Psalmi 31 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1 În Tine, DOAMNE, mă adăpostesc! Să nu fiu dat de rușine vreodată! În dreptatea Ta, izbăvește‑mă! 2 Pleacă‑Ți urechea spre mine și scapă‑mă degrabă. Fii pentru mine o stâncă de adăpost, o casă a fortărețelor, ca să fiu izbăvit. 3 Căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea. Tu mă vei conduce și mă vei călăuzi, datorită Numelui Tău. 4 Tu mă vei scăpa de lațul care mi‑a fost întins, căci Tu ești refugiul meu. 5 În mâinile Tale îmi încredințez duhul! Tu m‑ai răscumpărat, DOAMNE, Dumnezeul adevărului. 6 Îi urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deșerți, dar mă încred în DOMNUL. 7 Mă voi bucura și mă voi înveseli în îndurarea Ta, fiindcă mi‑ai văzut suferința și ai cunoscut necazul sufletului meu. 8 Tu nu m‑ai dat pe mâna dușmanului, ci mi‑ai așezat picioarele într‑un loc larg. 9 Arată‑Ți bunăvoința față de mine, DOAMNE, căci sunt în strâmtorare. De atâta întristare mi se prăpădesc ochii, sufletul și pântecul. 10 Îmi sfârșesc viața în durere, și anii în întristare. Puterea îmi este sleită din cauza nelegiuirii mele, iar oasele mi se prăpădesc. 11 Din cauza tuturor împotrivitorilor mei am ajuns de mare dispreț pentru vecinii mei și de groază pentru cunoscuții mei. Cei ce mă văd pe drum fug de mine. 12 Sunt uitat de inimi ca și cum aș fi mort; am ajuns ca un vas spart. 13 Căci aud șușoteala multora – teroare de jur împrejur. Când se sfătuiesc împreună împotriva mea, ei plănuiesc să‑mi ia viața. 14 Dar eu mă‑ncred în Tine, DOAMNE, și zic: „Tu ești Dumnezeul meu“. 15 Timpul meu^[1] este în mâna Ta; scapă‑mă din mâna dușmanilor și a prigonitorilor mei! 16 Fă să strălucească fața Ta peste robul Tău! Izbăvește‑mă, în îndurarea Ta! 17 DOAMNE, să nu fiu dat de rușine căci pe Tine Te chem. Să fie dați de rușine cei răi! Să se coboare tăcuți în Locuința Morților! 18 Să fie amuțite buzele mincinoase, care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie și dispreț împotriva celui drept. 19 Cât de mare este bunătatea Ta, pe care ai păstrat‑o pentru cei ce se tem de Tine, pe care ai arătat‑o celor ce se adăpostesc în Tine, înaintea fiilor omului. 20 Tu‑i ascunzi la adăpostul feței Tale de uneltirile omului; îi adăpostești în colibă de cearta limbilor. 21 Binecuvântat să fie DOMNUL, căci minunată I‑a fost îndurarea față de mine când eram într‑o cetate asediată. 22 M‑am pripit când am zis: „Sunt izgonit dinaintea ochilor Tăi.“ Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul cererilor mele, când am strigat după ajutor către Tine. 23 Iubiți‑L pe DOMNUL, toți sfinții Lui, DOMNUL păzește pe cei credincioși, dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine. 24 Fiți tari și încurajați‑vă inimile, toți cei ce nădăjduiți în DOMNUL.

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

Gott, die sichere Zuflucht

1 Für den Chormeister. Ein Psalm Davids. 2 HERR, bei dir habe ich mich geborgen. / Lass mich nicht zuschanden werden in Ewigkeit; rette mich in deiner Gerechtigkeit! (Ps 71:1) 3 Neige dein Ohr mir zu, erlöse mich eilends! Sei mir ein schützender Fels, / ein festes Haus, mich zu retten! (Ps 102:3) 4 Denn du bist mein Fels und meine Festung; um deines Namens willen wirst du mich führen und leiten. (Ps 23:3; Ps 92:16) 5 Du wirst mich befreien / aus dem Netz, das sie mir heimlich legten; denn du bist meine Zuflucht. (Ps 25:15; Ps 140:6) 6 In deine Hand lege ich voll Vertrauen meinen Geist; du hast mich erlöst, HERR, du Gott der Treue. (Lu 23:46; Fapte 7:59) 7 Verhasst waren mir, die nichtige Götzen verehren, ich setze auf den HERRN mein Vertrauen. 8 Ich will jubeln und deiner Huld mich freuen; denn du hast mein Elend angesehn, / du kanntest die Ängste meiner Seele. (Ps 9:3) 9 Du hast mich nicht preisgegeben der Hand meines Feindes, du stelltest meine Füße in weiten Raum. (Ps 18:20) 10 HERR, sei mir gnädig, denn mir ist angst; vor Gram sind mir Auge, Seele und Leib zerfallen. (Ps 6:8; Ps 38:11) 11 In Kummer schwand mein Leben dahin, meine Jahre vor Seufzen. Meine Kraft ist ermattet wegen meiner Sünde, meine Glieder sind zerfallen. (Ps 6:3) 12 Vor all meinen Bedrängern wurde ich zum Spott, zum Spott sogar für meine Nachbarn. Meinen Freunden wurde ich zum Schrecken, wer mich auf der Straße sieht, der flieht vor mir. (Iov 19:13; Ps 38:12; Ps 41:10; Ps 44:14; Ps 55:13; Ps 69:9; Ps 79:4; Ps 88:9; Ps 89:42)

Iov 19:13Ps 38:12Ps 41:10Ps 44:14Ps 55:13Ps 69:9Ps 79:4Ps 88:9Ps 89:42

13 Ich bin dem Gedächtnis entschwunden wie ein Toter, bin geworden wie ein zerbrochenes Gefäß. 14 Ich hörte das Zischeln der Menge - Grauen ringsum. Sie taten sich gegen mich zusammen; / sie sannen darauf, mir das Leben zu rauben. (Ps 41:6; Ier 20:10) 15 Ich aber, HERR, ich habe dir vertraut, ich habe gesagt: Mein Gott bist du. (Ps 140:7) 16 In deiner Hand steht meine Zeit; entreiß mich der Hand meiner Feinde und Verfolger! (Ps 139:16) 17 Lass dein Angesicht leuchten über deinem Knecht, hilf mir in deiner Huld! (Ps 4:7) 18 Lass mich nicht zuschanden werden, HERR, denn ich habe zu dir gerufen! Zuschanden werden sollen die Frevler, sie sollen verstummen in der Totenwelt. 19 Jeder Mund, der lügt, soll sich schließen, der Mund, der frech gegen den Gerechten redet, / hochmütig und verächtlich. 20 Wie groß ist deine Güte, die du bewahrt hast für alle, die dich fürchten; du hast sie denen erwiesen, die sich vor den Menschen bei dir bergen. 21 Du verbirgst sie im Schutz deines Angesichts vor den Verschwörungen der Leute. In einer Hütte bewahrst du sie vor dem Gezänk der Zungen. (Iov 5:21; Ps 27:5) 22 Gepriesen sei der HERR, denn er hat seine Huld wunderbar an mir erwiesen / in einer befestigten Stadt. 23 Ich aber sagte in meiner Angst: Ich bin verstoßen aus deinen Augen. Doch du hast mein lautes Flehen gehört, als ich zu dir um Hilfe rief. (Iona 2:5) 24 Liebt den HERRN, all seine Frommen! Seine Getreuen behütet der HERR, / doch reichlich vergilt er dem, der hochmütig handelt. (Ps 62:13) 25 Euer Herz sei stark und unverzagt, ihr alle, die ihr den HERRN erwartet. (Ps 27:14)