1Saul era în vârstă de treizeci de ani când a ajuns rege și a domnit timp de patruzeci și doi de ani peste Israel.2Saul și‑a ales trei mii de bărbați din Israel: două mii erau cu el în Micmaș și pe muntele Betelului, iar o mie erau cu Ionatan în Ghiva lui Beniamin. Pe ceilalți din popor i‑a trimis acasă, pe fiecare la cortul lui.3Ionatan a învins garnizoana filistenilor care se afla la Gheva, iar filistenii au aflat lucrul acesta. Atunci Saul a pus să se sufle din trâmbiță[1] în toată țara, zicând: „Să audă evreii!“4Și s‑a auzit în tot Israelul că Saul a învins garnizoana filistenilor și că Israel a ajuns de nesuferit pentru filisteni. Poporul a fost chemat să i se alăture lui Saul la Ghilgal.5Filistenii s‑au adunat ca să lupte cu Israel. Erau treizeci de mii de care și șase mii de călăreți, un popor atât de numeros cât nisipul de pe malul mării. S‑au suit și și‑au așezat tabăra la Micmaș, la răsărit de Bet‑Aven.6Când bărbații lui Israel s‑au văzut la strâmtorare (căci poporul lor era în impas) s‑au ascuns în peșteri, în tufișuri, printre stânci, în cripte și în puțuri[2].7Unii dintre evrei chiar au trecut Iordanul înspre regiunile Gad și Ghilad. Saul se afla încă la Ghilgal și tot poporul de lângă el tremura.8El a așteptat șapte zile, timpul hotărât de către Samuel. Dar pentru că Samuel nu venea la Ghilgal, poporul se împrăștia de lângă Saul.9Atunci Saul a zis: „Aduceți la mine arderea‑de‑tot și jertfele de pace[3].“ Și a jertfit arderea‑de‑tot. (1 Sam 10:8)10Tocmai în momentul în care termina de adus arderea‑de‑tot, a sosit și Samuel. Saul i‑a ieșit în întâmpinare ca să‑l salute.11Samuel a zis: – Ce‑ai făcut? Saul a răspuns: – Când am văzut că poporul se împrăștie de lângă mine, că tu nu vii la timpul hotărât și că filistenii sunt adunați la Micmaș,12mi‑am zis: „Filistenii vor înainta împotriva mea la Ghilgal, iar eu încă nu am căutat fața DOMNULUI.“ De aceea am îndrăznit să jertfesc eu arderea‑de‑tot.13Samuel i‑a zis lui Saul: – Ai lucrat ca un nebun și nu ai păzit porunca pe care ți‑o dăduse DOMNUL, Dumnezeul tău. Dacă ai fi ascultat, DOMNUL ți‑ar fi întărit pentru totdeauna domnia peste Israel.14Acum însă domnia ta nu va mai dăinui. DOMNUL Și‑a găsit un om după inima Lui și l‑a rânduit să fie conducătorul poporului Său. Și aceasta fiindcă nu ai păzit ce‑ți poruncise DOMNUL.15Samuel s‑a ridicat și s‑a suit din Ghilgal la Ghiva lui Beniamin. Saul a numărat oamenii care erau cu el și au ieșit în jur de șase sute de bărbați.
Lipsa armelor în Israel
16Saul și Ionatan, fiul său, și poporul care era cu ei au rămas la Ghiva, în Beniamin, în timp ce filistenii și‑au așezat tabăra la Micmaș.17Din tabăra filistenilor au ieșit trei cete de năvălitori ca să distrugă. O ceată a luat‑o pe drumul spre Ofra, în regiunea Șual,18o alta a luat‑o pe drumul spre Bet‑Horon, iar ultima – pe drumul spre hotarul care duce în valea Țeboim, spre pustie.19În toată țara lui Israel nu se găsea niciun fierar deoarece filistenii ziseseră: „Să nu cumva să‑și facă evreii săbii sau sulițe!“20Prin urmare, tot Israelul cobora la filisteni ca să‑și ascută fierul pentru plug, sapa, toporul și secera.21Prețul era de un pim[4] pentru ascuțirea fierului de plug și a sapei și de o treime dintr‑un șechel[5] pentru ascuțirea furcii, a toporului și a vârfului care se fixa pe țepușa pentru mânat boii.22De aceea, în ziua luptei, niciunul din oamenii care erau cu Saul și cu Ionatan nu avea o sabie sau o suliță în mână. Numai Saul și fiul său Ionatan aveau.
Fapta de vitejie a lui Ionatan
23O unitate filisteană a înaintat și s‑a așezat în trecătoare, la Micmaș.
1Saul war … Jahre alt[1], als er König wurde, und zwei Jahre regierte er über Israel.2Saul erwählte sich dreitausend Mann aus Israel. Zweitausend waren mit Saul in Michmas und auf dem Gebirge von Bethel und eintausend mit Jonatan zu Gibea in Benjamin. Das übrige Volk aber entließ er, einen jeden zu seinen Zelten.3Da erschlug Jonatan die Wache der Philister, die in Geba war; und die Philister hörten davon. Saul aber hatte die Posaune blasen lassen im ganzen Land und sagen: Die Hebräer sollen es hören. (1 Sam 14:49)4Und ganz Israel hörte: Saul hat die Wache der Philister erschlagen, und Israel hat sich in Verruf gebracht bei den Philistern. Und das Volk wurde zusammengerufen, um Saul nach Gilgal zu folgen.5Da sammelten sich die Philister zum Kampf mit Israel, dreißigtausend Wagen, sechstausend Gespanne und Volk, so viel wie Sand am Ufer des Meeres, und zogen herauf und lagerten sich bei Michmas, östlich von Bet-Awen.6Als aber die Männer Israels sahen, dass sie in Nöten waren, weil das Volk bedrängt wurde, verkrochen sie sich in die Höhlen und Klüfte und Felsen und Gewölbe und Gruben.7Es gingen aber auch Hebräer durch die Furten des Jordans ins Land Gad und Gilead. Saul aber war noch in Gilgal; und alles Volk, das ihm folgte, war voll Angst.8Da wartete er sieben Tage bis zu der Zeit, die von Samuel bestimmt war. Und als Samuel nicht nach Gilgal kam, zerstreute sich das Volk und verließ ihn. (1 Sam 10:8)9Da sprach er: Bringt mir her das Brandopfer und die Dankopfer. Und er brachte das Brandopfer dar.10Als er aber das Brandopfer vollendet hatte, siehe, da kam Samuel. Da ging Saul ihm entgegen, um ihm den Segensgruß zu entbieten.11Samuel aber sprach: Was hast du getan? Saul antwortete: Ich sah, dass sich das Volk zerstreute und mich verließ, und du kamst nicht zur bestimmten Zeit, während doch die Philister sich schon in Michmas versammelt hatten.12Da dachte ich: Nun werden die Philister zu mir herabkommen nach Gilgal, und ich habe das Angesicht des HERRN noch nicht besänftigt; da wagte ich’s und opferte das Brandopfer.13Samuel aber sprach zu Saul: Du hast töricht gehandelt und nicht gehalten das Gebot des HERRN, deines Gottes, das er dir geboten hat. Er hätte dein Königtum bestätigt über Israel für und für.14Aber nun wird dein Königtum nicht bestehen. Der HERR hat sich einen Mann gesucht nach seinem Herzen, und der HERR hat ihn bestellt zum Fürsten über sein Volk; denn du hast das Gebot des HERRN nicht gehalten. (1 Sam 15:28; 1 Sam 16:1; 2 Sam 5:2; Fapte 13:22)15Und Samuel machte sich auf und ging von Gilgal hinauf und zog seines Weges. Die Übrigen vom Volk aber zogen hinter Saul her dem Kriegsvolk entgegen von Gilgal hinauf[2] nach Gibea in Benjamin. Und Saul musterte das Volk, das bei ihm war, etwa sechshundert Mann.16Und Saul und sein Sohn Jonatan und das Volk, das bei ihnen war, blieben in Geba in Benjamin. Die Philister aber hatten sich gelagert bei Michmas.17Da zogen aus dem Lager der Philister drei Heerhaufen, das Land zu verheeren. Einer wandte sich gen Ofra ins Land Schual;18der andere wandte sich gen Bet-Horon; der dritte wandte sich in Richtung des Gebietes, das nach dem Tal Zeboïm der Wüste zu gelegen ist.19Es war aber kein Schmied im ganzen Lande Israel zu finden; denn die Philister dachten, die Hebräer könnten sich sonst Schwert und Spieß machen. (Jud 5:8)20Und ganz Israel musste hinabziehen zu den Philistern, wenn jemand eine Pflugschar, Hacke, Beil oder Sense zu schärfen hatte.21Das Schärfen aber geschah für einen Zweidrittel-Schekel Silber bei Pflugscharen, Hacken, Gabeln, Beilen und um den Ochsenstachel zu richten.22Als nun der Tag des Kampfes kam, wurde kein Schwert noch Spieß gefunden in der Hand des ganzen Volks, das mit Saul und Jonatan war; nur Saul und sein Sohn Jonatan hatten Waffen.23Aber eine Wache der Philister zog heraus an den engen Weg von Michmas.