Psalmi 37 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Al lui David

1 Nu te mânia din cauza răufăcătorilor și nu‑i invidia pe cei ce săvârșesc răul, 2 căci ei se usucă repede ca iarba și se veștejesc precum verdeața! 3 Încrede‑te în DOMNUL și fă binele! Locuiește în țară și veghează să umbli în credincioșie^[1]. 4 Desfătarea ta să fie DOMNUL și El va împlini cererile inimii tale. 5 Încredințează‑ți calea în mâna DOMNULUI, încrede‑te în El, și El va lucra. 6 El va face să răsară dreptatea ta ca zorii și cauza ta dreaptă^[2] – ca miezul zilei. 7 Taci înaintea DOMNULUI și nădăjduiește în El, nu te mânia din cauza celui ce reușește pe calea lui, a celui ce‑și împlinește planurile lui rele. 8 Renunță la mânie, părăsește furia! Nu te mânia, căci mânia duce numai la rău. 9 Fiindcă răufăcătorii vor fi stârpiți, dar cei ce nădăjduiesc în DOMNUL vor moșteni țara. 10 Încă puțină vreme și cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era și nu va mai fi. 11 Cei blânzi însă vor moșteni țara^[3] și se vor bucura de belșug de pace! 12 Cel rău uneltește împotriva celui drept, scrâșnește din dinți împotriva lui. 13 Dar Stăpânul râde de el, căci știe că‑i vine și lui ziua. 14 Cei răi își scot sabia, își încordează arcul, ca să‑l doboare pe cel sărac și pe cel nevoiaș, să‑i înjunghie pe cei ale căror căi sunt drepte. 15 Sabia lor însă le va străpunge propriile inimi, iar arcurile le vor fi zdrobite. 16 Mai bun este puținul celui drept, decât belșugul multor răi, 17 căci brațele celor răi vor fi frânte, dar DOMNUL îi sprijină pe cei drepți. 18 DOMNUL cunoaște zilele celor fără pată. Moștenirea lor va fi pe vecie. 19 Ei nu sunt făcuți de rușine în vreme rea, iar în zile de foamete vor fi săturați. 20 Cei răi vor pieri însă, iar dușmanii DOMNULUI vor fi precum frumusețea pășunilor; vor trece, ca fumul vor trece. 21 Cel rău împrumută, dar nu mai dă înapoi; cel drept însă arată bunăvoință și dă. 22 Cei ce sunt binecuvântați de El vor moșteni țara, dar cei ce sunt blestemați de El vor fi stârpiți. 23 DOMNUL întărește pașii omului, atunci când Își găsește plăcere în calea lui. 24 Când acesta cade, nu este doborât de tot, căci DOMNUL îl sprijină cu mâna Sa. 25 Din tinerețea mea și până la bătrânețe n‑am văzut vreun om drept părăsit, nici pe sămânța lui cerșindu‑și pâinea. 26 Toată ziua el arată bunăvoință și dă cu împrumut, iar sămânța lui este o binecuvântare.^[4] 27 Deci depărtează‑te de rău și fă binele! Atunci vei putea locui în țară pentru totdeauna! 28 DOMNULUI Îi place să facă dreptate și nu‑Și părăsește credincioșii! Totdeauna ei sunt păziți, dar sămânța celor răi va fi stârpită. 29 Cei drepți vor moșteni țara, o vor locui pe vecie. 30 Gura celui drept vestește înțelepciunea, iar limba lui vorbește cu dreptate. 31 El poartă în inimă Legea Dumnezeului său, și astfel picioarele^[5] nu‑i alunecă. 32 Cel rău îl pândește pe cel drept, căutând să‑l omoare, 33 însă DOMNUL nu‑l lasă în mâna lui și nu‑l lasă să fie condamnat la judecata lui. 34 Nădăjduiește în DOMNUL și păzește calea Lui, iar El te va înălța ca să stăpânești țara și vei vedea nimicirea celor răi! 35 L‑am văzut pe cel groaznic de rău, întinzându‑se ca un copac bogat, bine sădit în țara lui. 36 Dar când am trecut încă o dată pe acolo, iată că nu mai era; l‑am căutat, dar nu l‑am mai găsit. 37 Uită‑te la cel integru, privește‑l pe cel drept, căci omul pașnic are viitor! 38 Răzvrătiții vor fi nimiciți cu toții; viitorul celor răi va fi retezat. 39 Izbăvirea celor drepți vine de la DOMNUL, Care le este refugiu în vreme de necaz. 40 DOMNUL îi ajută și îi scapă; îi scapă de cei răi și îi izbăvește, pentru că se adăpostesc în El.

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

Lebenslehre eines Weisen

1 Von David. Errege dich nicht über die Bösen, ereifere dich nicht über jene, die Schlechtes tun! (Prov 23:17; Prov 24:19) 2 Denn sie verwelken schnell wie das Gras, wie frisches Grün verdorren sie. (Ps 90:5) 3 Vertrau auf den HERRN und tue das Gute, wohne im Land und hüte die Treue! 4 Habe deine Lust am HERRN! So wird er dir geben, was dein Herz begehrt. (Ps 20:5) 5 Befiehl dem HERRN deinen Weg, vertrau ihm - er wird es fügen. (Ps 55:23; Ps 119:1; Prov 3:5; Prov 16:3)

Ps 55:23Ps 119:1Prov 3:5Prov 16:3

6 Er lässt deine Gerechtigkeit aufgehen wie das Licht, dein Recht wie die Helle des Mittags. (Iov 11:17; Prov 4:18) 7 Sei still vor dem HERRN und harre auf ihn!/ Errege dich nicht über den, dessen Weg Erfolg hat, den Mann, der Ränke ausführt! 8 Steh ab vom Zorn und lass den Grimm, errege dich nicht, es führt nur zu Bösem! (Ef 4:26) 9 Denn die Bösen werden ausgetilgt, die aber auf den HERRN hoffen, sie werden das Land besitzen. (Ps 25:13) 10 Eine Weile noch, dann gibt es keinen Frevler mehr; schaust du nach seiner Stätte - ist er nicht mehr da. (Iov 20:8) 11 Doch die Armen werden das Land besitzen, ihre Lust haben an der Fülle des Friedens. (Mat 5:5) 12 Der Frevler sinnt auf Ränke gegen den Gerechten, knirscht gegen ihn mit seinen Zähnen. 13 Der HERR verlacht ihn, denn er hat gesehen: Sein Tag wird kommen. (Iov 18:20; Ps 59:9) 14 Die Frevler haben das Schwert gezückt und ihren Bogen gespannt, / um zu Fall zu bringen den Armen und Elenden, hinzuschlachten, die den geraden Weg gehen. (Ps 11:2) 15 Ihr Schwert wird in ihr eigenes Herz dringen, ihre Bogen werden zerbrechen. 16 Besser das Wenige, das der Gerechte besitzt, als der Überfluss vieler Frevler. (Prov 15:16; Prov 16:8) 17 Denn die Arme der Frevler werden zerbrochen, doch die Gerechten stützt der HERR. (Ps 10:15) 18 Der HERR kennt die Tage der Bewährten, ihr Erbe hat ewig Bestand. 19 Sie werden nicht zuschanden in böser Zeit, in Tagen des Hungers werden sie satt. (Ps 33:19) 20 Doch die Frevler werden zugrunde gehn, mit den Feinden des HERRN, wie die Pracht der Wiesen schwinden sie dahin, im Rauch schwinden sie dahin. (Ps 68:3) 21 Der Frevler borgt und erstattet nicht, doch der Gerechte ist gütig und gibt. 22 Denn die von ihm Gesegneten werden das Land besitzen, aber die von ihm Verfluchten werden ausgetilgt. (Prov 2:21) 23 Der HERR festigt die Schritte des Menschen, an seinem Weg hat er Gefallen. 24 Auch wenn er strauchelt, stürzt er nicht hin, denn der HERR stützt seine Hand. (Ps 145:14; Prov 24:16) 25 Jung war ich, nun bin ich alt, / nie sah ich einen Gerechten verlassen noch seine Nachkommen betteln um Brot. 26 Allzeit ist er gütig und leiht aus, seine Nachkommen werden zum Segen. 27 Meide das Böse und tue das Gute, so bleibst du wohnen für immer. (Ps 34:15; Amos 5:14) 28 Denn der HERR liebt das Recht und wird seine Frommen nicht verlassen, auf immer werden sie bewahrt. Doch die Nachkommen der Frevler werden ausgetilgt. 29 Die Gerechten werden das Land besitzen und darin wohnen für alle Zeiten. (Ps 25:13; Is 60:21) 30 Der Mund des Gerechten bewegt Worte der Weisheit und seine Zunge redet, was recht ist. (Prov 10:31) 31 Die Weisung seines Gottes ist in seinem Herzen, seine Schritte werden nicht wanken. (Ps 40:9) 32 Der Frevler belauert den Gerechten und sucht ihn zu töten. (Ps 11:2) 33 Der HERR wird ihn nicht seiner Hand überlassen, wird nicht zulassen, dass man ihn vor Gericht verurteilt. 34 Hoffe auf den HERRN und bewahre seinen Weg! Er wird dich erhöhen, das Land zu besitzen. Wenn die Frevler ausgetilgt werden, wirst du es sehen. 35 Ich sah einen gewalttätigen Frevler, sich spreizend wie ein grüner, verwurzelter Baum. (Iov 20:6; Ps 92:8) 36 Er verging - siehe: er war nicht mehr da. Ich suchte ihn, doch er war nicht zu finden. 37 Achte auf den Lauteren und sieh auf den Redlichen, denn Zukunft hat der Mensch des Friedens. 38 Doch die Abtrünnigen sind allesamt vernichtet, die Zukunft der Frevler ist ausgetilgt. 39 Die Rettung der Gerechten kommt vom HERRN, ihre Zuflucht zur Zeit der Bedrängnis. (Ps 46:2) 40 Der HERR hat ihnen geholfen und sie gerettet, / er wird sie vor den Frevlern retten und ihnen Heil schenken, denn sie haben sich bei ihm geborgen.