1Ezechia, fiul lui Ahaz, regele lui Iuda, a început să domnească în al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel. (2 Cro 29:1; 2 Cro 31:1; 2 Cro 31:20)2El era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Abia și era fiica lui Zaharia.3El a făcut ce este drept în ochii DOMNULUI, tot așa cum făcuse David, tatăl său.4A îndepărtat înălțimile și a zdrobit stâlpii sacri, a tăiat stâlpul AȘEREI[1] și a zdrobit în bucăți șarpele de bronz pe care îl făcuse Moise, deoarece fiii lui Israel obișnuiau să ardă tămâie înaintea lui și îl numeau NEHUȘTAN[2]. (2 Re 13:6)5Ezechia a crezut în DOMNUL, Dumnezeul lui Israel. Dintre toți regii lui Iuda care au fost înaintea lui sau care au urmat după el, n‑a fost niciunul ca el.6El s‑a alipit de DOMNUL, nu s‑a depărtat de El și a păzit poruncile pe care DOMNUL i le‑a dat lui Moise.7DOMNUL a fost cu Ezechia, care a reușit în tot ce s‑a dus să facă. El s‑a răsculat împotriva împăratului Asiriei și nu i‑a mai slujit.8Ezechia i‑a învins pe filisteni până la Gaza și le‑a distrus teritoriile, de la turnurile de pază până la cetățile fortificate.9În al patrulea an al lui Ezechia, care era și al șaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s‑a suit împotriva Samariei și a asediat‑o,10iar după trei ani de asediu asirienii au cucerit‑o. Așadar, Samaria a fost cucerită în al șaselea an al lui Ezechia, care era și al nouălea an al lui Osea, regele lui Israel.11Împăratul Asiriei l‑a dus pe Israel în captivitate, în Asiria. El i‑a pus să locuiască în Halah, în Gozan, de‑a lungul râului Habor, și în cetățile mezilor,12din cauză că n‑au ascultat de glasul DOMNULUI, Dumnezeul lor, ci au încălcat legământul Lui și pentru că n‑au ascultat și nici n‑au împlinit tot ce le‑a poruncit Moise, robul DOMNULUI.
Ierusalimul amenințat de către Sanherib
13În al paisprezecelea an al regelui Ezechia, Sanherib[3], împăratul Asiriei, s‑a suit împotriva tuturor cetăților fortificate ale lui Iuda și le‑a cucerit. (2 Cro 32:1; Is 36:1)14După aceea, Ezechia, regele lui Iuda, a trimis următorul mesaj împăratului Asiriei, care se afla în Lachiș: „Am greșit! Depărtează‑te de mine și îți voi da orice îmi vei cere!“ Împăratul Asiriei a cerut de la Ezechia, regele lui Iuda, trei sute de talanți[4] de argint și treizeci de talanți[5] de aur.15Ezechia i‑a dat tot argintul care se afla în Casa DOMNULUI și în vistieriile palatului regelui.16Cu acest prilej Ezechia a desprins aurul cu care tot el, Ezechia, regele lui Iuda, acoperise ușile și stâlpii Templului[6] DOMNULUI și l‑a dat împăratului Asiriei.17Împăratul Asiriei a trimis din Lachiș la regele Ezechia, în Ierusalim, pe Tartan, pe Rab‑Saris și pe Rab‑Șache[7], cu o armată puternică. Ei s‑au suit spre Ierusalim și când au ajuns, s‑au oprit la canalul de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului.18Apoi l‑au chemat pe rege. Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au ieșit la ei.19Rab‑Șache le‑a zis: – Spuneți‑i lui Ezechia: „Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta?20Tu ai spus: ‘sfat și putere pentru război’, dar acestea sunt doar niște vorbe de pe buze. În cine deci te încrezi de te‑ai răsculat împotriva mea?21Iată că acum te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, care străpunge și rănește mâna oricui se sprijină pe ea. Așa este Faraon, regele Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el.22Dacă îmi veți spune: ‘Noi ne încredem în DOMNUL, Dumnezeul nostru!’, oare nu este El Acela ale Cărui înălțimi și altare le‑a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: ‘Să vă închinați înaintea acestui altar din Ierusalim!’»?23Vino acum, te rog, și fă o înțelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îți voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreți pentru ei.24Și cum vei putea îndepărta măcar o singură căpetenie dintre cei mai neînsemnați slujitori ai stăpânului meu, când tu te încrezi în Egipt pentru care și călăreți?25Mai mult, m‑am suit eu oare fără DOMNUL împotriva acestui loc, ca să‑l distrug? DOMNUL mi‑a zis: «Suie‑te împotriva acestei țări și distruge‑o!»“26Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, Șebna și Ioah i‑au răspuns lui Rab‑Șache: – Vorbește, te rugăm, robilor tăi în aramaică[8], pentru că o înțelegem, și nu ne vorbi în iudaică[9], în auzul poporului care este pe zid!27Dar Rab‑Șache le‑a zis: – Oare stăpânului tău și ție, m‑a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Oare nu m‑a trimis la oamenii aceștia, care stau pe zid să‑și mănânce propriile murdării și să‑și bea propria urină împreună cu voi?28Atunci Rab‑Șache s‑a ridicat și a strigat cu glas tare în limba iudaică, zicând: – Ascultați cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei!29Așa vorbește împăratul: „Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă amăgească, fiindcă nu va putea să vă elibereze din mâna mea!30Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă convingă să vă încredeți în DOMNUL, zicându‑vă: «Cu siguranță DOMNUL ne va elibera și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!»31Nu‑l ascultați pe Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: «Faceți pace cu mine și veniți afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui și din smochinul lui și va bea apă din puțul lui,32până voi veni și vă voi lua într‑o țară ca a voastră, o țară cu belșug de grâne și de must, de pâine și de vii, de măsline și de miere. Astfel veți trăi și nu veți muri. Nu‑l ascultați pe Ezechia fiindcă el vă îndrumă greșit când zice: ‘DOMNUL ne va elibera!’33Și‑a eliberat vreunul dintre dumnezeii neamurilor țara din mâna împăratului Asiriei?34Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvayimului, ai Henei și ai Ivei? Au eliberat ei Samaria din mâna mea?35Care dintre toți dumnezeii acestor țări și‑au eliberat țara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea DOMNUL să elibereze Ierusalimul din mâna mea?»“36Poporul a tăcut și nu i‑a răspuns niciun cuvânt, căci porunca regelui era: „Să nu‑i răspundeți!“37Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i‑au spus cuvintele lui Rab‑Șache.
1Im dritten Jahr Hoscheas, des Sohnes Elas, des Königs von Israel, wurde Hiskia König, der Sohn des Ahas, des Königs von Juda. (2 Re 16:20; 2 Cro 29:1)2Er war fünfundzwanzig Jahre alt, als er König wurde; und er regierte neunundzwanzig Jahre zu Jerusalem. Seine Mutter hieß Abi, eine Tochter Secharjas.3Und er tat, was dem HERRN wohlgefiel, ganz wie sein Vater David. (1 Re 15:11; 2 Re 20:3; 2 Re 22:2)4Er entfernte die Höhen und zerbrach die Steinmale und hieb die Aschera um und zerschlug die eherne Schlange, die Mose gemacht hatte. Denn bis zu dieser Zeit hatten ihr die Israeliten geräuchert, und man nannte sie Nehuschtan. (Num 21:8)5Er vertraute dem HERRN, dem Gott Israels, sodass unter allen Königen von Juda seinesgleichen nach ihm nicht war noch vor ihm gewesen ist. (2 Re 23:25)6Er hing dem HERRN an und wich nicht von ihm ab und hielt seine Gebote, die der HERR dem Mose geboten hatte.7Und der HERR war mit ihm, und alles, was er unternahm, gelang ihm. Und er wurde abtrünnig vom König von Assyrien und war ihm nicht mehr untertan.8Er schlug auch die Philister bis nach Gaza und seinem Gebiet, von den Wachttürmen bis zu den festen Städten.9Im vierten Jahr des Königs Hiskia – das war das siebente Jahr Hoscheas, des Sohnes Elas, des Königs von Israel –, zog Salmanassar, der König von Assyrien, herauf gegen Samaria und belagerte es (2 Re 17:3)10und nahm es ein nach drei Jahren. Im sechsten Jahr Hiskias, das ist im neunten Jahr Hoscheas, des Königs von Israel, wurde Samaria eingenommen.11Und der König von Assyrien führte Israel weg nach Assyrien und ließ sie wohnen in Halach und am Habor, dem Fluss von Gosan, und in den Städten der Meder,12weil sie nicht gehorcht hatten der Stimme des HERRN, ihres Gottes, und seinen Bund übertreten hatten und alles, was Mose, der Knecht des HERRN, geboten hatte; sie hatten nicht gehorcht und nicht danach getan.
Sanherib zieht gegen Jerusalem
13Im vierzehnten Jahr des Königs Hiskia zog herauf Sanherib, der König von Assyrien, gegen alle festen Städte Judas und nahm sie ein. (2 Cro 32:1; Is 36:1)14Da sandte Hiskia, der König von Juda, zum König von Assyrien nach Lachisch und ließ ihm sagen: Ich habe Unrecht getan, zieh weg von mir. Was du mir auferlegst, will ich tragen. Da legte der König von Assyrien Hiskia, dem König von Juda, dreihundert Zentner Silber auf und dreißig Zentner Gold.15So gab Hiskia all das Silber, das sich im Hause des HERRN und in den Schätzen des Hauses des Königs fand. (2 Re 16:8)16Zur selben Zeit brach Hiskia, der König von Juda, die Türen am Tempel des HERRN heraus und die Pfosten, die er selbst mit Gold hatte überziehen lassen, und gab sie dem König von Assyrien.17Und der König von Assyrien sandte den Tartan und den Rabsaris und den Rabschake von Lachisch zum König Hiskia mit großer Heeresmacht nach Jerusalem, und sie zogen hinauf. Und als sie hinkamen, hielten sie an der Wasserleitung des oberen Teiches, der an der Straße bei dem Acker des Walkers liegt. (Is 7:3)18Und sie riefen nach dem König. Da kamen heraus zu ihnen der Hofmeister Eljakim, der Sohn Hilkijas, und der Schreiber Schebna und der Kanzler Joach, der Sohn Asafs.19Und der Rabschake sprach zu ihnen: Sagt doch dem König Hiskia: So spricht der große König, der König von Assyrien: Was ist das für ein Vertrauen, das du da hast?20Meinst du, bloße Worte seien schon Rat und Macht zum Kämpfen? Auf wen verlässt du dich denn, dass du von mir abtrünnig geworden bist?21Siehe, verlässt du dich auf diesen zerbrochenen Rohrstab, auf Ägypten, der jedem, der sich darauf stützt, in die Hand dringen und sie durchbohren wird? So ist der Pharao, der König von Ägypten, für alle, die sich auf ihn verlassen. (Ez 29:6)22Oder wollt ihr zu mir sagen: Wir verlassen uns auf den HERRN, unsern Gott! Ist er es denn nicht, dessen Höhen und Altäre Hiskia entfernt und zu Juda und zu Jerusalem gesagt hat: Nur vor diesem Altar, der in Jerusalem ist, sollt ihr anbeten? (Deut 12:14)23Wohlan, nimm eine Wette an mit meinem Herrn, dem König von Assyrien: Ich will dir zweitausend Rosse geben, ob du Reiter dazu stellen kannst?24Wie willst du denn zurücktreiben auch nur einen der geringsten von meines Herrn Untertanen? Und du verlässt dich auf Ägypten um der Wagen und Gespanne willen.25Meinst du aber, ich sei ohne den HERRN heraufgezogen, dass ich diese Stätte verderbe? Der HERR hat mir’s geboten: Zieh hinauf in dies Land und verdirb es!26Da sprachen Eljakim, der Sohn Hilkijas, und Schebna und Joach zum Rabschake: Rede mit deinen Knechten aramäisch, denn wir verstehen’s, und rede nicht mit uns hebräisch vor den Ohren des Volks, das auf der Mauer ist.27Aber der Rabschake sprach zu ihnen: Hat mich denn mein Herr zu deinem Herrn oder zu dir gesandt, dass ich solche Worte rede, und nicht vielmehr zu den Männern, die auf der Mauer sitzen, dass sie mit euch ihren eigenen Mist fressen und ihren Harn saufen?28Da trat der Rabschake hin und rief mit lauter Stimme auf Hebräisch und sprach: Hört das Wort des großen Königs, des Königs von Assyrien!29So spricht der König: Lasst euch von Hiskia nicht betrügen, denn er vermag euch nicht zu erretten aus meiner Hand.30Und lasst euch von Hiskia nicht verleiten, auf den HERRN zu vertrauen, wenn er sagt: Der HERR wird uns erretten, und diese Stadt wird nicht in die Hände des Königs von Assyrien gegeben werden.31Hört nicht auf Hiskia! Denn so spricht der König von Assyrien: Nehmt meine Gnade an und kommt zu mir heraus, so soll jedermann von seinem Weinstock und seinem Feigenbaum essen und von seinem Brunnen trinken, (1 Re 5:5)32bis ich komme und euch hole in ein Land, das eurem Lande gleich ist, darin Korn, Wein, Brot, Weinberge, Ölbäume und Honig sind; dann werdet ihr am Leben bleiben und nicht sterben. Hört nicht auf Hiskia, denn er verführt euch, wenn er spricht: Der HERR wird uns erretten.33Hat auch nur einer der Götter der andern Völker sein Land errettet aus der Hand des Königs von Assyrien? (2 Re 19:12; Is 10:10)34Wo sind die Götter von Hamat und Arpad? Wo sind die Götter von Sefarwajim, Hena und Awa? Haben sie Samaria errettet aus meiner Hand?35Wo ist ein Gott unter den Göttern aller Länder, der sein Land aus meiner Hand errettet hätte, dass der HERR Jerusalem aus meiner Hand erretten sollte? (Dan 3:15)36Das Volk aber schwieg still und antwortete ihm nichts, denn der König hatte geboten: Antwortet ihm nichts.37Da kamen der Hofmeister Eljakim, der Sohn Hilkijas, und der Schreiber Schebna und der Kanzler Joach, der Sohn Asafs, zu Hiskia mit zerrissenen Kleidern und sagten ihm die Worte des Rabschake an.