1Căci noi știm că, dacă este distrusă casa cortului nostru pământesc, avem o clădire de la Dumnezeu, o casă veșnică în ceruri, care nu este făcută de mâini omenești.2Căci gemem în cortul acesta, tânjind să ne îmbrăcăm peste el cu lăcașul nostru ceresc[1],3desigur dacă, după ce vom fi îmbrăcați, nu vom fi[2] găsiți goi.4În timp ce suntem în acest cort, gemem și suntem împovărați, nu pentru că dorim să fim dezbrăcați de el, ci pentru că dorim să fim îmbrăcați, astfel încât ceea ce este muritor să fie înghițit de viață.5Și Cel Ce ne‑a pregătit chiar pentru aceasta este Dumnezeu, Care ne‑a dat garanția[3] Duhului. (2 Cor 1:22)6Așadar, întotdeauna suntem plini de încredere, și știm că, atât timp cât suntem acasă în trup, suntem departe de Domnul.7Căci noi umblăm prin credință, nu prin vedere.8Astfel, suntem plini de încredere și ne place mult mai mult să fim departe de trup și acasă cu Domnul.9De aceea ne și străduim să‑I fim plăcuți, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă.10Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea tronului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să‑și primească răsplata potrivit cu ceea ce a făcut în timp ce era în trup, fie bine, fie rău.
Mesajul împăcării
11Așadar, cunoscând frica de Domnul, îi convingem pe oameni. Însă noi suntem pe deplin cunoscuți de către Dumnezeu și sper că suntem cunoscuți și în conștiințele voastre.12Noi nu ne recomandăm din nou înaintea voastră, ci vă dăm un prilej de a vă lăuda cu noi, ca să puteți răspunde celor care se laudă cu înfățișarea, și nu cu inima.13Într-adevăr, dacă ne‑am ieșit din minți, pentru Dumnezeu ne‑am ieșit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem.14Căci dragostea lui Cristos ne constrânge, întrucât considerăm că, dacă Unul a murit în locul tuturor, toți deci au murit.15El a murit pentru toți, astfel încât cei vii să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel Ce a murit și a fost înviat pentru ei.16Astfel, de acum, noi nu mai cunoaștem pe nimeni în felul oamenilor. Chiar dacă odată L‑am cunoscut pe Cristos în felul oamenilor, acum nu‑L mai cunoaștem așa.17Astfel, dacă cineva este în Cristos, este o nouă creație[4]. Cele vechi s‑au dus. Iată, toate au devenit noi!18Și toate acestea sunt de la Dumnezeu, Care, prin Cristos, ne‑a împăcat cu Sine și ne‑a dat slujba împăcării:19aceea că Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, fără a lua în considerare nelegiuirile[5] lor, și a pus în noi Cuvântul împăcării.20Noi suntem deci ambasadori ai lui Cristos și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos: împăcați‑vă cu Dumnezeu!21El, pentru noi, L‑a făcut păcat pe Cel Ce n‑a cunoscut păcatul, pentru ca, în El, să devenim dreptatea lui Dumnezeu.
1Denn wir wissen: Wenn unser irdisches Haus, diese Hütte, abgebrochen wird, so haben wir einen Bau, von Gott erbaut, ein Haus, nicht mit Händen gemacht, das ewig ist im Himmel. (2 Pe 1:14)2Denn darum seufzen wir auch und sehnen uns danach, dass wir mit unserer Behausung, die vom Himmel ist, überkleidet werden,3weil wir dann bekleidet und nicht nackt befunden werden.4Denn solange wir in dieser Hütte sind, seufzen wir und sind beschwert, weil wir lieber nicht entkleidet, sondern überkleidet werden wollen, damit das Sterbliche verschlungen werde von dem Leben. (1 Cor 15:51)5Der uns aber dazu bereitet hat, das ist Gott, der uns als Unterpfand den Geist gegeben hat. (Ro 8:23; 2 Cor 1:22; Ef 1:13)6So sind wir denn allezeit getrost und wissen: Solange wir im Leibe wohnen, weilen wir fern von dem Herrn;7denn wir wandeln im Glauben und nicht im Schauen. (Ro 8:24; 1 Cor 13:12; 1 Pe 1:8)8Wir sind aber getrost und begehren sehr, den Leib zu verlassen und daheim zu sein bei dem Herrn. (Filip 1:23)9Darum setzen wir auch unsre Ehre darein, ob wir daheim sind oder in der Fremde, dass wir ihm wohlgefallen.10Denn wir müssen alle offenbar werden vor dem Richterstuhl Christi, auf dass ein jeder empfange nach dem, was er getan hat im Leib, es sei gut oder böse. (Ioan 5:29; Fapte 17:31; Ro 2:16; Ro 14:10; 1 Cor 4:5)
Botschafter der Versöhnung
11Weil wir nun wissen, dass der Herr zu fürchten ist, suchen wir Menschen zu gewinnen; aber vor Gott sind wir offenbar. Ich hoffe aber, dass wir auch vor eurem Gewissen offenbar sind.12Damit empfehlen wir uns nicht abermals bei euch, sondern geben euch Anlass, euch unser zu rühmen, damit ihr etwas habt gegen die, die sich des Äußeren rühmen und nicht des Herzens. (2 Cor 3:1; 2 Cor 10:12)13Denn wenn wir außer uns waren, so war es für Gott; sind wir aber besonnen, so sind wir’s für euch.14Denn die Liebe Christi drängt uns, da wir erkannt haben, dass einer für alle gestorben ist und so alle gestorben sind. (Ro 6:3)15Und er ist darum für alle gestorben, damit, die da leben, hinfort nicht sich selbst leben, sondern dem, der für sie gestorben ist und auferweckt wurde. (Ro 14:7; Gal 2:19)16Darum kennen wir von nun an niemanden mehr nach dem Fleisch; und auch wenn wir Christus gekannt haben nach dem Fleisch, so kennen wir ihn doch jetzt so nicht mehr.17Darum: Ist jemand in Christus, so ist er eine neue Kreatur; das Alte ist vergangen, siehe, Neues ist geworden. (Is 43:18; Ro 8:10; Gal 6:15)18Aber das alles ist von Gott, der uns mit sich selber versöhnt hat durch Christus und uns das Amt gegeben, das die Versöhnung predigt. (Ro 5:10)19Denn Gott war in Christus und versöhnte die Welt mit ihm selber[1] und rechnete ihnen ihre Sünden nicht zu und hat unter uns aufgerichtet das Wort von der Versöhnung. (Col 1:19)20So sind wir nun Botschafter an Christi statt, denn Gott ermahnt durch uns; so bitten wir nun an Christi statt: Lasst euch versöhnen mit Gott! (Lu 10:16)21Denn er hat den, der von keiner Sünde wusste, für uns zur Sünde gemacht, auf dass wir in ihm die Gerechtigkeit würden, die vor Gott gilt[2]. (Is 53:4; Ro 1:17; Ro 8:3; 1 Cor 1:30; Gal 3:13)