1Saul a vorbit cu fiul său Ionatan și cu toți slujitorii săi să‑l omoare pe David. Însă Ionatan, fiul lui Saul, îl aprecia foarte mult pe David.2Prin urmare, Ionatan l‑a înștiințat pe David, zicând: – Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. De aceea, te rog, păzește‑te mâine dimineață și stai într‑un loc ascuns.3Eu voi ieși și voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care te vei afla tu. Îi voi vorbi despre tine și îți voi spune ce voi afla.4Ionatan l‑a vorbit de bine pe David tatălui său Saul, zicându‑i: – Să nu păcătuiască regele împotriva robului său David, pentru că el n‑a păcătuit împotriva ta, ci dimpotrivă, faptele sale ți‑au slujit foarte bine.5Și‑a riscat viața atunci când l‑a ucis pe filistean, iar DOMNUL a adus o mare victorie pentru tot Israelul. Tu ai văzut lucrul acesta și te‑ai bucurat. De ce atunci să păcătuiești împotriva unui sânge nevinovat, omorându‑l pe David fără niciun motiv?6Saul a ascultat de Ionatan și a jurat: – Viu este DOMNUL că David nu va fi omorât.7Atunci Ionatan l‑a chemat pe David și i‑a spus toate aceste cuvinte. Apoi Ionatan l‑a adus pe David la Saul și David a fost înaintea lui ca mai înainte.8Între timp a izbucnit din nou războiul. David a ieșit să lupte împotriva filistenilor și le‑a provocat o înfrângere așa de mare, încât aceștia au fugit dinaintea lui.9Într‑o zi, pe când Saul ședea în casa lui, duhul cel rău[1] de la DOMNUL a venit peste el. Saul ținea în mână o suliță, iar David cânta la liră. (1 Sam 16:14)10Saul a încercat să‑l țintuiască pe David cu sulița de zid, însă acesta s‑a ferit de Saul, care a înfipt sulița în perete. Apoi David a fugit și a scăpat în noaptea aceea.11Atunci Saul a trimis niște mesageri la casa lui David ca să‑l pândească, iar dimineața să‑l omoare. Însă Mihal, soția lui David, l‑a înștiințat, zicând: „Dacă nu‑ți scapi viața în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.“12Mihal l‑a coborât pe David pe fereastră, iar acesta a fugit și a scăpat.13Apoi Mihal a luat terafimul[2], l‑a așezat în pat, i‑a pus pe cap niște păr de capră și l‑a acoperit cu o cuvertură. (1 Sam 15:23)14Când Saul a trimis mesagerii să‑l captureze pe David, Mihal le‑a zis că este bolnav.15Dar Saul a trimis mesagerii înapoi să‑l vadă pe David, zicând: – Aduceți‑l la mine, în patul lui, ca să‑l omor.16Când au intrat mesagerii, iată că în pat se afla terafimul cu părul de capră pe cap.17Atunci Saul a întrebat‑o pe Mihal: – De ce m‑ai trădat în felul acesta și l‑ai lăsat pe dușmanul meu să plece și să scape? Mihal i‑a răspuns: – El mi‑a zis: „Lasă‑mă să plec, altfel te omor!“18David a fugit și a scăpat; s‑a dus la Samuel, la Rama și i‑a spus tot ceea ce i‑a făcut Saul. Apoi, împreună cu Samuel, a plecat și a locuit la Naiot.19L‑au înștiințat pe Saul de lucrul acesta, zicând: „Iată, David se află la Naiot, în Rama.“20Atunci Saul a trimis niște mesageri să‑l prindă pe David. Dar când aceștia au văzut o ceată de profeți profețind și pe Samuel stând în fruntea lor, Duhul lui Dumnezeu a venit peste oamenii lui Saul, astfel că și ei au profețit.21Când i s‑a spus lui Saul lucrul acesta, a trimis alți mesageri, dar și aceștia au profețit. Saul a trimis din nou mesageri, pentru a treia oară, dar și aceștia au profețit.22În cele din urmă, a plecat el însuși spre Rama. A ajuns la puțul[3] cel mare, care se află în Secu și a întrebat: – Unde sunt Samuel și David? Cineva i‑a răspuns: – Iată, sunt la Naiot, în Rama. (1 Sam 13:6)23Atunci Saul s‑a îndreptat spre Naiot, în Rama. Însă Duhul lui Dumnezeu a venit și peste el, iar el și‑a continuat drumul profețind până ce a ajuns la Naiot, în Rama.24S‑a dezbrăcat și el de hainele sale și a profețit și el înaintea lui Samuel. A zăcut dezbrăcat toată ziua aceea și toată noaptea. De aceea se zice: „Este oare și Saul printre profeți?“
1Saul aber redete mit seinem Sohn Jonatan und mit allen seinen Knechten davon, dass er David töten wolle. Aber Jonatan, Sauls Sohn, hatte David sehr lieb. (1 Sam 18:3)2Und Jonatan sagte es ihm weiter und sprach: Mein Vater Saul trachtet danach, dass er dich töte. Nun, so hüte dich morgen früh und bleib verborgen und verstecke dich.3Ich aber will hinausgehen und mich neben meinen Vater stellen auf dem Felde, wo du bist, und über dich mit meinem Vater reden; und was ich erfahre, will ich dir kundtun.4Und Jonatan redete das Beste von David mit seinem Vater Saul und sprach zu ihm: Es versündige sich der König nicht an seinem Knechte David, denn er hat sich nicht an dir versündigt, und sein Tun ist dir sehr nützlich.5Er hat sein Leben gewagt und den Philister erschlagen, und der HERR hat großes Heil für ganz Israel vollbracht. Das hast du gesehen und dich darüber gefreut. Warum willst du dich denn an unschuldigem Blut versündigen, dass du David ohne Grund tötest? (1 Sam 17:50)6Da hörte Saul auf die Stimme Jonatans und schwor: So wahr der HERR lebt: Er soll nicht sterben!7Da rief Jonatan David und sagte ihm alle diese Worte und brachte ihn zu Saul; und David diente ihm wie früher.
Michal rettet David
8Es erhob sich aber wieder ein Kampf, und David zog aus und kämpfte gegen die Philister und schlug sie so hart, dass sie vor ihm flohen.9Aber der böse Geist vom HERRN kam über Saul, und Saul saß in seinem Hause und hatte seinen Spieß in der Hand. David aber spielte mit der Hand auf den Saiten. (1 Sam 16:14; 1 Sam 16:23; 1 Sam 18:10)10Und Saul trachtete danach, David mit dem Spieß an die Wand zu spießen. Er aber wich aus vor Saul, und der Spieß fuhr in die Wand. David aber floh und entrann in jener Nacht.11Saul sandte aber Boten zu Davids Haus, ihn zu bewachen und am Morgen zu töten. Doch Michal, Davids Frau, sagte es ihrem Mann und sprach: Wirst du nicht diese Nacht dein Leben retten, so musst du morgen sterben. (Ps 59:1)12Da ließ ihn Michal durchs Fenster hinab, dass er hinging, entfloh und entrann. (Ios 2:15)13Dann nahm Michal den Hausgott und legte ihn aufs Bett und ein Geflecht von Ziegenhaaren zu seinen Häupten und deckte ihn mit einem Kleid zu. (Gen 31:19)14Da sandte Saul Boten, David zu holen. Sie aber sprach: Er ist krank.15Saul sandte abermals Boten, nach David zu sehen, und sprach: Bringt ihn her zu mir samt dem Bett, dass er getötet werde!16Als nun die Boten kamen, siehe, da lag der Hausgott im Bett und das Geflecht von Ziegenhaaren zu seinen Häupten.17Da sprach Saul zu Michal: Warum hast du mich so betrogen und meinen Feind entrinnen lassen? Michal sprach zu Saul: Er sagte zu mir: Lass mich gehen oder ich töte dich!
David flieht zu Samuel
18David aber war geflohen und entrann und kam zu Samuel nach Rama und sagte ihm alles, was ihm Saul angetan hatte. Und er ging mit Samuel, und sie blieben zu Najot.19Und es wurde Saul angesagt: Siehe, David ist zu Najot in Rama.20Da sandte Saul Boten, um David zu holen. Und sie sahen die Schar der Propheten in Verzückung und Samuel an ihrer Spitze. Da kam der Geist Gottes auf die Boten Sauls, dass auch sie in Verzückung gerieten. (Num 11:25; 1 Sam 10:10)21Als das Saul angesagt wurde, sandte er andere Boten; die gerieten auch in Verzückung. Da sandte Saul zum dritten Mal Boten; die gerieten auch in Verzückung.22Da ging er selbst nach Rama. Und als er zum großen Brunnen kam, der in Sechu ist, fragte er: Wo sind Samuel und David? Da wurde ihm gesagt: Siehe, zu Najot in Rama.23Und er ging dorthin nach Najot in Rama. Und der Geist Gottes kam auch über ihn, und er ging einher in Verzückung, bis er nach Najot in Rama kam.24Da zog auch er seine Kleider aus und war in Verzückung vor Samuel und fiel hin und lag nackt den ganzen Tag und die ganze Nacht. Daher sagt man: Ist Saul auch unter den Propheten?