1În al doilea an al domniei sale[1], Nebucadnețar a avut niște vise care i‑au tulburat atât de tare duhul, încât nu a mai avut somn.2Împăratul a poruncit să fie chemați magicienii[2], descântătorii, vrăjitorii[3] și caldeii[4], ca să‑i spună împăratului visele. Ei au venit și s‑au înfățișat înaintea împăratului. (Gen 41:8; Gen 41:24; Ex 8:18; Ex 9:11)3Împăratul le‑a zis: – Am avut un vis și duhul mi‑e tulburat, căci aș vrea să aflu ce înseamnă visul!4Caldeii i‑au răspuns împăratului în limba aramaică[5], astfel: – Să trăiești veșnic, împărate! Spune‑le slujitorilor tăi visul, iar noi îți vom da interpretarea!5Împăratul le‑a zis caldeilor: – Iată hotărârea fermă pe care am luat‑o: dacă nu‑mi veți face cunoscut visul și interpretarea lui, veți fi făcuți bucăți, iar casele voastre vor fi prefăcute în mormane de gunoi.6Dacă însă îmi veți spune visul și interpretarea lui, veți primi din partea mea daruri, răsplătiri și mari onoruri. Așadar, spuneți‑mi visul și interpretarea lui!7Ei au răspuns a doua oară: – Să spună împăratul slujitorilor săi visul și noi îi vom desluși interpretarea.8Atunci împăratul le‑a zis: – Acum știu sigur că vreți să câștigați timp, pentru că vedeți hotărârea fermă pe care am luat‑o.9Dacă nu‑mi veți face cunoscut visul, nu rămâne decât un singur verdict pentru voi![6] Văd că v‑ați înțeles să‑mi ziceți minciuni și lucruri false, sperând că situația se va schimba. Așadar, spuneți‑mi visul ca să știu astfel că sunteți în stare să‑mi dați și interpretarea lui!10Caldeii i‑au răspuns împăratului, zicând: – Nu există niciun om pe pământ care să poată spune ceea ce dorește împăratul. De aceea niciun împărat, oricât de mare și de autoritar ar fi fost el, nu a cerut așa ceva vreunui magician, vreunui descântător sau vreunui astrolog.11Lucrul pe care‑l cere împăratul este prea greu și nimeni nu i‑l poate face cunoscut împăratului, în afară de dumnezei, a căror locuință nu este printre muritori!12Când a auzit aceasta, împăratul s‑a mâniat și, înfuriindu‑se foarte tare, a poruncit să fie omorâți toți înțelepții Babilonului.13Decretul ieșise, înțelepții erau pe cale de a fi omorâți, iar gărzile îi căutau și pe Daniel și pe prietenii lui ca să‑i omoare.14Atunci Daniel, cu prudență și discreție, s‑a apropiat de Ariok, căpetenia gărzilor împăratului, care ieșise să‑i omoare pe înțelepții Babilonului.15El l‑a întrebat pe Ariok, comandantul împăratului: „De ce este atât de aspru decretul dat de împărat?“ Ariok i‑a spus lui Daniel cum stau lucrurile.16Daniel s‑a dus la împărat și l‑a rugat să‑i dea timp, pentru a‑i putea spune interpretarea visului.17Apoi Daniel s‑a dus în casa lui și i‑a înștiințat pe prietenii săi, Hanania, Mișael și Azaria, cu privire la lucrul acesta,18pentru ca ei să ceară milă din partea Dumnezeului cerurilor cu privire la acest mister[7], astfel încât Daniel și prietenii lui, împreună cu restul înțelepților Babilonului, să nu piară. (Dan 2:19; Dan 2:27; Dan 2:47; Dan 4:9; Mar 4:11; Ro 11:25; 1 Cor 15:51)19Noaptea, misterul i‑a fost descoperit lui Daniel într‑o viziune. Atunci Daniel L‑a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor.20Daniel a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu din veșnicie în veșnicie, căci a Lui este înțelepciunea și puterea.21El schimbă vremurile și împrejurările, El răstoarnă și ridică împărați, El dă înțelepciune înțelepților și cunoștință – celor pricepuți.22El descoperă lucrurile adânci și ascunse; El știe ce se află în întuneric și cu El locuiește lumina.23Ție, Dumnezeul părinților mei, Îți aduc mulțumire și laudă, căci mi‑ai dat înțelepciune și putere și mi‑ai făcut cunoscut lucrul pe care noi Ți l‑am cerut, descoperindu‑ne ceea ce împăratul ne cere!“
Interpretarea visului împăratului
24După aceste lucruri, Daniel s‑a dus la Ariok, cel numit de împărat să‑i omoare pe înțelepții Babilonului; s‑a dus la el și i‑a zis astfel: „Nu‑i omorî pe înțelepții Babilonului! Du‑mă înaintea împăratului și‑i voi spune interpretarea!“25Ariok s‑a grăbit să‑l aducă pe Daniel înaintea împăratului și i‑a vorbit astfel: – Am găsit un om printre exilații lui Iuda care poate face cunoscută împăratului interpretarea!26Împăratul i‑a zis lui Daniel, al cărui nume era Beltșațar: – Poți tu să‑mi faci cunoscut ce am văzut în vis și să‑mi dai și interpretarea lui?27Daniel a răspuns împăratului: – Ceea ce împăratul cere este un mister pe care niciun înțelept, niciun descântător, niciun magician și niciun ghicitor nu‑l poate dezvălui împăratului.28Dar este un Dumnezeu în ceruri Care dezvăluie misterele și El i‑a făcut cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în zilele de pe urmă. Iată visul și viziunile pe care le‑ai avut în mintea ta în timp ce erai în patul tău.29Ție, împărate, pe când erai în patul tău, ți‑au venit gânduri cu privire la ce se va întâmpla în viitor și Cel Ce descoperă misterele ți‑a făcut cunoscut ce va fi.30Cât despre mine, misterul acesta mi‑a fost descoperit, nu pentru că aș avea mai multă înțelepciune decât toți cei vii, ci pentru ca împăratului să i se dezvăluie interpretarea visului și să înțeleagă gândurile inimii sale.31Tu, împărate, te uitai și iată că ai văzut o statuie mare. Statuia aceasta era foarte mare și de o strălucire nemaiîntâlnită. Stătea în picioare înaintea ta și înfățișarea ei era înspăimântătoare.32Capul acestei statui era din aur curat, pieptul și brațele îi erau din argint, iar pântecul și coapsele îi erau din bronz.33Gambele ei erau din fier, iar picioarele – o parte din fier, o parte din lut.34În timp ce te uitai, a fost desprinsă o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, care a lovit statuia peste picioarele ei de fier și de lut și le‑a sfărâmat.35Atunci fierul, lutul, bronzul, argintul și aurul au fost sfărâmate împreună și au ajuns precum pleava din arie vara, la vânturat. Le‑a luat vântul și nicio urmă nu s‑a mai găsit din ele. Dar piatra care a lovit statuia s‑a făcut un munte mare, care a umplut tot pământul.36Acesta este visul; acum voi spune și interpretarea lui înaintea împăratului.37Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci Dumnezeul cerurilor ți‑a dat o împărăție, putere, tărie și glorie.38El ți‑a dat în mâini pe oameni, oriunde locuiesc ei, ți‑a dat fiarele câmpului și păsările cerului și te‑a făcut stăpân peste toate. Tu ești deci capul de aur!39După tine se va ridica pe pământ o împărăție mai neînsemnată decât a ta[8] și apoi o a treia împărăție, a bronzului, care va avea stăpânire peste tot pământul[9].40Va fi și o a patra împărăție, tare ca fierul (fierul sfărâmă și spulberă totul). Și, după cum fierul sfărâmă și spulberă totul, tot astfel și această împărăție le va sfărâma și le va zdrobi pe celelalte.[10]41De asemenea, așa cum ai văzut că picioarele și degetele erau o parte din lut de olar și o altă parte din fier, tot așa va fi împărțită și împărăția. Va rămâne însă în ea ceva din tăria fierului, întocmai cum ai văzut fierul amestecat cu lutul.42Și așa cum degetele picioarelor erau o parte din fier și o altă parte din lut, tot așa și împărăția aceasta va fi în parte tare și în parte fragilă.43După cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, tot așa și ei își vor amesteca neamul cu ceilalți oameni, însă nu vor rămâne uniți, așa cum nici fierul nu se poate uni cu lutul.44În zilele acelor împărați însă, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție care în veci nu va fi distrusă și care nu va fi lăsată altui popor. Ea va sfărâma toate aceste împărății și le va pune capăt, însă ea va rămâne pe vecie.45Aceasta înseamnă piatra care ai văzut că a fost desprinsă din munte fără ajutorul vreunei mâini și care a sfărâmat fierul, bronzul, lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel Mare a făcut deci cunoscut împăratului ce va fi în viitor. Visul este adevărat, iar interpretarea lui este demnă de încredere.46Atunci împăratul Nebucadnețar s‑a aruncat cu fața la pământ și i‑a adus omagii lui Daniel. El a poruncit să i se ofere un dar de mâncare și miresme.47Împăratul i‑a zis lui Daniel: – Cu adevărat Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul împăraților și Cel Ce descoperă misterele, căci ai putut să descoperi misterul acesta!48Apoi împăratul l‑a înălțat pe Daniel, i‑a dat daruri multe și bogate, l‑a pus conducător peste toată provincia Babilonului și l‑a făcut înalt demnitar, dându‑i autoritate peste toți înțelepții Babilonului.49Daniel l‑a rugat pe împărat să‑i numească pe Șadrak, pe Meșak și pe Abed-Nego în slujba de administratori ai provinciei Babilonului. Daniel însă a rămas la curtea[11] împăratului.
1Im zweiten Jahr seiner Herrschaft hatte Nebukadnezar einen Traum, über den sein Geist so erschrak, dass er aufwachte. (Dan 7:1)2Und der König ließ alle Zeichendeuter und Weisen und Zauberer und Wahrsager zusammenrufen, dass sie ihm seinen Traum sagen sollten. Und sie kamen und traten vor den König. (Ex 7:11; Is 47:12)3Und der König sprach zu ihnen: Ich hatte einen Traum, und mein Geist war unruhig zu verstehen, was der Traum bedeutet.4Da sprachen die Wahrsager zum König auf Aramäisch: Der König lebe ewig! Sage deinen Knechten den Traum, so wollen wir ihn deuten. (Gen 41:8)5Der König antwortete und sprach zu den Wahrsagern: Mein Wort steht fest: Werdet ihr mir nun den Traum nicht kundtun und deuten, so sollt ihr in Stücke gehauen und eure Häuser sollen zu Schutthaufen gemacht werden.6Werdet ihr mir aber den Traum kundtun und deuten, so sollt ihr Geschenke, Gaben und große Ehre von mir empfangen. Darum sagt mir den Traum und seine Deutung.7Sie antworteten wiederum und sprachen: Der König sage seinen Knechten den Traum, so wollen wir ihn deuten.8Der König antwortete und sprach: Wahrlich, ich merke, dass ihr Zeit gewinnen wollt, weil ihr seht, dass mein Wort fest steht.9Aber werdet ihr mir den Traum nicht sagen, so ergeht ein Urteil über euch alle, weil ihr euch vorgenommen habt, Lug und Trug vor mir zu reden, bis die Zeiten sich ändern. Darum sagt mir den Traum; so kann ich merken, dass ihr auch die Deutung trefft.10Da antworteten die Wahrsager vor dem König und sprachen zu ihm: Es ist kein Mensch auf Erden, der sagen könnte, was der König fordert. Ebenso gab es auch keinen König, wie groß oder mächtig er auch war, der solches von irgendeinem Zeichendeuter, Weisen oder Wahrsager gefordert hätte.11Denn was der König fordert, ist zu schwer, und es gibt auch sonst niemand, der es vor dem König sagen könnte, ausgenommen die Götter, die nicht bei den Menschen wohnen.12Da wurde der König sehr zornig und befahl, alle Weisen von Babel umzubringen.13Und das Urteil ging aus, dass man die Weisen töten sollte. Auch Daniel und seine Gefährten suchte man, um sie zu töten.14Da wandte sich Daniel mit einem Rat und Vorschlag an Arjoch, den Obersten der Leibwache des Königs, der ausgezogen war, um die Weisen von Babel zu töten. (Dan 1:20)15Und er fing an und sprach zu Arjoch, dem der König Vollmacht gegeben hatte: Warum ist ein so strenges Urteil vom König ergangen? Und Arjoch teilte es Daniel mit.16Da ging Daniel hinein und bat den König, ihm eine Frist zu geben, damit er die Deutung dem König sagen könne.17Und Daniel ging heim und teilte es seinen Gefährten Hananja, Mischaël und Asarja mit,18damit sie den Gott des Himmels um Gnade bäten wegen dieses Geheimnisses und Daniel und seine Gefährten nicht samt den andern Weisen von Babel umkämen.19Da wurde Daniel das Geheimnis durch ein Gesicht in der Nacht offenbart. Und Daniel lobte den Gott des Himmels,20fing an und sprach: Gelobet sei der Name Gottes von Ewigkeit zu Ewigkeit, denn ihm gehören Weisheit und Stärke!21Er ändert Zeit und Stunde; er setzt Könige ab und setzt Könige ein; er gibt den Weisen ihre Weisheit und den Verständigen ihren Verstand,22er offenbart, was tief und verborgen ist; er weiß, was in der Finsternis liegt, und nur bei ihm ist das Licht.23Ich danke dir und lobe dich, Gott meiner Väter, denn du hast mir Weisheit und Stärke verliehen und mich jetzt wissen lassen, was wir von dir erbeten haben; denn du hast uns des Königs Sache kundgetan.24Daraufhin ging Daniel hinein zu Arjoch, der vom König Befehl hatte, die Weisen von Babel umzubringen. Er trat ein und sprach zu ihm: Du sollst die Weisen von Babel nicht umbringen, sondern führe mich hinein vor den König, ich will dem König die Deutung sagen.25Arjoch brachte Daniel eilends hinein vor den König und sprach zu ihm: Ich habe einen Mann gefunden unter den Gefangenen aus Juda, der dem König die Deutung sagen kann.26Der König antwortete und sprach zu Daniel, den sie Beltschazar nannten: Bist du es, der mir den Traum, den ich gesehen habe, und seine Deutung kundtun kann?27Daniel fing an vor dem König und sprach: Das Geheimnis, nach dem der König fragt, vermögen die Weisen, Zauberer, Zeichendeuter und Sternkundigen dem König nicht zu sagen.28Aber es ist ein Gott im Himmel, der Geheimnisse offenbart. Der hat dem König Nebukadnezar kundgetan, was am Ende der Tage geschehen soll. Mit deinem Traum und deinen Gesichten, als du schliefst, verhielt es sich so: (Gen 41:16; Gen 41:25)29Du, König, dachtest auf deinem Bett, was dereinst geschehen würde; und der, der Geheimnisse offenbart, hat dir kundgetan, was geschehen wird.30Mir aber ist dies Geheimnis offenbart worden, nicht als wäre meine Weisheit größer als die Weisheit aller, die da leben, sondern damit dem König die Deutung kundwürde und du deines Herzens Gedanken erführest. (Gen 41:39)31Du, König, schautest, und siehe, ein sehr großes und hohes und hell glänzendes Bild stand vor dir, das war schrecklich anzusehen.32Das Haupt dieses Bildes war von feinem Gold, seine Brust und seine Arme waren von Silber, sein Bauch und seine Lenden waren von Bronze,33seine Schenkel waren von Eisen, seine Füße waren teils von Eisen und teils von Ton.34Das schautest du, bis ein Stein herunterkam, ohne Zutun von Menschenhänden; der traf das Bild an seinen Füßen, die von Eisen und Ton waren, und zermalmte sie.35Da wurden miteinander zermalmt Eisen, Ton, Bronze, Silber und Gold und wurden wie Spreu auf der Sommertenne, und der Wind verwehte sie, dass man sie nirgends mehr finden konnte. Der Stein aber, der das Bild zerschlug, wurde zu einem großen Berg und füllte die ganze Welt.36Das ist der Traum. Nun wollen wir die Deutung vor dem König sagen.37Du, König, König aller Könige, dem der Gott des Himmels Königreich, Macht, Stärke und Ehre gegeben hat (Ez 26:7)38und dem er alle Länder, in denen Leute wohnen, dazu die Tiere auf dem Felde und die Vögel unter dem Himmel in die Hände gegeben und dem er über alles Gewalt verliehen hat! Du bist das goldene Haupt. (Ier 27:6; Ier 28:14)39Nach dir wird ein anderes Königreich aufkommen, geringer als deines, und dann ein drittes Königreich, das aus Bronze ist und über alle Länder herrschen wird.40Und das vierte Königreich wird hart sein wie Eisen; denn wie Eisen alles zermalmt und zerschlägt, so wird es auch alles zermalmen und zerbrechen.41Dass du aber die Füße und Zehen teils von Ton und teils von Eisen gesehen hast, bedeutet: Das wird ein zerteiltes Königreich sein; doch wird etwas von des Eisens Härte darin bleiben, wie du ja gesehen hast Eisen mit Ton vermengt.42Und dass die Zehen an seinen Füßen teils von Eisen und teils von Ton sind, bedeutet: Zum Teil wird’s ein starkes und zum Teil ein schwaches Reich sein.43Und dass du gesehen hast Eisen mit Ton vermengt, bedeutet: Sie werden sich zwar durch Heiraten miteinander vermischen, aber sie werden doch nicht aneinander festhalten, so wie sich Eisen mit Ton nicht mengen lässt.44Aber zur Zeit dieser Könige wird der Gott des Himmels ein Reich aufrichten, das nimmermehr zerstört wird; und sein Reich wird auf kein anderes Volk kommen. Es wird alle diese Königreiche zermalmen und zerstören; aber es selbst wird ewig bleiben, (Is 9:6; Dan 7:14; Dan 7:27; 1 Cor 15:24; Apo 11:15)45wie du ja gesehen hast, dass ein Stein ohne Zutun von Menschenhänden vom Berg herunterkam, der Eisen, Bronze, Ton, Silber und Gold zermalmte. Ein großer Gott hat dem König kundgetan, was dereinst geschehen wird. Der Traum ist zuverlässig und die Deutung ist richtig.46Da fiel der König Nebukadnezar auf sein Angesicht und warf sich nieder vor Daniel und befahl, man sollte ihm Speisopfer und Räucheropfer darbringen.47Und der König antwortete Daniel und sprach: Wahrhaftig, euer Gott ist ein Gott über alle Götter und ein Herr über alle Könige, der Geheimnisse offenbaren kann, wie du dies Geheimnis hast offenbaren können. (Ps 86:8; Is 42:8; Dan 3:29)48Und der König erhöhte Daniel und gab ihm große und viele Geschenke und machte ihn zum Fürsten über das ganze Land Babel und setzte ihn zum Obersten über alle Weisen in Babel. (Dan 5:29; Dan 6:1)49Und Daniel bat den König, Schadrach, Meschach und Abed-Nego über die Ämter des Landes Babel zu setzen. Daniel aber blieb am Hof des Königs. (Dan 3:12)