2 Împăraţi 22 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Domnia lui Iosia peste Iuda

1 Iosia era în vârstă de opt ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de treizeci și unu de ani. Mama lui se numea Iedida și era fiica lui Adaia din Boțkat. (2 Cro 34:1; 2 Cro 34:8) 2 El a făcut ce este drept în ochii DOMNULUI și a umblat pe toată calea tatălui său David, fără a se abate la dreapta sau la stânga. 3 În al optsprezecelea an al regelui Iosia, regele l‑a trimis pe scribul său Șafan, fiul lui Ațalia, fiul lui Meșulam, la Casa DOMNULUI, zicându‑i: 4 „Suie‑te la marele preot Hilchia și spune‑i să strângă argintul care a fost adus la Casa DOMNULUI, cel care fusese adunat de la popor de către paznicii porții. 5 Să se dea acest argint celor ce supraveghează lucrarea la Casa DOMNULUI, iar aceștia să‑l dea lucrătorilor care sunt la Casa DOMNULUI, adică celor ce fac restaurarea Casei: 6 tâmplarilor, constructorilor și zidarilor. Să li se mai dea și pentru cumpărarea lemnelor și a pietrelor cioplite necesare pentru restaurarea Casei, 7 dar să nu li se ceară socoteală de argintul încredințat lor, căci ei lucrează cu credincioșie.“

Cartea Legii este găsită în Casa Domnului

8 Atunci marele preot Hilchia i‑a zis scribului Șafan: „Am găsit Cartea Legii în Casa DOMNULUI!“ Hilchia i‑a dat Cartea lui Șafan, iar acesta a citit‑o. (2 Cro 34:14) 9 Scribul Șafan s‑a dus la rege și i‑a adus regelui următorul mesaj: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în Casă și l‑au dat celor ce supraveghează lucrarea la Casa DOMNULUI.“ 10 Apoi scribul Șafan l‑a înștiințat pe rege, zicând: „Preotul Hilchia mi‑a dat o Carte.“ Și Șafan a citit din ea înaintea regelui. 11 Când a auzit regele cuvintele din Cartea Legii și‑a sfâșiat hainele. 12 Și regele le‑a poruncit preotului Hilchia, lui Ahikam, fiul lui Șafan, lui Acbor, fiul lui Micaia, scribului Șafan și lui Asaia, slujitorul regelui, zicând: 13 „Duceți‑vă și întrebați‑L pe DOMNUL pentru mine, pentru popor și pentru întreg Iuda, cu privire la cuvintele Cărții care a fost găsită. Căci mare este mânia DOMNULUI, care s‑a aprins împotriva noastră pentru că părinții noștri n‑au ascultat de cuvintele acestei Cărți și n‑au împlinit tot ce este scris în ea cu privire la noi.“ 14 Preotul Hilchia, Ahikam, Acbor, Șafan și Asaia s‑au dus la profetesa Hulda, soția lui Șalum, fiul lui Tikva, fiul lui Harhas^[1], păzitorul veșmintelor, care locuia în Ierusalim, în cartierul cel nou^[2]. Ei au vorbit cu ea, (2 Cro 34:22) 15 și ea le‑a răspuns: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel; să spuneți omului care v‑a trimis la mine, 16 că așa vorbește DOMNUL: «Iată că voi aduce nenorocirea asupra acestui loc și asupra locuitorilor lui, potrivit cu tot ce este scris în Cartea pe care a citit‑o regele lui Iuda. 17 Pentru că M‑au părăsit și au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu‑Mă prin toată lucrarea mâinilor lor, mânia Mea se va aprinde împotriva acestui loc și nu se va stinge!» 18 Totodată spuneți‑i regelui lui Iuda, care v‑a trimis să‑L întrebați pe DOMNUL, următoarele: «Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le‑ai auzit: 19 ‘Pentru că ți s‑a înmuiat inima și te‑ai smerit înaintea DOMNULUI, când ai auzit ce am rostit împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, – că vor ajunge de spaimă și de blestem, – pentru că ți‑ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, iată că și Eu am auzit, zice DOMNUL! 20 De aceea, iată că te voi adăuga la părinții tăi și vei fi așezat în pace în mormântul tău, astfel că nu vei vedea toată nenorocirea pe care o voi aduce asupra acestui loc!’»“ Ei i‑au adus regelui răspunsul acesta.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Josia, König von Juda, und die Auffindung des Gesetzbuches

1 Josia war acht Jahre alt, als er König wurde; und er regierte einunddreißig Jahre zu Jerusalem. Seine Mutter hieß Jedida, eine Tochter Adajas aus Bozkat. (2 Cro 34:1) 2 Und er tat, was dem HERRN wohlgefiel, und wandelte ganz in dem Wege seines Vaters David und wich nicht davon ab, weder zur Rechten noch zur Linken. (Deut 5:32; Ios 1:7; 2 Re 18:3) 3 Und im achtzehnten Jahr des Königs Josia sandte der König den Schreiber Schafan, den Sohn Azaljas, des Sohnes Meschullams, in das Haus des HERRN und sprach: 4 Geh hinauf zu dem Hohenpriester Hilkija, dass er bereit mache alles Silber, das zum Hause des HERRN gebracht ist, das die Hüter an der Schwelle gesammelt haben vom Volk, (2 Re 12:11) 5 damit man es gebe den Werkmeistern, die bestellt sind im Hause des HERRN, und sie es geben den Arbeitern am Hause des HERRN, dass sie ausbessern, was baufällig ist am Hause, 6 nämlich den Zimmerleuten und Bauleuten und Maurern und denen, die Holz und gehauene Steine kaufen sollen, um das Haus auszubessern; 7 doch dass sie keine Rechnung zu legen brauchten von dem Geld, das ihnen gegeben wird, sondern dass sie auf Treu und Glauben handeln sollten. (2 Re 12:16) 8 Und der Hohepriester Hilkija sprach zu dem Schreiber Schafan: Ich habe das Buch des Gesetzes gefunden im Hause des HERRN. Und Hilkija gab das Buch Schafan, und der las es. (Deut 31:26) 9 Und der Schreiber Schafan kam zum König und gab ihm Bericht und sprach: Deine Knechte haben das Silber bereit gemacht, das sich im Hause fand, und haben’s den Werkmeistern gegeben, die bestellt sind am Hause des HERRN. 10 Dazu sagte der Schreiber Schafan dem König und sprach: Der Priester Hilkija gab mir ein Buch. Und Schafan las es vor dem König. 11 Da aber der König die Worte des Gesetzbuches hörte, zerriss er seine Kleider. 12 Und der König gebot dem Priester Hilkija und Ahikam, dem Sohn Schafans, und Achbor, dem Sohn Michajas, und Schafan, dem Schreiber, und Asaja, dem Knecht des Königs, und sprach: (Ier 26:24) 13 Geht hin und befragt den HERRN für mich, für das Volk und für ganz Juda über die Worte dieses Buches, das gefunden ist; denn groß ist der Grimm des HERRN, der über uns entbrannt ist, weil unsere Väter nicht gehorcht haben den Worten dieses Buches und nicht alles taten, was darin geschrieben ist. 14 Da gingen hin der Priester Hilkija, Ahikam, Achbor, Schafan und Asaja zu der Prophetin Hulda, der Frau Schallums, des Sohnes Tikwas, des Sohnes des Harhas, des Hüters der Kleider, und sie wohnte in Jerusalem in der Neustadt; und sie redeten mit ihr. 15 Sie aber sprach zu ihnen: So spricht der HERR, der Gott Israels: Sagt dem Mann, der euch zu mir gesandt hat: 16 So spricht der HERR: Siehe, ich will Unheil über diese Stätte und ihre Einwohner bringen, alle Worte des Buches, das der König von Juda hat lesen lassen, 17 weil sie mich verlassen und andern Göttern geräuchert haben, mich zu erzürnen mit allen Werken ihrer Hände; darum wird mein Grimm gegen diese Stätte entbrennen und nicht ausgelöscht werden. (Deut 32:22; Ier 7:20) 18 Aber dem König von Juda, der euch gesandt hat, den HERRN zu befragen, sollt ihr sagen: So spricht der HERR, der Gott Israels: Was die Worte angeht, die du gehört hast: 19 Weil dein Herz verzagt ist und du dich gedemütigt hast vor dem HERRN, als du hörtest, was ich geredet habe gegen diese Stätte und ihre Einwohner, dass sie sollen zum Entsetzen und zum Fluch werden, und weil du deine Kleider zerrissen hast und vor mir geweint hast, so habe ich’s auch erhört, spricht der HERR. 20 Darum will ich dich zu deinen Vätern versammeln, dass du mit Frieden in dein Grab kommst und deine Augen nicht sehen all das Unheil, das ich über diese Stätte bringen will. Und sie sagten es dem König wieder. (2 Re 20:19; Is 57:1)