1În al optsprezecelea an al regelui Ieroboam, peste Iuda a început să domnească Abia. (1 Re 15:1)2El a domnit la Ierusalim timp de trei ani. Mama lui se numea Maaca și era fiica lui Uriel din Ghiva. Între Abia și Ieroboam a fost război.3Abia a început lupta, având o armată de războinici viteji, patru sute de mii de bărbați aleși, iar Ieroboam a așezat în poziție de luptă împotriva acestuia opt sute de mii de bărbați aleși, războinici viteji.4Abia s‑a urcat pe culmea muntelui Țemarayim, care este în muntele lui Efraim, și a zis: „Ieroboam și întregul Israel, ascultați‑mă!5Nu știți voi oare că DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, i‑a dat pe vecie lui David și urmașilor lui dreptul de domnie peste Israel printr‑un legământ de sare[1]? (Lev 2:13; Num 18:19)6Însă Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s‑a ridicat și s‑a răzvrătit împotriva stăpânului său!7Niște oameni fără rost, fii ai lui Belial[2], i s‑au alăturat și s‑au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon, iar Roboam, fiind tânăr și timid, nu le‑a putut sta împotrivă. (2 Cor 6:15)8Și acum, voi credeți că vă puteți împotrivi regatului DOMNULUI, care se află în mâna urmașilor lui David, doar pentru că sunteți o mulțime numeroasă și aveți împreună cu voi vițeii de aur pe care Ieroboam vi i‑a făcut ca dumnezei?9Oare nu voi i‑ați izgonit pe preoții DOMNULUI, pe urmașii lui Aaron și pe leviți și v‑ați făcut apoi preoți după cum fac popoarele celorlalte țări, astfel că oricine venea cu câte un taur și cu șapte berbeci ca să fie învestit în slujire, devenea preot al celui ce nu este Dumnezeu?10Cât despre noi, DOMNUL este Dumnezeul nostru și noi nu L‑am părăsit: preoții care slujesc DOMNULUI sunt urmașii lui Aaron, iar leviții se află la slujbele lor.11Noi aducem DOMNULUI arderi‑de‑tot și tămâie mirositoare în fiecare dimineață și în fiecare seară, punem pâinea prezentării pe masa cea curată și aprindem seară de seară sfeșnicul de aur cu candelele lui. Căci noi păzim îndatoririle date de DOMNUL, Dumnezeul nostru! Voi însă L‑ați părăsit.12Iată că în fruntea noastră este Dumnezeu Însuși, precum și preoții Lui cu trâmbițele răsunătoare, ca să sune împotriva voastră. Fii ai lui Israel, nu vă războiți cu DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri, căci nu veți învinge!“13Atunci Ieroboam i‑a chemat în luptă pe cei puși la pândă, ca să atace prin spate, astfel că trupele lui se aflau în fața lui Iuda, iar cei puși la pândă – în spate.14Cei din Iuda s‑au întors și iată că lupta se desfășura atât în față, cât și în spate. Atunci au strigat către DOMNUL, iar preoții au sunat din trâmbițe.15Bărbații lui Iuda au scos un strigăt de război și, la strigătul de război al bărbaților lui Iuda, Dumnezeu i‑a învins pe Ieroboam și pe tot Israelul înaintea lui Abia și a lui Iuda.16Fiii lui Israel au fugit dinaintea bărbaților lui Iuda și astfel Dumnezeu i‑a dat în mâinile lor.17Abia și poporul său i‑au ucis pe aceștia într‑un mare măcel. Au căzut uciși atunci din Israel cinci sute de mii de bărbați aleși.18Fiii lui Israel au fost umiliți în acea vreme, iar fiii lui Iuda au fost mai tari, pentru că s‑au încrezut în DOMNUL, Dumnezeul părinților lor.19Abia l‑a urmărit pe Ieroboam și i‑a luat câteva cetăți: Betelul cu satele dimprejurul lui, Ieșana cu satele dimprejurul ei și Efronul cu satele dimprejurul lui.20Ieroboam nu și‑a mai redobândit puterea în vremea lui Abia și a murit lovit de DOMNUL.21Dar Abia a crescut în putere. El și‑a luat paisprezece soții, care i‑au născut douăzeci și doi de fii și șaisprezece fiice.22Celelalte fapte ale lui Abia, căile lui și cuvintele lui sunt scrise în „Relatarea profetului Ido“.
1Im achtzehnten Jahr des Königs Jerobeam wurde Abija König über Juda (1 Re 15:1)2und regierte drei Jahre zu Jerusalem. Seine Mutter hieß Michaja, eine Tochter Uriëls, aus Gibea. Es war aber Krieg zwischen Abija und Jerobeam.3Und Abija rüstete sich zum Kampf mit einem Heer von Kriegsleuten, vierhunderttausend Mann, auserlesenen Leuten. Jerobeam aber rüstete sich, gegen ihn zu kämpfen, mit achthunderttausend auserlesenen Leuten, streitbaren Männern.4Und Abija stellte sich hin oben auf den Berg Zemarajim, der im Gebirge Ephraim liegt, und sprach: Hört mir zu, Jerobeam und ganz Israel!5Wisst ihr nicht, dass der HERR, der Gott Israels, das Königtum über Israel David gegeben hat ewiglich, ihm und seinen Söhnen durch einen Salzbund[1]? (Lev 2:13; Num 18:19)6Aber Jerobeam, der Sohn Nebats, der Knecht Salomos, des Sohnes Davids, erhob sich und wurde seinem Herrn abtrünnig.7Und es schlugen sich auf seine Seite ruchlose Leute, böse Menschen, und wurden mächtiger als Rehabeam, der Sohn Salomos; denn Rehabeam war noch jung und zaghaft, sodass er sich nicht gegen sie wehrte.8Nun denkt ihr euch zu empören gegen das Königtum des HERRN, das in der Hand der Söhne Davids ist, weil ihr ein großer Haufe seid und die goldenen Kälber bei euch habt, die euch Jerobeam zu Göttern gemacht hat. (1 Re 12:28)9Habt ihr nicht die Priester des HERRN, die Söhne Aaron, und die Leviten verstoßen und euch eigene Priester gemacht wie die Völker in den Ländern? Wer da kommt mit einem jungen Stier und sieben Widdern, um sich die Hand füllen zu lassen, der wird Priester derer, die nicht Götter sind. (Ex 28:41; 2 Cro 11:15)10Wir aber sagen: Der HERR ist unser Gott; wir haben ihn nicht verlassen; und als Priester dienen dem HERRN die Söhne Aaron, und die Leviten stehen in ihrem Amt,11um dem HERRN alle Morgen und alle Abende Brandopfer darzubringen, dazu das gute Räucherwerk, und Brote aufzulegen auf den Tisch aus reinem Gold und den goldenen Leuchter anzuzünden mit seinen Lampen alle Abende; denn wir halten die Gebote des HERRN, unseres Gottes, ihr aber habt ihn verlassen. (Num 28:3)12Siehe, mit uns ist an der Spitze Gott und seine Priester und die Kriegstrompeten, um sie gegen euch zu blasen. Ihr Israeliten, streitet nicht gegen den HERRN, den Gott eurer Väter; denn es wird euch nicht gelingen! (Num 10:9)13Aber Jerobeam legte einen Hinterhalt, dass er ihnen in den Rücken fiele, sodass sie vor Juda waren und der Hinterhalt hinter Juda.14Als sich nun Juda umwandte, siehe, da wurden sie von vorn und von hinten angegriffen. Da schrien sie zum HERRN, und die Priester bliesen die Trompeten,15und die Männer von Juda erhoben das Kriegsgeschrei. Und als sie schrien, schlug Gott Jerobeam und ganz Israel vor Abija und Juda.16Und die Israeliten flohen vor Juda, und Gott gab sie in ihre Hände,17sodass Abija mit seinem Volk sie hart schlug, und es blieben von Israel erschlagen liegen fünfhunderttausend auserlesene Leute.18Also wurden die Israeliten zu der Zeit gedemütigt, aber die Judäer blieben unverzagt; denn sie verließen sich auf den HERRN, den Gott ihrer Väter.19Und Abija jagte Jerobeam nach und gewann ihm Städte ab: Bethel mit seinen Ortschaften, Jeschana mit seinen Ortschaften und Efron mit seinen Ortschaften,20sodass Jerobeam keine Macht mehr hatte, solange Abija lebte. Und der HERR schlug ihn, dass er starb.21Abija aber wurde mächtig. Und er nahm vierzehn Frauen und zeugte zweiundzwanzig Söhne und sechzehn Töchter.22Was aber mehr von Abija zu sagen ist, sein Wandel und seine Worte, das steht geschrieben in der Geschichte des Propheten Iddo. (2 Cro 12:15)23Und Abija legte sich zu seinen Vätern, und sie begruben ihn in der Stadt Davids. Und sein Sohn Asa wurde König an seiner statt. Zu dessen Zeiten hatte das Land zehn Jahre Ruhe.