2 Cronici 29 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Domnia lui Ezechia peste Iuda – purificarea Casei Domnului

1 Ezechia a devenit rege la vârsta de douăzeci și cinci de ani și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Abia și era fiica lui Zaharia. (2 Re 18:1) 2 El a făcut ce este drept în ochii DOMNULUI, tot așa cum făcuse David, tatăl său. 3 În cel dintâi an al domniei sale, în prima lună, el a deschis ușile Casei DOMNULUI și le‑a reparat. 4 I‑a adus pe preoți și pe leviți, i‑a strâns în Piața de Răsărit 5 și le‑a zis: „Leviților, ascultați‑mă! Sfințiți‑vă^[1], sfințiți Casa DOMNULUI, Dumnezeul părinților voștri, și scoateți necurăția din Lăcaș. (2 Cro 7:7) 6 Căci strămoșii noștri au fost necredincioși, au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI, Dumnezeul nostru, și L‑au părăsit. Ei și‑au întors fața de la Lăcașul DOMNULUI, și‑au arătat ceafa. 7 Mai mult, au închis porțile porticului, au stins candelele, nu au mai adus tămâie și nu au mai adus în Lăcaș arderi‑de‑tot Dumnezeului lui Israel. 8 De aceea mânia DOMNULUI este peste Iuda și peste Ierusalim și i‑a făcut o pricină de groază, de spaimă și de fluierat, așa cum vedeți cu ochii voștri. 9 Iată, din cauza aceasta, părinții noștri au căzut loviți de sabie, iar fiii noștri, fiicele noastre și soțiile noastre sunt în captivitate. 10 Acum, am pe inimă să încheiem un legământ cu DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, pentru ca mânia Lui cea aprigă să se abată de la noi. 11 Fiii mei, nu fiți nepăsători, căci pe voi v‑a ales DOMNUL ca să‑I stați înainte pentru slujire, să‑I slujiți și să‑I aduceți tămâie.“ 12 Atunci s‑au ridicat următorii leviți: dintre chehatiți – Mahat, fiul lui Amasai, și Ioel, fiul lui Azaria; dintre merariți – Chiș, fiul lui Abdi, și Azaria, fiul lui Iehalel‑El; dintre gherșoniți – Ioah, fiul lui Zima, și Eden, fiul Ioah; 13 dintre urmașii lui Elițafan – Șimri și Ieiel; dintre urmașii lui Asaf – Zaharia și Matania; 14 dintre urmașii lui Heman – Iehiel și Șimei, iar dintre urmașii lui Iedutun – Șemaia și Uziel. 15 Aceștia și‑au adunat frații, s‑au sfințit și au venit pentru a curăți Casa DOMNULUI, după porunca regelui, potrivit cuvintelor DOMNULUI. 16 Preoții au intrat înăuntrul Casei DOMNULUI ca s‑o curățească și au scos afară, în curtea Templului^[2] DOMNULUI, toate necurățiile pe care le‑au găsit în Casa DOMNULUI. Leviții le‑au luat și le‑au dus afară, lângă uedul^[3] Chidron. (2 Cro 3:17; 2 Cro 15:16) 17 Au început să‑l sfințească în prima zi a lunii întâi. În a opta zi a lunii au intrat în porticul DOMNULUI. Au sfințit apoi Casa DOMNULUI timp de opt zile, și au încheiat în a șaisprezecea zi a lunii întâi. 18 Ei s‑au dus înăuntru la regele Ezechia și au zis: „Am curățit Casa DOMNULUI în întregime, altarul arderilor‑de‑tot și toate uneltele lui, masa pentru pâinea prezentării și toate obiectele ei, 19 precum și toate obiectele care au fost spurcate de regele Ahaz în timpul domniei lui, din cauza necredincioșiei lui. Le‑am pregătit, le‑am sfințit și iată că acum sunt în fața altarului DOMNULUI.“ 20 Regele Ezechia s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a adunat conducătorii cetății și s‑au suit la Casa DOMNULUI. 21 Au luat cu ei șapte tauri, șapte berbeci, șapte miei și șapte țapi ca să‑i aducă drept jertfă pentru păcat, pentru regat, pentru Sfântul Lăcaș și pentru Iuda. Regele le‑a zis urmașilor lui Aaron, preoții, să aducă arderile‑de‑tot pe altarul DOMNULUI. 22 Au înjunghiat vitele, iar preoții au luat sângele și au stropit altarul; apoi au înjunghiat berbecii și au stropit cu sânge altarul, după care au înjunghiat mieii și au stropit cu sânge altarul. 23 Apoi au luat țapii pentru jertfa pentru păcat și i‑au adus înaintea regelui și a adunării. Aceștia și‑au pus mâinile peste ei, 24 iar preoții au înjunghiat țapii și au făcut ispășire cu sângele acestora pentru tot Israelul, căci regele poruncise ca arderea‑de‑tot și jertfa pentru păcat să fie aduse pentru tot Israelul. 25 El îi pusese pe leviți să stea în Casa DOMNULUI cu chimvale, cu harfe și cu lire, așa cum porunciseră David, Gad, văzătorul regelui, și profetul Natan, căci porunca fusese dată de DOMNUL prin profeții Săi. 26 Deci leviții stăteau acolo cu instrumentele lui David, iar preoții cu trâmbițele. 27 Când Ezechia a poruncit să aducă arderea‑de‑tot pe altar, chiar în clipa în care a început arderea‑de‑tot, a început și cântarea DOMNULUI în sunetul trâmbițelor și al instrumentelor lui David, regele lui Israel. 28 Toată adunarea s‑a închinat; cântăreții au cântat cântarea și au sunat trâmbițele până s‑a terminat arderea‑de‑tot. 29 Când s‑a terminat arderea‑de‑tot, regele împreună cu toți cei prezenți au îngenuncheat și s‑au închinat. 30 Regele Ezechia și conducătorii i‑au îndemnat pe leviți să‑L laude pe DOMNUL prin cuvintele lui David și ale văzătorului Asaf. Ei L‑au lăudat cu bucurie, s‑au plecat și s‑au închinat. 31 Văzând acestea, Ezechia a zis: „Acum că v‑ați dedicat DOMNULUI, apropiați‑vă și aduceți jertfe și daruri de mulțumire la Casa DOMNULUI!“ Astfel, adunarea a adus jertfe și daruri de mulțumire, iar toți aceia care aveau o inimă generoasă au adus arderi‑de‑tot. 32 Numărul arderilor‑de‑tot aduse de către adunare a fost de șaptezeci de viței, o sută de berbeci și două sute de miei. Toate aceste vite au fost aduse DOMNULUI ca ardere‑de‑tot. 33 Au închinat^[4] DOMNULUI șase sute de boi și trei mii de oi. 34 Preoții au fost însă prea puțini, astfel încât nu au putut să jupuiască toate arderile‑de‑tot. Prin urmare, frații lor, leviții, i‑au ajutat până au terminat slujba și până ce s‑au sfințit și ceilalți preoți, căci leviții se sfințiseră cu mai multă râvnă. 35 Au fost multe arderi‑de‑tot, în afară de grăsimea jertfelor de pace^[5] și de jertfele de băutură care însoțeau arderea‑de‑tot. Și astfel a fost restabilită slujba la Casa DOMNULUI. (2 Cro 7:7) 36 Ezechia și tot poporul s‑au bucurat pentru că Dumnezeu a purtat de grijă poporului, căci aceasta s‑a întâmplat pe neașteptate.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Hiskia stellt den rechten Gottesdienst wieder her

1 Hiskia war fünfundzwanzig Jahre alt, als er König wurde; und er regierte neunundzwanzig Jahre zu Jerusalem. Seine Mutter hieß Abi, eine Tochter Secharjas. (2 Re 18:1) 2 Und er tat, was dem HERRN wohlgefiel, wie sein Vater David. 3 Er tat auf die Türen am Hause des HERRN im ersten Monat des ersten Jahres seiner Herrschaft und besserte sie aus (2 Cro 28:24) 4 und ließ die Priester und Leviten kommen und versammelte sie auf dem Platz im Osten 5 und sprach zu ihnen: Hört mir zu, ihr Leviten! Heiligt euch nun, dass ihr weiht das Haus des HERRN, des Gottes eurer Väter, und tut heraus den Unrat aus dem Heiligtum. 6 Denn unsere Väter wurden untreu und haben getan, was dem HERRN, unserm Gott, missfällt, und haben ihn verlassen und haben ihr Angesicht von der Wohnung des HERRN abgewandt und ihr den Rücken zugekehrt; 7 sie haben sogar die Türen an der Vorhalle zugeschlossen und die Lampen ausgelöscht und kein Räucherwerk geräuchert und dem Gott Israels kein Brandopfer im Heiligtum dargebracht. 8 Daher ist der Zorn des HERRN über Juda und Jerusalem gekommen, und er hat sie dahingegeben zum Entsetzen und zum Erschrecken, dass man sie verspottet, wie ihr mit euren Augen seht; 9 denn siehe, um dessentwillen sind unsere Väter durchs Schwert gefallen und unsere Söhne, Töchter und Frauen weggeführt. (2 Cro 28:5) 10 Nun habe ich im Sinn, einen Bund zu schließen mit dem HERRN, dem Gott Israels, dass sein Zorn und Grimm sich von uns wende. 11 Nun, meine Söhne, seid nicht lässig; denn euch hat der HERR erwählt, dass ihr zum Dienst vor ihm stehen sollt und dass ihr seine Diener seid und ihm Opfer bringt! 12 Da machten sich auf die Leviten Mahat, der Sohn Amasais, und Joel, der Sohn Asarjas, aus den Söhnen Kehat; aus den Söhnen Merari aber Kisch, der Sohn Abdis, und Asarja, der Sohn Jehallelels; und aus den Söhnen Gerschon Joach, der Sohn Simmas, und Eden, der Sohn Joachs; 13 aus den Söhnen Elizafan Schimri und Jëiël; aus den Söhnen Asaf Secharja und Mattanja; 14 aus den Söhnen Heman Jehiël und Schimi; aus den Söhnen Jedutun Schemaja und Usiël. 15 Sie versammelten ihre Brüder und heiligten sich und gingen hinein, um das Haus des HERRN zu reinigen, wie der König nach dem Wort des HERRN geboten hatte. 16 Die Priester aber gingen ins Innere des Hauses des HERRN, um es zu reinigen, und taten alles Unreine, das im Tempel des HERRN gefunden wurde, auf den Vorhof am Hause des HERRN, und die Leviten nahmen es auf und trugen es hinaus an den Bach Kidron. 17 Mit der Weihe aber fingen sie am ersten Tage des ersten Monats an, und am achten Tage des Monats gingen sie in die Vorhalle des HERRN und weihten das Haus des HERRN acht Tage lang, und am sechzehnten Tage des ersten Monats vollendeten sie das Werk. 18 Und sie gingen hin zum König Hiskia und sprachen: Wir haben gereinigt das ganze Haus des HERRN, den Brandopferaltar und alle seine Geräte, den Tisch der Schaubrote und alle seine Geräte; 19 und alle Geräte, die der König Ahas, als er König war, hatte wegwerfen lassen, als er untreu wurde, die haben wir wieder aufgestellt und geweiht; siehe, sie sind vor dem Altar des HERRN. 20 Da machte sich der König Hiskia früh auf und versammelte die Oberen der Stadt und ging hinauf zum Hause des HERRN. 21 Und sie brachten herzu sieben junge Stiere, sieben Widder, sieben Lämmer und sieben Ziegenböcke zum Sündopfer für das Königreich, für das Heiligtum und für Juda, und er sprach zu den Priestern, den Söhnen Aaron, dass sie auf dem Altar des HERRN opfern sollten. 22 Da schlachteten sie die Rinder, und die Priester nahmen das Blut und sprengten es an den Altar, und sie schlachteten die Widder und sprengten das Blut an den Altar, und sie schlachteten die Lämmer und sprengten das Blut an den Altar. 23 Und sie brachten die Böcke zum Sündopfer vor den König und die Gemeinde und legten ihre Hände auf sie; (Lev 16:15) 24 und die Priester schlachteten sie und taten ihr Blut zur Entsündigung an den Altar, um Sühne zu schaffen für ganz Israel; denn der König hatte befohlen, Brandopfer und Sündopfer darzubringen für ganz Israel. 25 Und er stellte die Leviten auf im Hause des HERRN mit Zimbeln, Psaltern und Harfen, wie es David befohlen hatte und Gad, der Seher des Königs, und der Prophet Nathan; denn es war des HERRN Gebot durch seine Propheten. (1 Cro 25:1) 26 Und so standen die Leviten mit den Saitenspielen Davids und die Priester mit den Trompeten. 27 Und Hiskia gebot, das Brandopfer auf dem Altar darzubringen. Und um die Zeit, da das Brandopfer anfing, begann auch der Gesang für den HERRN und die Trompeten und dazu die mancherlei Saitenspiele Davids, des Königs von Israel. (1 Cro 23:5) 28 Und die ganze Gemeinde betete an und der Gesang erscholl und die Trompeten ertönten; und das alles währte so lange, bis das Brandopfer vollendet war. 29 Als nun das Brandopfer verrichtet war, beugten der König und alle, die sich bei ihm befanden, die Knie und beteten an. 30 Und der König Hiskia samt den Oberen gebot den Leviten, den HERRN zu loben mit den Liedern Davids und des Sehers Asaf. Und sie lobten mit Freuden und neigten sich und beteten an. (2 Cro 23:18) 31 Und Hiskia hob an und sprach: Nun habt ihr für den HERRN eure Hände gefüllt. Tretet herzu und bringt die Schlachtopfer und Lobopfer zum Hause des HERRN! Und die Gemeinde brachte herzu Schlachtopfer und Lobopfer, dazu jeder, der willigen Herzens war, Brandopfer. 32 Und die Zahl der Brandopfer, die die Gemeinde brachte, war siebzig Rinder, hundert Widder und zweihundert Lämmer, dies alles zum Brandopfer für den HERRN. 33 Es waren aber der geweihten Tiere sechshundert Rinder und dreitausend Schafe. 34 Aber die Priester waren zu wenig, um allen Brandopfern die Haut abziehen zu können. Darum halfen ihnen ihre Brüder, die Leviten, bis die Arbeit verrichtet war und bis sich die Priester geheiligt hatten; denn die Leviten waren williger gewesen als die Priester, sich zu heiligen. (2 Cro 30:3; 2 Cro 30:16) 35 Auch waren es viele Brandopfer mit dem Fett der Dankopfer und mit den Trankopfern zu den Brandopfern. So wurde der Dienst am Hause des HERRN geordnet. (Lev 3:16; Num 15:4) 36 Und Hiskia freute sich samt allem Volk über das, was Gott dem Volke bereitet hatte; denn es war unversehens gekommen.