2 Petru 2 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Învățătorii falși și nimicirea lor

1 Însă în popor s‑au ridicat și profeți falși, tot așa cum și între voi vor fi învățători falși, care vor strecura erezii^[1] distrugătoare și‑L vor nega pe Stăpânul Care i‑a răscumpărat, aducând astfel asupra lor o distrugere grabnică. 2 Mulți îi vor urma în depravările lor. Din cauza lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. 3 În lăcomia lor, vor încerca să profite de voi prin cuvinte amăgitoare.^[2] Dar condamnarea lor, hotărâtă în trecut, nu stă degeaba, iar distrugerea lor nu dormitează. 4 Căci, dacă nu i‑a cruțat Dumnezeu pe îngeri atunci când au păcătuit^[3], ci i‑a aruncat în Tartar^[4] și i‑a încredințat lanțurilor beznei^[5], unde sunt păziți până la judecată, 5 și dacă n‑a cruțat El lumea din vechime, ci a adus potopul peste lumea celor neevlavioși, însă l‑a păzit pe Noe – un predicator al dreptății – împreună cu alți șapte, 6 dacă a condamnat El cetățile Sodoma și Gomora la distrugere, prefăcându‑le în cenușă și dându‑le astfel drept exemplu cu privire la ce urmează să li se întâmple celor neevlavioși, 7 însă l‑a scăpat pe Lot cel drept, care suferea din cauza felului de viață depravat al celor nelegiuiți, 8 (căci omul acesta drept, în timp ce trăia printre ei, își chinuia zi de zi sufletul său drept din cauza faptelor nelegiuite pe care le vedea și auzea) 9 înseamnă că Domnul știe cum să‑i scape pe cei evlavioși din încercare și să‑i păstreze pe cei nedrepți sub pedeapsă, până în Ziua Judecății^[6], 10 mai ales pe cei ce umblă după pofta stricată a firii și disprețuiesc autoritatea. Ei sunt neobrăzați, aroganți și nu se înfioară când batjocoresc cele slăvite, 11 în timp ce îngerii, care sunt mai mari în tărie și putere, nu aduc în prezența^[7] Domnului vreo judecată blasfemiatoare împotriva lor. 12 Însă acești oameni, ca niște viețuitoare fără rațiune, – care acționează din instinct, fiind născute să fie prinse și nimicite –, batjocorind ceea ce nu cunosc, vor fi nimiciți în însăși stricăciunea lor, 13 suferind răsplata pentru nedreptatea lor. Ei consideră cheful din timpul zilei o plăcere și sunt ca niște pete și ca niște metehne, chefuind în înșelătoriile^[8] lor^[9] atunci când se ospătează împreună cu voi. 14 Au ochii plini de adulter^[10], sunt nesătui după păcat, momesc sufletele nestatornice, inima le este deprinsă la lăcomie, sunt niște copii ai blestemului. 15 Au părăsit calea cea dreaptă și s‑au rătăcit, urmând calea lui Balaam, fiul lui Bosor^[11], care a iubit răsplata nedreptății. 16 Dar a fost mustrat pentru fărădelegea lui: o măgăriță – ființă necuvântătoare – i‑a vorbit cu glas omenesc și a împiedicat nebunia profetului. 17 Aceștia sunt niște izvoare secate, niște cețuri duse de furtună. Pentru ei a fost păstrat întunericul beznă. 18 Căci ei rostesc lăudăroșenii deșarte și îi momesc cu poftele firii și cu depravări pe cei ce tocmai au scăpat de oamenii care trăiesc în rătăcire. 19 Le promit libertatea în timp ce ei înșiși sunt sclavi ai stricăciunii. Căci de ceea ce este învins cineva, de aceea este și înrobit.^[12] 20 Într-adevăr, dacă, după ce au scăpat de murdăriile lumii prin cunoașterea Domnului nostru și Mântuitorului Isus Cristos, aceștia se încurcă din nou în ele și sunt învinși, starea lor din urmă devine mai rea decât cea dintâi. 21 Căci era mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății, decât să fi cunoscut‑o și apoi să se întoarcă de la porunca sfântă care le‑a fost încredințată. 22 Ceea ce li s‑a întâmplat lor arată că este adevărat proverbul: „Câinele se întoarce la voma lui“^[13] și „Scroafa, după ce este spălată, se tăvălește în noroi.“^[14] (Prov 26:11)

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Gottes Gericht über die Irrlehrer

1 Es waren aber auch falsche Propheten unter dem Volk, wie auch unter euch sein werden falsche Lehrer, die verderbliche Irrlehren einführen und verleugnen den Herrn, der sie losgekauft hat; die werden über sich selbst herbeiführen ein schnelles Verderben. (Mat 24:11; 1 Tim 4:1; Iuda 1:3) 2 Und viele werden ihnen folgen in ihren Ausschweifungen; um ihretwillen wird der Weg der Wahrheit verlästert werden. 3 Und aus Habsucht werden sie euch mit erdichteten Worten zu gewinnen suchen. Das Urteil über sie wirkt seit Langem, und ihr Verderben schläft nicht. 4 Denn Gott hat selbst die Engel, die gesündigt haben, nicht verschont, sondern hat sie mit Ketten der Finsternis in die Hölle gestoßen und übergeben, damit sie zum Gericht aufbewahrt werden; (Gen 6:1) 5 und hat die frühere Welt nicht verschont, sondern bewahrte mit Noah, dem Prediger der Gerechtigkeit, nur acht Menschen, als er die Sintflut über die Welt der Gottlosen brachte; (Gen 8:18; 1 Pe 3:20) 6 und hat die Städte Sodom und Gomorra in Schutt und Asche gelegt und zum Untergang verurteilt und damit ein Beispiel gesetzt für die Gottlosen in späteren Zeiten; (Gen 19:24) 7 und hat den gerechten Lot errettet, dem die schändlichen Leute viel Leid antaten mit ihrem ausschweifenden Wandel. 8 Denn der Gerechte, der unter ihnen wohnte, musste alles mit ansehen und anhören und seine gerechte Seele von Tag zu Tag quälen lassen durch ihre unrechten Werke. 9 Der Herr weiß die Frommen aus der Versuchung zu erretten, die Ungerechten aber aufzubewahren für den Tag des Gerichts, um sie zu strafen, (1 Cor 10:13) 10 am meisten aber die, die nach dem Fleisch leben in unreiner Begierde und die Macht des Herrn verachten. Frech und eigensinnig schrecken sie nicht davor zurück, himmlische Mächte zu lästern, 11 wo doch nicht einmal die Engel, die größere Stärke und Macht haben, ein Urteil wegen Lästerung gegen sie vor den Herrn bringen. 12 Aber sie sind wie unvernünftige Tiere, die von Natur dazu geboren sind, dass sie gefangen und getötet werden; sie lästern, wovon sie nichts verstehen, und wie jene werden sie getötet werden 13 und als Ungerechte Lohn des Unrechts empfangen. Sie halten es für eine Lust, am hellen Tag zu schlemmen, sie sind Schandflecken, schwelgen in ihren Betrügereien, wenn sie mit euch prassen. 14 Sie haben nur Augen für die Ehebrecherin, sind unaufhörlich bereit zur Sünde, locken leichtfertige Seelen an, ihr Herz ist getrieben von Habsucht – Kinder des Fluchs! (Mat 5:28) 15 Sie verlassen den richtigen Weg und gehen in die Irre und folgen dem Weg Bileams, des Sohnes Beors, der den Lohn der Ungerechtigkeit liebte, (Num 22:7) 16 aber zurechtgewiesen wurde wegen seiner Übertretung: Das stumme Lasttier redete mit Menschenstimme und wehrte der Torheit des Propheten. 17 Sie sind Brunnen ohne Wasser und Wolken, vom Wirbelwind umhergetrieben, ihr Los ist die dunkelste Finsternis. 18 Denn sie reden stolze Worte, hinter denen nichts ist, und locken durch ausschweifende fleischliche Begierden diejenigen an, die gerade erst denen entronnen waren, die im Irrtum leben, 19 und versprechen ihnen Freiheit, obwohl sie selbst Knechte des Verderbens sind. Denn von wem jemand überwunden ist, dessen Knecht ist er geworden. (Gal 5:13) 20 Denn wenn sie durch die Erkenntnis des Herrn und Heilands Jesus Christus entflohen sind dem Schmutz der Welt, werden aber wiederum in diesen verstrickt und von ihm überwunden, dann ist’s mit ihnen am Ende ärger geworden als am Anfang. (Mat 12:45) 21 Denn es wäre besser für sie gewesen, wenn sie den Weg der Gerechtigkeit nicht erkannt hätten, als dass sie ihn kennen und sich abkehren von dem heiligen Gebot, das ihnen gegeben ist. (Lu 12:47) 22 Es ist ihnen widerfahren das wahre Sprichwort: Der Hund frisst wieder, was er ausgespien hat; und: Die Sau wälzt sich nach der Schwemme wieder im Kot. (Prov 26:11)