de la Biblica1Veniți să strigăm de bucurie către DOMNUL, să strigăm către Stânca mântuirii noastre!2Să ne înfățișăm înaintea Lui cu laude și să strigăm către El prin cântări!3Căci DOMNUL este un Dumnezeu mare, este un împărat mare, mai presus de toți dumnezeii!4El ține în mână adâncimile pământului, iar înălțimile munților sunt ale Lui.5A Lui este marea, – El a făcut‑o –, iar uscatul, mâinile Lui l‑au întocmit.6Veniți să ne închinăm și să ne plecăm, să îngenunchem înaintea DOMNULUI, Creatorul nostru!7Căci El este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pășunii Lui, turma mâinii Sale! Astăzi, dacă auziți glasul Lui,[1]8„nu vă împietriți inimile ca la Meriba[2], ca în ziua de la Masa[3], în pustie,9unde strămoșii voștri M‑au pus la încercare[4], M‑au ispitit, deși Îmi văzuseră lucrarea. (Gen 22:1; Ex 15:25; Ex 16:4; Ex 17:2; Ex 17:7; Mat 4:1; Mar 1:13; Lu 4:2)10Timp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generație și am zis: «Ei sunt un popor care se rătăcește în inima lui. N‑au cunoscut căile Mele.»11Așa că am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“
1Kommt, lasst uns jubeln dem HERRN,
jauchzen dem Fels unsres Heils! (Ps 92:16)2Lasst uns mit Dank seinem Angesicht nahen,
ihm jauchzen mit Liedern! (Ps 100:2)3Denn ein großer Gott ist der HERR,
ein großer König über allen Göttern. (Iov 36:22; Ps 47:3; Ps 48:2; Ps 96:4; Ps 99:2; Ps 113:4; Ps 136:2; Ps 145:3)4In seiner Hand sind die Tiefen der Erde,
sein sind die Gipfel der Berge.5Sein ist das Meer, das er gemacht hat,
das trockene Land, das seine Hände gebildet. (Ps 24:1)6Kommt, wir wollen uns niederwerfen, uns vor ihm verneigen,
lasst uns niederknien vor dem HERRN, unserem Schöpfer!7Denn er ist unser Gott, /
wir sind das Volk seiner Weide,
die Herde, von seiner Hand geführt.
Würdet ihr doch heute auf seine Stimme hören! / (Ps 100:3)8Verhärtet euer Herz nicht wie in Meríba,
wie in der Wüste am Tag von Massa! (Ps 81:8)9Dort haben eure Väter mich versucht, /
sie stellten mich auf die Probe
und hatten doch mein Tun gesehen. (Num 14:22; Deut 6:16)10Vierzig Jahre war mir dieses Geschlecht zuwider /
und ich sagte: Sie sind ein Volk, dessen Herz in die Irre geht,
sie kennen meine Wege nicht.[1] (Num 14:30; Deut 32:5; Iov 21:14)11Darum habe ich in meinem Zorn geschworen:
Sie sollen nicht eingehen in meine Ruhe. (Num 14:22; Ps 132:14; Ez 20:15)