1Ascultă‑mi, DOAMNE, cauza dreaptă, ia aminte la strigătul meu! Pleacă‑Ți urechea la rugăciunea mea nerostită de buze înșelătoare!2Să vină dinaintea Ta sentința dată mie! Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!3Când mi‑ai cercetat inima, când m‑ai vizitat noaptea, când m‑ai verificat, n‑ai găsit nimic. Gura mea n‑a trecut dincolo de ceea ce‑am gândit.4Cu privire la faptele omului, m‑am păzit de căile celor violenți, după cuvântul buzelor Tale.5Pașii mei au stat neclintiți pe cărările Tale; nu mi s‑au clătinat picioarele.6Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule! Pleacă‑Ți urechea spre mine! Ascultă‑mi cuvântul!7Arată‑Ți marea îndurare, Tu, Care prin dreapta Ta, îi scapi de împotrivitorii lor pe cei ce caută adăpost.8Păzește‑mă ca pe lumina ochilor, ascunde‑mă la umbra aripilor Tale9de cei răi, care vor să mă spulbere, de dușmanii mei de moarte, care mă înconjoară.10Ei sunt plini de grăsime; gurile lor vorbesc cu aroganță.11Acum îmi urmăresc pașii, mă înconjoară, mă pândesc ca să mă doboare la pământ.12Parcă ar fi un leu care tânjește să sfâșie, un pui de leu care așteaptă în ascunziș.13Ridică‑Te, DOAMNE, înfruntă‑l și trântește‑l! Scapă‑mi sufletul de cel rău cu sabia Ta!14Scapă‑mă DOAMNE, cu mâna Ta, de oameni, de oamenii acestei lumi, a căror parte este în viața aceasta! Tu le umpli pântecele cu comoara ta. Fiii le sunt sătui și lasă copiilor lor belșugul[1] lor.15Însă eu, în dreptate, voi vedea fața Ta! Când mă voi trezi, mă voi sătura de înfățișarea Ta.
1Ein Bittgebet Davids.
Höre, HERR, die gerechte Sache, /
achte auf mein Flehen,
vernimm mein Bittgebet von Lippen ohne Falsch!2Von deinem Angesicht ergehe mein Urteil,
deine Augen schauen, was recht ist.3Du hast mein Herz geprüft, bei Nacht es heimgesucht, /
du hast mich erprobt, nichts vermagst du zu finden.
Ich habe mich besonnen, dass mein Mund sich nicht vergeht. (Iov 7:18; Iov 23:10; Ps 139:1)4Bei allem, was Menschen tun, /
hielt ich mich an das Wort deiner Lippen.
Ich habe mich gehütet vor den Pfaden der Gewalt. (Iov 23:11)5Fest blieben meine Schritte auf deinen Bahnen,
meine Füße haben nicht gewankt.6Ich habe zu dir gerufen, /
denn du, Gott, gibst mir Antwort.
Wende dein Ohr mir zu, vernimm meine Rede!7Wunderbar erweise deine Huld!
Du rettest, die sich an deiner Rechten vor Empörern bergen. (Ex 37:9; Ps 36:8; Ps 57:2; Ps 61:5; Ps 63:8; Ps 91:4; Mat 23:37)8Behüte mich wie den Augapfel, den Stern des Auges,
birg mich im Schatten deiner Flügel (Deut 32:10; Zah 2:12)9vor den Frevlern, die mich hart bedrängen,
vor meinen Feinden, die mich wütend umringen!10Sie haben ihr hartes Herz verschlossen,
stolze Worte im Mund geführt.[1]11Auf Schritt und Tritt haben sie mich jetzt umzingelt,
ihre Augen richten sich darauf, mich zu Boden zu strecken,[2]12so wie der Löwe voll Gier zu zerreißen,
wie der junge Löwe, der im Hinterhalt lauert. (Ps 7:3; Ps 10:9; Ps 22:14; Ps 35:17; Ps 57:5; Ps 58:7)13Steh auf, HERR, tritt dem Frevler entgegen!
Wirf ihn zu Boden, entreiß ihm mein Leben mit dem Schwert!14HERR, rette mich mit deiner Hand vor den Leuten,
deren Teil am Leben keine Dauer hat!
Du füllst ihren Leib mit deinen verborgenen Gütern, /
auch ihre Söhne werden satt
und lassen das, was übrig ist, ihren Kindern. (Ps 73:12)15Ich, in Gerechtigkeit werde ich dein Angesicht schauen,
mich sattsehen an deiner Gestalt, wenn ich erwache. (Num 12:8; Apo 22:4)