Proverbele 8

Noua Traducere Românească

de la Biblica
1 Nu strigă înțelepciunea? Nu‑și înalță priceperea glasul?2 Ea stă pe vârful înălțimilor, de‑a lungul drumului, la răspântia[1] cărărilor.3 Strigă tare lângă porți, în fața[2] cetății, la intrarea ușilor:4 „Oamenilor, către voi strig și spre fiii omului se îndreaptă glasul meu!5 O, naivilor, înțelegeți prudența! Nesăbuiților, înțelegeți priceperea!6 Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari, și buzele mele vor rosti ce este drept!7 Căci cerul gurii mele rostește adevărul, iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele.8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic sucit sau pervertit în ele.9 Toate sunt clare pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința.10 Primiți îndrumarea mea în loc de argint, și cunoștința mai mult decât aurul ales.11 Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele și orice ți‑ai dori nu se poate compara cu ea.12 Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența; eu găsesc cunoștința și discernământul.13 Teama de DOMNUL este să urăști răul. Eu urăsc mândria și aroganța, calea rea și gura care spune lucruri pervertite.14 Al meu este sfatul și înțelepciunea; a mea este priceperea, a mea este puterea.15 Prin mine domnesc împărații și conducătorii decretează dreptatea.16 Prin mine domnesc prinții și nobilii, toți judecătorii dreptății.17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi.18 Cu mine sunt bogăția și gloria, avuția trainică și dreptatea.19 Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aurul pur, și venitul meu decât argintul ales.20 Eu merg pe calea dreptății, pe mijlocul cărărilor judecății,21 ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile.22 DOMNUL mă avea la începutul căii[3] Lui,[4] înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.23 Eu am fost desemnată din veșnicie, de la început, înainte de a fi pământul.24 Eu am fost născută când nu erau adâncuri, când nu erau izvoare încărcate cu apă.25 Înainte de așezarea munților, înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,26 când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.27 Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo; când a trasat orizontul pe fața adâncului,28 când a așezat norii sus și a întărit izvoarele adâncului,29 când a așezat hotar mării, ca apele să nu treacă peste hotărârea[5] Sa, când a trasat temeliile pământului,30 eu eram meșterul de lângă El și zi de zi eram în desfătări, jucându‑mă tot timpul în fața Lui,31 jucându‑mă cu lumea pământului Său și avându‑i ca desfătări pe fiii omului.32 Acum deci, fiilor, ascultați‑mă! Ferice de cei ce păzesc căile mele!33 Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți; n‑o ignorați!34 Ferice de omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porțile mele, păzind stâlpii ușilor mele.35 Fiindcă oricine mă găsește pe mine, găsește viața și primește astfel bunăvoința DOMNULUI.36 Dar cel care dă greș în a mă găsi se rănește singur; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.“

Proverbele 8

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk
1 Ruft nicht die Weisheit, / erhebt nicht die Klugheit ihre Stimme? (Prov 1:20; Sir 24:1)2 Oben auf den Höhen, auf der Straße, / an der Kreuzung der Wege steht sie;3 neben den Toren, wo die Stadt beginnt, / am Zugang zu den Häusern ruft sie laut:4 Euch, ihr Leute, lade ich ein, / meine Stimme ergeht an alle Menschen:5 Ihr Unerfahrenen, werdet klug, / ihr Törichten, nehmt Vernunft an!6 Hört her! Aufrichtig rede ich. / Redlichkeit ist, was meine Lippen öffnet.7 Die Wahrheit spricht meine Zunge, / Unrechtes ist meinen Lippen ein Gräuel.8 Alle Worte meines Mundes sind gerecht, / keines von ihnen ist hinterhältig und falsch.9 Für den Verständigen sind sie alle klar / und richtig für den, der Erkenntnis fand.10 Nehmt lieber meine Unterweisung an als Silber, / lieber Verständnis als erlesenes Gold!11 Ja, Weisheit übertrifft die Perlen an Wert, / keine kostbaren Steine kommen ihr gleich. (Prov 3:15)12 Ich, die Weisheit, verweile bei der Klugheit, / ich entdecke umsichtige Erkenntnis.13 Furcht des HERRN verlangt, Böses zu hassen. / Hochmut und Hoffart, schlechte Taten / und einen verlogenen Mund hasse ich.14 Bei mir ist Rat und Hilfe; / ich bin die Einsicht, bei mir ist Macht.15 Durch mich regieren die Könige / und entscheiden die Machthaber, wie es Recht ist;16 durch mich versehen die Herrscher ihr Amt, / die Vornehmen und alle Verwalter des Rechts. (Wis 6:20)17 Ich liebe alle, die mich lieben, / und wer mich sucht, der wird mich finden. (Is 55:6)18 Reichtum und Ehre sind bei mir, / angesehener Besitz und Gerechtigkeit; (Wis 8:5)19 meine Frucht ist besser als Gold und Feingold, / mein Nutzen übertrifft wertvolles Silber.20 Ich gehe auf dem Weg der Gerechtigkeit, / mitten auf den Pfaden des Rechts,21 um denen, die mich lieben, Gaben zu verleihen / und ihre Schatzkammern zu füllen.22 Der HERR hat mich geschaffen als Anfang seines Weges, / vor seinen Werken in der Urzeit;[1] (Iov 28:23; Wis 6:22; Wis 7:22)23 in frühester Zeit wurde ich gebildet, / am Anfang, beim Ursprung der Erde.24 Als die Urmeere noch nicht waren, wurde ich geboren, / als es die Quellen noch nicht gab, die wasserreichen.25 Ehe die Berge eingesenkt wurden, / vor den Hügeln wurde ich geboren.26 Noch hatte er die Erde nicht gemacht und die Fluren / und alle Schollen des Festlands.27 Als er den Himmel baute, war ich dabei, / als er den Erdkreis abmaß über den Wassern,28 als er droben die Wolken befestigte / und Quellen strömen ließ aus dem Urmeer,29 als er dem Meer sein Gesetz gab / und die Wasser nicht seinen Befehl übertreten durften, / als er die Fundamente der Erde abmaß,30 da war ich als geliebtes Kind bei ihm. / Ich war seine Freude Tag für Tag / und spielte vor ihm allezeit.[2] (Wis 7:21; Wis 8:6)31 Ich spielte auf seinem Erdenrund / und meine Freude war es, bei den Menschen zu sein.32 Nun, ihr Kinder, hört auf mich! / Selig, die auf meine Wege achten.33 Hört die Mahnung und werdet weise, / lehnt sie nicht ab!34 Selig der Mensch, der auf mich hört, / der Tag für Tag an meinen Toren wacht / und meine Türpfosten hütet.35 Wer mich findet, findet Leben / und erlangt das Gefallen des HERRN. (Prov 18:22)36 Doch wer mich verfehlt, der schadet sich selbst; / alle, die mich hassen, lieben den Tod.