1După toate acestea, am auzit în cer ceva ca un glas puternic al unei mari mulțimi, zicând: „Aleluia![1] Mântuirea, slava și puterea sunt ale Dumnezeului nostru,2pentru că judecățile Lui sunt adevărate și drepte: El a judecat‑o pe marea prostituată care a pervertit lumea prin curvia ei! A răzbunat sângele robilor Săi, vărsat de mâna ei!“3Au spus a doua oară: „Aleluia! Fumul ei se va ridica în vecii vecilor!“4Cei douăzeci și patru de bătrâni și cele patru ființe vii s‑au aruncat la pământ și I s‑au închinat lui Dumnezeu, Care stă pe tron, zicând: „Amin! Aleluia!“5Și de la tron a ieșit un glas, zicând: „Lăudați‑L pe Dumnezeul nostru, toți robii Lui și cei ce vă temeți de El, mici și mari!“6Și am auzit ceva ca un glas al unei mari mulțimi, ca un vuiet de ape multe și ca un sunet de tunete puternice, zicând: „Aleluia! Pentru că Domnul Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic, împărățește!7Să ne bucurăm, să ne veselim și să‑I dăm slavă, pentru că nunta Mielului a sosit, iar mireasa Lui s‑a pregătit[2]. (Is 54:5; Os 2:19; Mat 22:2; Ef 5:31)8I s‑a dat să se îmbrace în in fin, strălucitor și curat.“ Căci inul fin reprezintă faptele drepte ale sfinților.9Apoi mi‑a zis: „Scrie! Fericiți sunt cei chemați la Cina nunții Mielului!“ Mi‑a mai zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.“10M‑am aruncat la picioarele lui, ca să mă închin lui, dar el mi‑a zis: „Vezi să nu faci așa ceva! Eu sunt rob împreună cu tine și cu frații tăi, care țin mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină‑te! Căci mărturia lui Isus este duhul profeției[3].“ (Zah 7:12; Ioan 15:26; Fapte 1:2; Fapte 4:25; Ef 3:5)
Călărețul și calul cel alb
11Apoi am văzut cerul deschis și iată că era un cal alb. Cel Ce îl călărea era numit „Cel Credincios și Adevărat“. El judecă și Se războiește cu dreptate.12Ochii Lui erau ca flacăra focului, iar pe cap avea multe diademe. Avea un nume scris, pe care nimeni nu‑l cunoaște în afară de El.13Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în[4] sânge, iar numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu“.14Armatele care erau în cer Îl urmau pe cai albi, fiind îmbrăcate în in fin, de un alb curat.15Din gura Lui iese o sabie ascuțită cu care să lovească neamurile. „El le va conduce cu un sceptru de fier.“[5] El calcă în picioare teascul de vin al furiei mâniei lui Dumnezeu, al Atotputernicului. (Ps 2:9)16Pe haina și pe coapsa Lui avea scris un nume: împăratul împăraților și domnul domnilor.17Am văzut un înger care stătea în picioare în soare și care a strigat cu glas tare către toate păsările ce zboară în înaltul cerului: „Veniți! Adunați‑vă pentru ospățul cel mare al lui Dumnezeu,18ca să mâncați carnea regilor, carnea comandanților, carnea celor puternici, carnea cailor și a călăreților și carnea tuturor – atât a celor liberi, cât și a sclavilor, atât a celor mici, cât și a celor mari!“19Și am văzut fiara, regii pământului și armatele lor adunate ca să poarte război cu Cel Ce călărea pe cal și cu armata Lui.20Fiara a fost prinsă și împreună cu ea a fost prins și profetul fals, care făcuse semne înaintea ei, semne prin care i‑a dus în rătăcire pe cei ce au primit semnul fiarei și pe cei ce s‑au închinat chipului ei. Cei doi au fost aruncați de vii în lacul de foc care arde cu sulf.21Iar ceilalți au fost omorâți de sabia care ieșea din gura Celui Ce călărea pe cal; și toate păsările s‑au săturat din carnea lor.
1Danach hörte ich etwas wie den lauten Ruf einer großen Schar im Himmel, sie sprachen:
Halleluja! / Das Heil und die Herrlichkeit und die Macht sind bei unserm Gott.2Seine Urteile sind wahr und gerecht. / Er hat die große Hure gerichtet, / die mit ihrer Unzucht die Erde verdorben hat.
Er hat Rache genommen für das Blut seiner Knechte, / das an ihren Händen klebte. (2 Re 9:7; Ps 19:10)3Noch einmal riefen sie:
Halleluja! / Der Rauch der Stadt steigt auf in alle Ewigkeit. (Is 34:10)4Und die vierundzwanzig Ältesten und die vier Lebewesen fielen nieder vor Gott, der auf dem Thron sitzt, beteten ihn an und riefen:
Amen, halleluja! (Ps 106:48; Is 6:1)5Und eine Stimme kam vom Thron her; sie sagte:
Preist unsern Gott, all seine Knechte / und alle, die ihn fürchten, Kleine und Große! (Ps 115:13; Ps 134:1)6Da hörte ich etwas wie den Ruf einer großen Schar und wie das Rauschen gewaltiger Wassermassen und wie das Rollen mächtiger Donner; die Worte waren:
Halleluja! / Denn König geworden ist der Herr, unser Gott, / der Herrscher über die ganze Schöpfung. (Ps 93:1; Ez 1:24; Ez 43:2; Dan 7:14)7Wir wollen uns freuen und jubeln / und ihm die Ehre erweisen.
Denn gekommen ist die Hochzeit des Lammes / und seine Frau hat sich bereit gemacht. (Ps 118:24)8Sie durfte sich kleiden in strahlend reines Leinen. / Das Leinen bedeutet die gerechten Taten der Heiligen. (Ps 45:14; Is 61:10)9Jemand sagte zu mir: Schreib auf: Selig, wer zum Hochzeitsmahl des Lammes eingeladen ist! Dann sagte er zu mir: Das sind zuverlässige Worte Gottes. (Apo 1:3)10Und ich fiel ihm zu Füßen, um ihn anzubeten. Er aber sagte zu mir: Tu das nicht! Ich bin ein Mitknecht wie du und deine Brüder, die das Zeugnis Jesu festhalten. Gott bete an! Das Zeugnis Jesu ist der Geist prophetischer Rede. (Apo 22:9)
Sieg über das Tier und seinen Propheten
11Dann sah ich den Himmel offen und siehe, da war ein weißes Pferd und der, der auf ihm saß, heißt: Der Treue und Wahrhaftige; gerecht richtet er und führt er Krieg. (Ps 96:13; Ez 1:1)12Seine Augen waren wie Feuerflammen und auf dem Haupt trug er viele Diademe; und auf ihm stand ein Name geschrieben, den er allein kennt. (Dan 10:6)13Bekleidet war er mit einem blutgetränkten Gewand; und sein Name heißt: Das Wort Gottes. (Is 63:1)14Die Heere des Himmels folgten ihm auf weißen Pferden; sie waren in reines, weißes Leinen gekleidet.15Aus seinem Mund kam ein scharfes Schwert; mit ihm wird er die Völker schlagen. Und er weidet sie mit eisernem Zepter und er tritt die Kelter des Weines, des rächenden Zornes Gottes, des Herrschers über die ganze Schöpfung. (Ps 2:9; Is 11:4; Is 49:2; Is 63:3)16Auf seinem Gewand und auf seiner Hüfte trägt er den Namen geschrieben: König der Könige und Herr der Herren.17Dann sah ich einen Engel, der in der Sonne stand. Er rief mit lauter Stimme allen Vögeln zu, die hoch am Himmel flogen: Kommt her! Versammelt euch zum großen Mahl Gottes! (Ez 39:4)18Fresst Fleisch von Königen, von Heerführern und von Helden, Fleisch von Pferden und ihren Reitern, Fleisch von allen, von Freien und Sklaven, von Großen und Kleinen!19Dann sah ich das Tier und die Könige der Erde und ihre Heere versammelt, um mit dem, der auf dem Pferd saß, und seinem Heer Krieg zu führen. (Ps 2:2)20Aber das Tier wurde gepackt und mit ihm der falsche Prophet; er hatte vor seinen Augen Zeichen getan und dadurch alle verführt, die das Kennzeichen des Tieres angenommen und sein Standbild angebetet hatten. Bei lebendigem Leib wurden beide in den See von brennendem Schwefel geworfen. (Is 30:33; Dan 7:11)21Die Übrigen wurden getötet mit dem Schwert, das aus dem Mund des Reiters kam; und alle Vögel fraßen sich satt an ihrem Fleisch. (Ez 39:17)