2 Samuel 23 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Ultimele cuvinte ale lui David

1 Acestea sunt cele din urmă cuvinte ale lui David: „Rostirea lui David, fiul lui Ișai, rostirea omului înălțat de Dumnezeu, unsul Dumnezeului lui Iacov și cântărețul plăcut al lui Israel: 2 Duhul DOMNULUI vorbește prin mine și Cuvântul Lui este pe limba mea. 3 Dumnezeul lui Israel a vorbit, Stânca lui Israel mi‑a zis: «Cel ce stăpânește drept între oameni, cel ce stăpânește în teamă de Dumnezeu, 4 este ca lumina dimineții, atunci când răsare soarele într‑o dimineață senină; el seamănă cu razele soarelui după ploaie, care fac să crească iarba din pământ.» 5 Nu este așa Casa mea față de Dumnezeu? Căci El a încheiat cu mine un legământ veșnic, bine întocmit în toate privințele și bine păzit. Nu va face El să răsară din acesta tot ce este spre mântuirea și bucuria mea? 6 Însă ticăloșii sunt toți ca niște spini buni de aruncat, pe care nu poți să‑i iei cu mâna. 7 Oricine îi atinge folosește o unealtă de fier sau mânerul unei sulițe și‑i arde pe loc.“

Vitejii lui David

8 Acestea sunt numele vitejilor lui David: Ioșeb-Bașebet^[1], un tahchemonit^[2], era căpetenia conducătorilor.^[3] El și‑a învârtit sulița peste opt sute de oameni, pe care i‑a străpuns într‑o singură împrejurare. (1 Cro 11:10; 1 Cro 11:11) 9 După el era Elazar, fiul lui Dodo, urmașul lui Ahohi. El a fost unul dintre cei trei viteji care, împreună cu David, i‑au înfruntat pe filistenii adunați acolo^[4] pentru război, atunci când bărbații lui Israel băteau în retragere. (1 Cro 11:13) 10 El s‑a ridicat și a ucis la filisteni până când i‑a obosit mâna și i‑a rămas înțepenită pe sabie. DOMNUL a dat o mare victorie în ziua aceea. Poporul s‑a întors la Elazar numai ca să ia prada. 11 După el era Șama, fiul hararitului Aghe. Filistenii se strânseseră la Lehi. Acolo se afla o bucată de pământ plină cu linte, și poporul fugea dinaintea filistenilor. 12 Însă Șama a stat în mijlocul ogorului, l‑a apărat și i‑a ucis pe filisteni. Și DOMNUL a dat o mare victorie. 13 Trei dintre cele treizeci de căpetenii au coborât și au venit la David, pe vremea secerișului, la peștera Adulam, în timp ce o trupă de filisteni își așezase tabăra în valea Refaim. 14 David se afla atunci în fortăreață^[5], iar garnizoana filistenilor se afla în Betleem. (2 Sam 5:17) 15 Lui David i s‑a făcut sete și a întrebat: „Cine îmi va aduce apă din puțul de lângă poarta Betleemului?“ 16 Cei trei viteji au răzbit prin tabăra filistenilor, au scos apă din puțul de lângă poarta Betleemului și au adus‑o cu bine la David. Însă David n‑a vrut s‑o bea, ci a vărsat‑o înaintea DOMNULUI, 17 zicând: „Departe de mine, DOAMNE, să fac lucrul acesta! Să beau eu sângele bărbaților care și‑au pus viața în pericol?“ Și n‑a vrut s‑o bea. Astfel de isprăvi făceau cei trei viteji. 18 Abișai, fratele lui Ioab, fiul Țeruiei, era căpetenia celor trei. El și‑a învârtit sulița peste trei sute de oameni, străpungându‑i. Și astfel el și‑a făcut un nume alături de cei trei. 19 Era respectat de către^[6] cei trei.^[7] El le‑a fost căpetenie, însă n‑a ajuns mai presus decât cei trei. 20 Benaia, fiul lui Iehoiada, era un viteaz din Kabțeel care a făcut mari isprăvi. El i‑a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab^[8]. El s‑a coborât și a omorât un leu în mijlocul unui puț^[9], într‑o zi cu zăpadă.^[10] (2 Sam 3:26) 21 El a ucis un egiptean impresionant. Egipteanul avea în mână o suliță. Benaia a coborât împotriva lui cu un toiag, a smuls sulița din mâna egipteanului și l‑a ucis cu propria lui suliță. 22 Astfel de isprăvi făcea Benaia, fiul lui Iehoiada, făcându‑și un nume alături de cei trei viteji. 23 Era respectat mai mult între^[11] cei treizeci, dar n‑a ajuns între cei trei. David l‑a pus în garda sa personală. 24 Dintre cei treizeci făceau parte: Asael, fratele lui Ioab; Elhanan, fiul lui Dodo din Betleem; 25 haroditul Șama; haroditul Elika; 26 paltitul Heleț; Ira, fiul tekoanitului Icheș; 27 Abiezer din Anatot; hușatitul Mebunai; 28 ahohitul Țalmon; netofatitul Maharai; 29 Heled, fiul netofatitului Baana; Itai, fiul lui Ribai, din Ghiva fiilor lui Beniamin; 30 piratonitul Benaia; Hidai din uedurile^[12] Gaaș; 31 arbatitul Abi‑Albon; barhumitul Azmavet; 32 șaalbonitul Eliahba; fiii lui Iașen; Ionatan, 33 fiul hararitului Șama; Ahiam, fiul hararitului Șarar; 34 Elifelet, fiul maacatitului Ahasbai; Eliam, fiul ghilonitului Ahitofel; 35 carmelitul Hețrai; arbitul Paarai; 36 Igal, fiul lui Natan din Țoba; gaditul Bani; 37 amonitul Țelek; beerotitul Naharai, cel ce‑i ducea armele lui Ioab, fiul Țeruiei; 38 itritul Ira, itritul Gareb 39 și hititul Urie. Erau cu toții în număr de treizeci și șapte.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Davids letzte Worte

1 Dies sind die letzten Worte Davids. Es spricht David, der Sohn Isais, es spricht der Mann, der hoch erhoben ist, der Gesalbte des Gottes Jakobs, der Liebling der Lieder Israels: 2 Der Geist des HERRN hat durch mich geredet, und sein Wort ist auf meiner Zunge. 3 Es hat der Gott Israels zu mir gesprochen, der Fels Israels hat geredet: Wer gerecht herrscht unter den Menschen, wer herrscht in der Furcht Gottes, 4 der ist wie das Licht des Morgens, wenn die Sonne aufgeht, am Morgen ohne Wolken, da vom Glanz nach dem Regen das Gras aus der Erde sprießt. 5 Ist nicht so mein Haus vor Gott? Denn er hat mir einen ewigen Bund gesetzt, in allem wohl geordnet und gesichert. All mein Heil und all mein Begehren wird er gedeihen lassen. (2 Sam 7:16) 6 Aber die ruchlosen Leute sind allesamt wie verwehte Disteln, die man nicht mit der Hand fassen kann; 7 sondern wer sie angreifen will, muss Eisen und Spieß in der Hand haben; sie werden mit Feuer verbrannt an ihrer Stätte.

Die Helden Davids

8 Dies sind die Namen der Helden Davids: Jischbaal, der Hachmoniter, der Erste unter den Dreien; der schwang seinen Spieß über achthundert, die auf einmal erschlagen waren. (1 Cro 11:10) 9 Nach ihm war unter den drei Helden Eleasar, der Sohn Dodos, der Ahoachiter. Er war mit David, als sie die Philister verhöhnten. Als diese dort zum Kampf versammelt waren und die Männer Israels hinaufzogen, 10 da stand er und schlug die Philister, bis seine Hand müde war und am Schwert erstarrte. Und der HERR gab großes Heil an jenem Tage, sodass das Volk sich wieder umwandte hinter ihm her, um zu plündern. 11 Nach ihm war Schamma, der Sohn Ages aus Harar. Als die Philister sich sammelten zu einem Heer – es war dort ein Stück Acker mit Linsen – und das Volk vor den Philistern floh, (Jud 15:9) 12 da trat er mitten auf das Stück und entriss es den Philistern und schlug sie, und der HERR gab großes Heil. 13 Und drei von den Dreißig, die Hauptleute, kamen zur Zeit der Ernte hinab zu David, zu der Höhle Adullam, und das Heer der Philister lag in der Ebene Refaïm. (1 Sam 22:1) 14 David aber war damals in der Bergfeste, und die Wache der Philister lag in Bethlehem. 15 Und David gelüstete es, und er sprach: Wer will mir Wasser zu trinken holen aus dem Brunnen am Tor in Bethlehem? 16 Da brachen die drei Helden in das Lager der Philister ein und schöpften Wasser aus dem Brunnen am Tor in Bethlehem und trugen’s und brachten’s zu David. Aber er wollte es nicht trinken, sondern goss es aus für den HERRN (1 Sam 7:6) 17 und sprach: Das lasse der HERR fern von mir sein, dass ich das tue! Ist’s nicht das Blut der Männer, die ihr Leben gewagt haben und hingegangen sind? Und er wollte es nicht trinken. Das taten die drei Helden. 18 Abischai, Joabs Bruder, der Sohn der Zeruja, war der Erste der Dreißig^[1]. Er schwang seinen Spieß über dreihundert Erschlagenen und war berühmt unter den Dreißig. 19 Er war hoch geehrt unter den Dreißig und war ihr Oberster, aber er kam nicht an jene Drei heran. 20 Und Benaja, der Sohn Jojadas, ein streitbarer Mann von großen Taten, war aus Kabzeel; der erschlug die beiden »Gotteslöwen« der Moabiter. Er stieg hinab und erschlug einen Löwen in einem Brunnen, als Schnee gefallen war. (2 Sam 8:18) 21 Er erschlug auch einen furchterregenden ägyptischen Mann, der hatte einen Spieß in seiner Hand. Er aber ging zu ihm hinab mit einem Stecken und riss dem Ägypter den Spieß aus der Hand und durchbohrte ihn mit dessen eigenem Spieß. (1 Sam 17:51) 22 Das tat Benaja, der Sohn Jojadas. Er war berühmt unter den dreißig^[2] Helden 23 und war hoch geehrt unter den Dreißig, aber er kam nicht an jene Drei heran. Und David setzte ihn über seine Leibwache. 24 Asaël, der Bruder Joabs, war unter den Dreißig; auch Elhanan, der Sohn Dodos aus Bethlehem; (2 Sam 2:18) 25 Schamma, der Haroditer; Elika, der Haroditer; 26 Helez, der Peletiter; Ira, der Sohn des Ikkesch, aus Tekoa; (1 Cro 27:9; 1 Cro 27:10) 27 Abiëser, der Anatotiter; Sibbechai, der Huschatiter; 28 Zalmon, der Ahoachiter; Mahrai, der Netofatiter; 29 Heled, der Sohn Baanas, der Netofatiter; Ittai, der Sohn Ribais, aus Gibea in Benjamin; 30 Benaja, der Piratoniter; Hiddai, aus Nahale-Gaasch; 31 Abialbon, der Arbatiter; Asmawet, der Bahurimiter; 32 Eljachba, der Schaalboniter; die Söhne Jaschens: Jonatan; 33 Schamma, der Harariter; Ahiam, der Sohn Scharars, der Harariter; 34 Elifelet, der Sohn Ahasbais, der Maachatiter; Eliam, der Sohn Ahitofels, der Giloniter; (2 Sam 15:12) 35 Hezro, der Karmeliter; Paarai, der Arabiter; 36 Jigal, der Sohn Nathans, aus Zoba; Bani, der Gaditer; 37 Zelek, der Ammoniter; Nachrai, der Beerotiter, der Waffenträger Joabs, des Sohnes der Zeruja; 38 Ira, der Jattiriter; Gareb, der Jattiriter; 39 Uria, der Hetiter. Das sind zusammen siebenunddreißig. (2 Sam 11:3)