1După o vreme, fiii lui Moab și fiii lui Amon împreună cu niște meuniți au pornit la război împotriva lui Iehoșafat.2Mesagerii au venit la Iehoșafat și l‑au înștiințat, zicând: „O mare mulțime vine împotriva ta de dincolo de mare[1], din Edom, și iată că au ajuns la Hațațon-Tamar, care este En‑Ghedi.“3Iehoșafat s‑a temut. El s‑a hotărât să‑L întrebe pe DOMNUL și a vestit un post în tot ținutul lui Iuda.4Cei din Iuda s‑au adunat ca să ceară ajutor de la DOMNUL. Ei au venit din toate cetățile lui Iuda ca să ceară ajutor de la DOMNUL.5Iehoșafat a stat în adunarea lui Iuda și a Ierusalimului, la Casa DOMNULUI, înaintea curții celei noi6și a zis: „DOAMNE, Dumnezeul părinților noștri, oare nu Tu ești Dumnezeu în ceruri? Oare nu Tu stăpânești peste toate regatele neamurilor? În mâna Ta este puterea și tăria și nimeni nu Ți se poate împotrivi!7Oare nu Tu, Dumnezeul nostru, ești Cel Care i‑ai alungat pe locuitorii acestei țări dinaintea poporului Tău Israel și n‑ai dat‑o Tu, pentru totdeauna, seminței[2] lui Avraam, prietenul Tău[3]? (Gal 3:16; Iac 2:23)8Ei au locuit în ea și au zidit în ea un Lăcaș Sfânt pentru Numele Tău, zicând:9«Dacă va veni asupra noastră vreo nenorocire, sabia, judecata, molima sau foametea, vom sta înaintea acestei Case și înaintea Ta, căci Numele Tău este în Casa aceasta, vom striga către Tine, în strâmtorarea noastră, și Tu ne vei asculta și ne vei izbăvi!»10Acum, iată, fiii lui Amon, Moabul și cei din muntele Seir, – în teritoriul cărora nu i‑ai dat voie lui Israel să intre atunci când venea din țara Egiptului, căci el i‑a ocolit și nu i‑a nimicit, –11iată cum ne răsplătesc: ei vin să ne alunge din moștenirea Ta, pe care ne‑ai dat‑o în stăpânire.12O, Dumnezeul nostru, oare nu‑i vei judeca Tu? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mulțimi numeroase care vine împotriva noastră. Noi nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt îndreptați către Tine.“13Toți bărbații din Iuda stăteau înaintea DOMNULUI cu copilașii, cu soțiile și cu fiii lor.14Atunci Duhul DOMNULUI a venit în mijlocul adunării, peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre urmașii lui Asaf.15El a zis: „Voi, toți cei din Iuda, și voi, locuitori ai Ierusalimului, și tu, rege Iehoșafat, ascultați! Așa vorbește DOMNUL: «Nu vă temeți și nu vă înspăimântați din cauza acestei mulțimi numeroase, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu!16Să coborâți mâine împotriva lor. Iată că ei se vor fi urcat prin trecătoarea Țiț și‑i veți găsi la capătul uedului[4] dinspre pustia Ieruel. (2 Cro 15:16)17Voi nu veți avea de luptat. Opriți‑vă, stați și priviți izbăvirea pe care v‑o va da DOMNUL!» Iuda și Ierusalim, nu vă temeți și nu vă înspăimântați! Mâine, ieșiți înaintea lor și DOMNUL va fi cu voi!“18Iehoșafat s‑a închinat cu fața la pământ. Toți cei din Iuda și locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea DOMNULUI, închinându‑I‑se,19iar leviții dintre urmașii lui Chehat și ai lui Korah s‑au ridicat să‑L laude pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, cu glas foarte puternic.20S‑au sculat dis‑de‑dimineață și au pornit înspre pustia Tekoa. La plecarea lor, Iehoșafat s‑a ridicat și a zis: „Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ascultați‑mă! Credeți în DOMNUL, Dumnezeul vostru, și veți fi întăriți! Credeți în profeții Lui și veți reuși!“21S‑a sfătuit apoi cu poporul, după care i‑a pus pe cei ce Îi cântau DOMNULUI și‑L lăudau cu podoabe sfinte[5], să iasă înaintea celor înarmați și să zică: „Mulțumiți DOMNULUI, căci în veac ține îndurarea Lui!“ (Ps 110:3)22În clipa când au început să cânte și să aducă laudă, DOMNUL a așezat o ambuscadă împotriva fiilor lui Amon, a Moabului și a celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda, și aceștia au fost învinși.23Fiii lui Amon și ai lui Moab s‑au ridicat împotriva locuitorilor din muntele Seir ca să‑i dea spre nimicire[6] și să‑i distrugă. Când au terminat cu locuitorii din Seir, s‑au repezit unii la alții și s‑au nimicit între ei.24Când cei din Iuda au ajuns pe înălțimea de unde puteau zări pustia și s‑au uitat înspre mulțimea de dușmani, iată că acolo erau numai cadavre zăcând pe pământ; niciunul nu scăpase.25Iehoșafat și poporul lui s‑au dus și au adunat prada. Ei au găsit printre cadavre[7] o mulțime de bunuri, haine și vase prețioase, și au luat atât de multe, încât nu le‑au putut duce. Au avut nevoie de trei zile să adune prada, căci era foarte multă.26În ziua a patra, s‑au strâns cu toții în valea Beraca[8], unde L‑au binecuvântat pe DOMNUL. De aceea au pus văii respective numele Beraca și așa i‑a rămas numele până în ziua de azi.27Apoi toți bărbații din Iuda și din Ierusalim au plecat și s‑au întors la Ierusalim cu bucurie, avându‑l pe Iehoșafat în fruntea lor, căci DOMNUL îi înveselise, dându‑le victorie împotriva dușmanilor lor.28Au intrat în Ierusalim cântând din harfe, din lire și din trâmbițe și s‑au dus înspre Casa DOMNULUI.29Groaza lui Dumnezeu a venit peste toate regatele celorlalte țări, când au auzit că DOMNUL S‑a luptat cu dușmanii lui Israel.30Prin urmare, regatul lui Iehoșafat a avut parte de liniște, și Dumnezeul lui i‑a dat odihnă de jur împrejur.
Sfârșitul domniei lui Iehoșafat
31Așadar, Iehoșafat a domnit peste Iuda. El avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și cinci de ani. Mama lui se numea Azuba și era fiica lui Șilhi. (1 Re 22:41)32El a umblat pe căile tatălui său, Asa, și nu s‑a abătut de la ele, făcând ce este drept în ochii DOMNULUI.33Totuși, înălțimile nu au fost îndepărtate, iar poporul tot nu și‑a alipit inima de Dumnezeul părinților lor.34Celelalte fapte ale lui Iehoșafat, cele dintâi și cele de pe urmă, au fost scrise în „Cronicile lui Iehu“, fiul lui Hanani, care au fost incluse în „Cartea regilor lui Israel“.35După o vreme, Iehoșafat, regele lui Iuda, s‑a aliat cu Ahazia, regele lui Israel, cel care s‑a făcut vinovat de nelegiuire.36S‑a aliat cu el ca să construiască niște corăbii ce urmau să navigheze la Tarșiș. Au construit corăbiile la Ețion-Gheber.37Atunci Eliezer din Mareșa, fiul lui Dodava, a profețit împotriva lui Iehoșafat, zicând: „Pentru că te‑ai aliat cu Ahazia, DOMNUL îți va sfărâma lucrarea!“ Corăbiile au fost sfărâmate și nu au mai reușit să navigheze la Tarșiș.
1Danach kamen die Moabiter, die Ammoniter und mit ihnen auch Mëuniter, um gegen Joschafat zu kämpfen.2Und man kam und sagte zu Joschafat: Es kommt gegen dich eine große Menge von jenseits des Salzmeers, von Edom, und siehe, sie sind schon in Hazezon-Tamar, das ist En-Gedi.3Joschafat aber fürchtete sich und richtete sein Angesicht darauf, den HERRN zu suchen; und er ließ in ganz Juda ein Fasten ausrufen.4Und Juda kam zusammen, den HERRN zu suchen; auch aus allen Städten Judas kamen sie, den HERRN zu suchen. (2 Cro 15:9)5Und Joschafat trat hin unter die Gemeinde Judas und Jerusalems im Hause des HERRN vorn im neuen Vorhof6und sprach: HERR, du Gott unserer Väter, bist du nicht Gott im Himmel und Herrscher über alle Königreiche der Völker? Und in deiner Hand ist Kraft und Macht, und es ist niemand, der dir zu widerstehen vermag. (Gen 18:25; 1 Cro 29:12; 2 Cro 14:10)7Hast du, unser Gott, nicht die Bewohner dieses Landes vertrieben vor deinem Volk Israel und hast es den Nachkommen Abrahams, deines Freundes, gegeben für immer?8Und sie wohnten darin und haben dir ein Heiligtum für deinen Namen gebaut und gesagt:9Wenn Unglück, Schwert, Strafe, Pest oder Hungersnot über uns kommen, werden wir vor diesem Hause und vor dir stehen – denn dein Name ist in diesem Hause – und zu dir schreien in unserer Not, und du wirst hören und helfen. (2 Cro 6:28)10Nun siehe, die Ammoniter, Moabiter und die vom Gebirge Seïr, durch die du Israel nicht hindurchziehen ließest, als sie aus Ägyptenland kamen – sondern sie mussten vor ihnen weichen und durften sie nicht ausrotten –, (Deut 2:4; Deut 2:9; Deut 2:19)11siehe, sie lassen uns das entgelten und kommen, uns auszutreiben aus deinem Erbe, das du uns gegeben hast.12Unser Gott, willst du sie nicht richten? Denn in uns ist keine Kraft gegen dies große Heer, das gegen uns kommt. Wir wissen nicht, was wir tun sollen, sondern unsere Augen sehen nach dir.13Und ganz Juda stand vor dem HERRN mit seinen Kindern, Frauen und Söhnen.14Aber der Geist des HERRN kam mitten in der Gemeinde auf Jahasiël, den Sohn Secharjas, des Sohnes Benajas, des Sohnes Jehiëls, des Sohnes Mattanjas, den Leviten aus den Söhnen Asaf.15Und Jahasiël sprach: Merkt auf, ganz Juda und ihr Einwohner von Jerusalem und du, König Joschafat! So spricht der HERR zu euch: Ihr sollt euch nicht fürchten und nicht verzagen vor diesem großen Heer; denn nicht ihr kämpft, sondern Gott. (Ex 14:13)16Morgen sollt ihr gegen sie hinabziehen. Und siehe, sie kommen den Höhenweg von Ziz herauf, und ihr werdet auf sie treffen, wo das Tal endet, vor der Wüste Jeruël.17Aber nicht ihr werdet dabei kämpfen; tretet nur hin und steht und seht die Hilfe des HERRN, der mit euch ist, Juda und Jerusalem! Fürchtet euch nicht und verzagt nicht! Morgen zieht ihnen entgegen! Der HERR ist mit euch.18Da beugte sich Joschafat mit seinem Antlitz zur Erde, und ganz Juda und die Einwohner von Jerusalem fielen vor dem HERRN nieder und beteten den HERRN an.19Und die Leviten von den Söhnen Kehat und von den Söhnen Korach schickten sich an, den HERRN, den Gott Israels, zu loben mit lauter Stimme gen Himmel.20Und sie machten sich früh am Morgen auf und zogen aus zur Wüste Tekoa. Und als sie auszogen, trat Joschafat hin und sprach: Hört mir zu, Juda und ihr Einwohner von Jerusalem! Glaubt an den HERRN, euren Gott, so werdet ihr sicher sein, und glaubt seinen Propheten, so wird es euch gelingen. (Is 7:9; Is 28:16)21Und er beriet sich mit dem Volk und bestellte Sänger für den HERRN, dass sie in heiligem Schmuck Loblieder sängen und vor den Kriegsleuten herzögen und sprächen: Danket dem HERRN; denn seine Barmherzigkeit währet ewiglich. (Ps 106:1)22Und als sie anfingen mit Danken und Loben, ließ der HERR einen Hinterhalt kommen über die Ammoniter und Moabiter und die vom Gebirge Seïr, die gegen Juda ausgezogen waren, und sie wurden geschlagen.23Es stellten sich die Ammoniter und Moabiter gegen die Leute vom Gebirge Seïr, um sie auszurotten und zu vertilgen. Und als sie die Leute vom Gebirge Seïr alle aufgerieben hatten, wurden sie einer dem andern zum Verderben.24Als aber Juda an den Ort kam, wo man in die Wüste sehen kann, und sie sich gegen das Heer wenden wollten, siehe, da lagen nur Leichname auf der Erde; keiner war entronnen.25Und Joschafat kam mit seinem Volk, die Beute auszuteilen, und sie fanden bei ihnen in großer Menge Güter und Kleider und kostbare Geräte und nahmen sich so viel weg, dass es kaum zu tragen war, und teilten drei Tage die Beute aus; denn es war viel.26Am vierten Tage aber kamen sie zusammen im Lobetal; denn dort lobten sie den HERRN. Daher heißt die Stätte »Lobetal« bis auf diesen Tag.27So kehrte jedermann von Juda und Jerusalem wieder um und Joschafat an der Spitze, dass sie nach Jerusalem zögen mit Freuden; denn der HERR hatte ihnen Freude gegeben an ihren Feinden.28Und sie zogen in Jerusalem ein mit Psaltern, Harfen und Trompeten zum Hause des HERRN.29Und der Schrecken Gottes kam über alle Königreiche der Länder, als sie hörten, dass der HERR gegen die Feinde Israels gestritten hatte.30Also hatte das Königreich Joschafats Frieden, und sein Gott gab ihm Ruhe ringsumher. (2 Cro 15:15)
Die Regierung Joschafats
31Und Joschafat regierte über Juda; er war fünfunddreißig Jahre alt, als er König wurde; und er regierte fünfundzwanzig Jahre zu Jerusalem. Seine Mutter hieß Asuba, eine Tochter Schilhis. (1 Re 22:41)32Und er wandelte in dem Wege seines Vaters Asa und ließ nicht davon ab und tat, was dem HERRN wohlgefiel.33Nur die Opferhöhen wurden nicht entfernt; denn das Volk hatte sein Herz noch nicht dem Gott seiner Väter zugewandt.34Was aber mehr von Joschafat zu sagen ist, das Frühere und das Spätere, siehe, das steht geschrieben in den Geschichten Jehus, des Sohnes Hananis, die aufgenommen sind in das Buch der Könige Israels.35Danach verbündete sich Joschafat, der König von Juda, mit Ahasja, dem König von Israel, der gottlos war in seinem Tun. (1 Re 22:52)36Er kam mit ihm überein, Schiffe zu bauen, um nach Tarsis zu fahren; und sie bauten die Schiffe in Ezjon-Geber.37Aber Eliëser, der Sohn Dodawas von Marescha, weissagte gegen Joschafat und sprach: Weil du dich mit Ahasja verbündet hast, zerbricht der HERR deine Werke. Und die Schiffe zerschellten und konnten nicht nach Tarsis fahren.