Vizita lui Ietro și organizarea juridică a poporului
1Ietro, preotul din Midian, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise și pentru poporul Său Israel; a aflat că DOMNUL l‑a scos pe Israel din Egipt.2Ietro, socrul lui Moise, a adus‑o înapoi pe Sefora, soția lui Moise, care fusese trimisă acasă.3I‑a adus și pe cei doi fii ai Seforei. Unul se numea Gherșom[1] (căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într‑o țară străină“), (Ex 2:22)4iar celălalt se numea Eliezer[2] (căci Moise zisese: „Dumnezeul tatălui meu a fost ajutorul meu și m‑a scăpat de sabia lui Faraon“).5Ietro, socrul lui Moise, a venit în pustia unde așezase Moise tabăra, lângă muntele lui Dumnezeu, aducându‑i cu el pe fiii lui Moise și pe soția acestuia.6Ietro i‑a trimis vorbă lui Moise, zicându‑i: „Eu, socrul tău, Ietro, vin la tine cu soția ta și cu cei doi fii ai ei.“7Moise a ieșit să‑l întâlnească pe socrul său, s‑a plecat și i‑a dat sărutare. S‑au întrebat unul pe celălalt de sănătate și au intrat în cort.8Apoi Moise i‑a istorisit socrului său tot ceea ce le‑a făcut DOMNUL lui Faraon și egiptenilor de dragul lui Israel, toate greutățile care veniseră peste ei pe drum și cum i‑a eliberat DOMNUL.9Ietro s‑a bucurat pentru tot binele pe care DOMNUL îl făcuse lui Israel, eliberându‑l din mâna egiptenilor.10Ietro a zis: „Binecuvântat să fie DOMNUL Care v‑a eliberat din mâna egiptenilor și din mâna lui Faraon, El, Care a eliberat poporul din mâna egiptenilor.11Acum știu că DOMNUL este mai mare decât toți dumnezeii, căci a fost mai presus de ei chiar în lucrul în care s‑au purtat cu trufie.“[3]12Ietro, socrul lui Moise, a adus o ardere‑de‑tot și jertfe lui Dumnezeu. Aaron a venit împreună cu toți bătrânii lui Israel ca să mănânce împreună cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.13În ziua următoare, Moise s‑a așezat ca să judece poporul, și poporul a stat în jurul lui Moise de dimineața până seara.14Când socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, l‑a întrebat: – Ce faci tu acolo pentru popor? De ce stai jos singur și tot poporul stă în jurul tău de dimineața până seara?15Moise i‑a răspuns socrului său: – Pentru că poporul vine la mine să ceară sfatul lui Dumnezeu.16Când au vreo problemă, vin la mine ca să‑i judec, iar eu le fac cunoscute hotărârile și legile lui Dumnezeu.17Socrul lui Moise i‑a zis: – Ceea ce faci tu nu este bine.18Te vei epuiza singur, atât tu, cât și poporul acesta care este cu tine, căci lucrarea este prea grea pentru tine. Nu vei putea s‑o faci singur.19Acum, ascultă glasul meu: îți voi da un sfat și Dumnezeu va fi cu tine! Stai înaintea lui Dumnezeu pentru popor și adu problemele înaintea lui Dumnezeu.20Învață‑i hotărârile și legile și arată‑le calea pe care trebuie să meargă și lucrarea pe care trebuie s‑o facă.21Caută oameni destoinici din tot poporul, care se tem de Dumnezeu, oameni de încredere, care urăsc câștigul nedrept și pune‑i peste popor[4] drept conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece.22Ei să judece poporul în orice vreme; să aducă înaintea ta orice caz greu, însă cazurile ușoare să le judece ei înșiși. În felul acesta va fi mai ușor pentru tine, și ei vor duce povara împreună cu tine.23Dacă vei face lucrul acesta și dacă Dumnezeu îți va porunci așa, vei putea face față poverilor, și tot poporul acesta va merge la locul lui în pace.24Moise a ascultat de socrul său și a făcut tot ce zisese el.25Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul și i‑a pus conducători peste popor: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece oameni.26Ei judecau poporul tot timpul; cazurile grele i le aduceau lui Moise, iar cele ușoare le judecau ei înșiși.27Apoi Moise și‑a trimis socrul în drumul lui și acesta a plecat în țara lui.
1Und Jitro, der Priester in Midian, Moses Schwiegervater, hörte alles, was Gott an Mose und seinem Volk Israel getan hatte, dass der HERR Israel aus Ägypten geführt hatte. (Ex 3:1)2Da nahm er mit sich Zippora, die Frau des Mose, die er zurückgesandt hatte, (Ex 2:21; Ex 4:20)3samt ihren beiden Söhnen; von denen hieß einer Gerschom, denn Mose sprach: Ich bin ein Gast geworden in fremdem Lande, (Ex 2:22)4und der andere Eliëser, denn er sprach: Der Gott meines Vaters ist meine Hilfe gewesen und hat mich errettet vor dem Schwert des Pharao. (1 Cro 23:15; 1 Cro 23:17)5Als nun Jitro, Moses Schwiegervater, und seine Söhne und seine Frau zu ihm in die Wüste kamen, an den Berg Gottes, wo er sich gelagert hatte,6ließ er Mose sagen: Ich, Jitro, dein Schwiegervater, bin zu dir gekommen und deine Frau und ihre beiden Söhne mit ihr.7Da ging Mose hinaus ihm entgegen und fiel vor ihm nieder und küsste ihn. Und als sie einander gegrüßt hatten, gingen sie in das Zelt.8Da erzählte Mose seinem Schwiegervater alles, was der HERR um Israels willen dem Pharao und den Ägyptern angetan hatte, und alle die Mühsal, die ihnen auf dem Wege begegnet war, und wie sie der HERR errettet hatte.9Jitro aber freute sich an all dem Guten, das der HERR an Israel getan hatte, dass er sie errettet hatte aus der Ägypter Hand.10Und Jitro sprach: Gelobt sei der HERR, der euch errettet hat aus der Ägypter und des Pharao Hand, ja, er hat das Volk aus der Hand Ägyptens errettet.11Nun weiß ich, dass der HERR größer ist als alle Götter, weil ihr eigener Hochmut auf sie zurückgefallen ist. (Ne 9:10; Ier 50:29)12Und Jitro, Moses Schwiegervater, brachte Gott ein Brandopfer und Schlachtopfer dar. Da kamen Aaron und alle Ältesten von Israel, um mit Moses Schwiegervater das Mahl zu halten vor Gott. (Gen 31:54)
Einsetzung von Richtern
13Am andern Morgen setzte sich Mose, um dem Volk Recht zu sprechen. Und das Volk stand um Mose her vom Morgen bis zum Abend.14Als aber sein Schwiegervater alles sah, was er mit dem Volk tat, sprach er: Was tust du denn mit dem Volk? Warum musst du ganz allein dasitzen, und alles Volk steht um dich her vom Morgen bis zum Abend?15Mose antwortete seinem Schwiegervater: Das Volk kommt zu mir, um Gott zu befragen.16Denn wenn sie einen Streitfall haben, kommen sie zu mir, damit ich richte zwischen dem einen und dem andern und tue ihnen kund die Satzungen Gottes und seine Weisungen.17Sein Schwiegervater sprach zu ihm: Es ist nicht gut, wie du das tust.18Du machst dich zu müde, dazu auch das Volk, das mit dir ist. Das Geschäft ist dir zu schwer; du kannst es allein nicht ausrichten. (Num 11:14; Deut 1:9)19Aber gehorche meiner Stimme; ich will dir raten, und Gott wird mit dir sein. Vertritt du das Volk vor Gott und bringe ihre Anliegen vor Gott20und schärfe ihnen die Satzungen und Weisungen ein, dass du sie lehrst den Weg, auf dem sie wandeln, und die Werke, die sie tun sollen.21Sieh dich aber unter dem ganzen Volk um nach redlichen Leuten, die Gott fürchten, wahrhaftig sind und dem ungerechten Gewinn feind. Die setze über sie als Oberste über Tausend, über Hundert, über Fünfzig und über Zehn,22dass sie das Volk allezeit richten. Nur wenn es eine größere Sache ist, sollen sie diese vor dich bringen, alle geringeren Sachen aber sollen sie selber richten. So mach dir’s leichter und lass sie mit dir tragen.23Wirst du dies tun und wird Gott es dir gebieten, so kannst du bestehen, und auch dies ganze Volk kann in Frieden heimkehren.24Mose gehorchte dem Wort seines Schwiegervaters und tat alles, was er sagte,25und erwählte redliche Leute aus ganz Israel und machte sie zu Häuptern über das Volk, zu Obersten über Tausend, über Hundert, über Fünfzig und über Zehn,26dass sie das Volk allezeit richteten, die schwereren Sachen vor Mose brächten und die kleineren Sachen selber richteten.27Und Mose ließ seinen Schwiegervater ziehen, und der ging zurück in sein Land.