeliten.30Und Aaron sagte alle Worte, die der HERR mit Mose geredet hatte, und Mose tat die Zeichen vor dem Volk.31Und das Volk glaubte. Und als sie hörten, dass der HERR sich der Israeliten angenommen und ihr Elend angesehen habe, neigten sie sich und beteten an. (Ex 3:16; Ex 12:27; Ex 14:31)