1Când vei ieși la război împotriva dușmanilor tăi și vei vedea cai și care și un popor mai numeros decât al tău, să nu te temi de ei, pentru că DOMNUL, Dumnezeul tău, Care te‑a scos din țara Egiptului, va fi cu tine.2Când te apropii de momentul începerii luptei, preotul să vină și să vorbească poporului.3Să le spună: «Ascultă, Israel! Astăzi porniți la război împotriva dușmanilor voștri. Să nu vi se înmoaie inima, să nu vă temeți, să nu vă înspăimântați și să nu vă îngroziți înaintea lor,4fiindcă DOMNUL, Dumnezeul vostru, va merge cu voi ca să lupte pentru voi împotriva dușmanilor voștri și să vă izbăvească!»5Supraveghetorii să vorbească astfel către popor: «Este cineva care și‑a construit o casă nouă și nu a dedicat‑o? Să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și s‑o dedice un alt om.6Cine a plantat o vie și nu s‑a bucurat încă de ea? Să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și un alt om să se bucure de ea.7Cine s‑a logodit cu o femeie și nu s‑a căsătorit încă cu ea? Să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și un altul să se căsătorească cu ea.»8După aceea, supraveghetorii să vorbească mai departe poporului: «Cine este fricos sau slab de inimă? Să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraților lui ca pe inima lui.»9După ce supraveghetorii vor termina de vorbit poporului, să pună conducători în fruntea oștirii.10Când te vei apropia de o cetate, ca să lupți împotriva ei, s‑o îndemni la pace.11Dacă îți acceptă pacea și îți deschide porțile, atunci tot poporul care se găsește în ea să devină oamenii tăi de corvoadă și să‑ți slujească.12Dacă nu va face pace cu tine, ci vrea să poarte război cu tine, atunci s‑o asediezi.13Când DOMNUL, Dumnezeul tău, o va da în mâna ta, să treci prin ascuțișul sabiei toți bărbații din ea,14iar femeile, copiii, animalele și tot ce va mai fi în cetate, toată prada, să le iei pentru tine ca pradă. Să mănânci prada luată de la dușmanii tăi, pe care ți‑a dat‑o DOMNUL, Dumnezeul tău.15Așa să faci cu toate cetățile care sunt la distanță mare de tine și care nu fac parte din cetățile neamurilor din apropierea ta.16Dar în cetățile acestor popoare, pe care DOMNUL, Dumnezeul tău, ți le dă ca moștenire, să nu lași în viață nimic care are suflare.17Dimpotrivă, să‑i dai spre nimicire cu totul[1] pe hitiți, pe amoriți, pe canaaniți, pe periziți, pe hiviți și pe iebusiți, după cum ți‑a poruncit DOMNUL, Dumnezeul tău, (Deut 2:34)18ca nu cumva să vă învețe și pe voi să faceți toate urâciunile pe care ei le fac pentru dumnezeii lor și să păcătuiți astfel împotriva DOMNULUI, Dumnezeul vostru.19Când vei asedia o cetate timp de mai multe zile, fiind în război cu ea pentru a o cuceri, să nu distrugi pomii fructiferi, tăindu‑i cu securea. Să mănânci din ei și să nu‑i tai, căci este oare pomul de pe câmp un om ca să‑l asediezi?20Doar copacii care nu fac roade bune de mâncat vor putea fi distruși sau tăiați, ca să poți construi fortificații împotriva cetății care este în război cu tine, până când aceasta va cădea.
1Wenn du in einen Krieg ziehst gegen deine Feinde und siehst Rosse und Wagen eines Kriegsvolks, das größer ist als du, so fürchte dich nicht vor ihnen; denn der HERR, dein Gott, der dich aus Ägyptenland geführt hat, ist mit dir.2Wenn ihr nun auszieht zum Kampf, so soll der Priester herzutreten und mit dem Volk reden3und zu ihnen sprechen: Israel, höre zu! Ihr zieht heute in den Kampf gegen eure Feinde. Euer Herz verzage nicht, fürchtet euch nicht und erschreckt nicht und lasst euch nicht grauen vor ihnen;4denn der HERR, euer Gott, geht mit euch, dass er für euch streite mit euren Feinden, um euch zu helfen.5Und die Amtleute sollen mit dem Volk reden und sagen: Wer ein neues Haus gebaut hat und hat’s noch nicht eingeweiht, der mache sich auf und kehre heim, auf dass er nicht sterbe im Krieg und ein anderer es einweihe. (Deut 1:15; Deut 16:18)6Wer einen Weinberg gepflanzt hat und hat seine Früchte noch nicht genossen, der mache sich auf und kehre heim, dass er nicht im Kriege sterbe und ein anderer seine Früchte genieße. (Lev 19:24; Deut 28:30)7Wer mit einem Mädchen verlobt ist und hat es noch nicht heimgeholt, der mache sich auf und kehre heim, dass er nicht im Krieg sterbe und ein anderer hole es heim. (Deut 24:5)8Und die Amtleute sollen weiter mit dem Volk reden und sprechen: Wer sich fürchtet und ein verzagtes Herz hat, der mache sich auf und kehre heim, auf dass er nicht auch das Herz seiner Brüder feige mache, wie sein Herz ist. (Jud 7:3)9Und wenn die Amtleute dies alles zu dem Volk geredet haben, so sollen sie Heerführer an die Spitze des Volks stellen.10Wenn du vor eine Stadt ziehst, um gegen sie zu kämpfen, so sollst du ihr zuerst den Frieden anbieten.11Antwortet sie dir friedlich und tut dir ihre Tore auf, so soll das ganze Volk, das darin gefunden wird, dir fronpflichtig sein und dir dienen.12Will sie aber nicht Frieden machen mit dir, sondern mit dir Krieg führen, so belagere sie.13Und wenn sie der HERR, dein Gott, dir in die Hand gibt, so sollst du alles, was männlich darin ist, mit der Schärfe des Schwerts schlagen. (Num 31:7; Num 31:14; Deut 3:6)14Nur die Frauen, die Kinder und das Vieh und alles, was in der Stadt ist, die ganze Beute, sollst du unter dir austeilen und sollst essen von der Beute deiner Feinde, die dir der HERR, dein Gott, gegeben hat.15So sollst du mit allen Städten tun, die sehr fern von dir liegen und nicht zu den Städten dieser Völker hier gehören.16Aber in den Städten dieser Völker hier, die dir der HERR, dein Gott, zum Erbe geben wird, sollst du nichts leben lassen, was Odem hat, (Num 21:1; Ios 10:40)17sondern sollst an ihnen den Bann vollstrecken, nämlich an den Hetitern, Amoritern, Kanaanitern, Perisitern, Hiwitern und Jebusitern, wie dir der HERR, dein Gott, geboten hat,18damit sie euch nicht lehren, all die Gräuel zu tun, die sie im Dienst ihrer Götter treiben, und ihr euch so versündigt an dem HERRN, eurem Gott.19Wenn du vor einer Stadt lange Zeit liegen musst, gegen die du kämpfst, um sie zu erobern, so sollst du nicht die Axt an ihre Bäume legen und sie umhauen, denn du kannst davon essen; darum sollst du sie nicht fällen. Die Bäume auf dem Felde sind doch nicht Menschen, dass du sie belagern müsstest!20Die Bäume aber, von denen du weißt, dass man nicht davon isst, die darfst du verderben und umhauen und ein Bollwerk daraus bauen gegen die Stadt, die mit dir Krieg führt, bis sie fällt.