Proverbele 19 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Mai mult prețuiește un sărac care umblă în integritate decât cel cu buze necinstite și nesăbuit. 2 Nu este bine să ai dorință fără cunoaștere,^[1] iar cel ce se grăbește cu picioarele greșește calea. 3 Nebunia unui om îi sucește calea, iar apoi inima lui se înfurie împotriva DOMNULUI. 4 Bogăția aduce mulți prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. 5 Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit, și cel ce spune minciuni nu va scăpa. 6 Mulți imploră favoarea unui om generos^[2] și oricine este prieten cu cel ce dă daruri. 7 Toți frații săracului îl urăsc; cu atât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El urmărește cuvinte care nu înseamnă nimic pentru el^[3]. 8 Cine dobândește înțelepciunea își iubește sufletul; cine păstrează priceperea va găsi ce este bine. 9 Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit și cel ce spune minciuni va pieri. 10 Luxul nu este potrivit pentru un nesăbuit, cu atât mai puțin un rob care stăpânește peste prinți. 11 Chibzuința unui om îl face încet la mânie și este o onoare pentru el să treacă peste o insultă. 12 Mânia regelui este ca răcnetul unui leu, dar bunăvoința lui este ca roua ierbii. 13 Un fiu nesăbuit este ruina tatălui său, iar o soție cicălitoare este ca picăturile de ploaie care cad întruna.^[4] 14 Casa și averea sunt o moștenire de la părinți, dar o soție înțeleaptă este de la DOMNUL. 15 Lenea te cufundă într‑un somn adânc, și omul trândav suferă de foame. 16 Cine păzește porunca își păzește viața, dar cine disprețuiește căile Lui va muri.^[5] 17 Cine arată bunăvoință față de sărac Îl împrumută pe DOMNUL, iar El îi va răsplăti binefacerea. 18 Disciplinează‑ți fiul cât mai este încă speranță, dar nu‑ți pune inima să‑i provoci moartea. 19 Cel iute la mânie trebuie să‑și poarte pedeapsa, căci dacă‑l scapi de ea, va trebui să faci din nou lucrul acesta. 20 Ascultă sfatul și primește învățătura îndrumarea ca să fii înțelept pentru restul zilelor tale. 21 Multe sunt planurile în inima omului, dar hotărârea DOMNULUI este cea care rămâne în picioare. 22 Ceea ce este de dorit la un om este dragostea lui loială și este mai bine să fii sărac decât mincinos. 23 Teama de DOMNUL duce la viață, iar cel ce o are înnoptează sătul, fără să fie vizitat de rău. 24 Leneșul își întinde mâna în farfurie și n‑o mai duce înapoi la gură. 25 Bate‑l pe batjocoritor, și cel naiv va deveni chibzuit; mustră‑l pe cel priceput și va înțelege cunoașterea. 26 Cine își jefuiește tatăl și își alungă mama este un fiu care aduce rușine și dispreț. 27 Fiule, dacă vei înceta să asculți îndrumarea, te vei îndepărta de cuvintele cunoștinței! 28 Un martor de nimic își bate joc de justiție, și gura celor răi înghite nelegiuirea. 29 Judecățile sunt pregătite pentru batjocoritori, și loviturile pentru spatele nesăbuiților.

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

1 Besser ein Armer, der schuldlos seinen Weg geht, / als einer mit verlogenen Lippen, der ein Tor ist. 2 Schon unvernünftige Begierde ist nicht gut, / und wer hastig rennt, tritt fehl. 3 Die Torheit verdirbt dem Menschen den Weg / und dann grollt sein Herz gegen den HERRN. (Sir 15:11) 4 Besitz vermehrt die Zahl der Freunde, / der Arme aber wird von seinem Freund verlassen. (Prov 14:20) 5 Ein falscher Zeuge bleibt nicht ungestraft, / wer Lügen flüstert, wird nicht entrinnen. (Prov 21:28) 6 Viele umschmeicheln den Vornehmen / und jeder will der Freund eines freigebigen Mannes sein. 7 Vom Armen wollen alle seine Brüder nichts wissen, / erst recht bleiben ihm seine Freunde fern. / Er jagt ihren Worten nach - sie gelten nicht mehr. 8 Wer Verstand erwirbt, liebt sich selbst, / wer Einsicht bewahrt, findet sein Glück. 9 Ein falscher Zeuge bleibt nicht ungestraft, / wer Lügen flüstert, geht zugrunde. 10 Wohlleben steht dem Toren nicht an, / noch weniger einem Knecht, über Fürsten zu herrschen. (Prov 30:22; Ecl 10:6) 11 Einsicht macht den Menschen langmütig, / sein Ruhm ist es, über Verfehlungen hinwegzugehen. 12 Wie das Knurren des Löwen ist der Zorn des Königs, / doch wie Tau auf dem Gras ist seine Gunst. (Prov 16:14) 13 Ein Unglück für den Vater ist ein törichter Sohn / und wie ein ständig tropfendes Dach das Gezänk einer Frau. (Prov 27:15) 14 Haus und Habe sind das Erbe der Väter, / doch eine verständige Frau kommt vom HERRN. 15 Faulheit versenkt in Schlaf, / ein träger Mensch muss hungern. 16 Wer das Gebot bewahrt, bewahrt sein Leben, / wer Gottes Wege verachtet, ist dem Tod verfallen. 17 Wer Erbarmen hat mit dem Elenden, leiht dem HERRN; / er wird ihm seine Wohltat vergelten. 18 Züchtige deinen Sohn, solange noch Hoffnung ist, / doch lass dich nicht hinreißen, ihn zu töten! 19 Der maßlos Jähzornige muss büßen; / denn willst du schlichten, machst du es noch ärger. 20 Hör auf guten Rat und nimm Zucht an, / damit du weise wirst für die Zukunft! 21 Viele Pläne fasst das Herz des Menschen, / doch nur der Ratschluss des HERRN hat Bestand. (Prov 16:9) 22 Der Mensch wünscht sich Güte, / besser ist ein Armer als ein Betrüger. 23 Die Furcht des HERRN führt zum Leben; / gesättigt geht man zur Ruhe, / von keinem Übel heimgesucht. 24 Greift der Faule mit der Hand in die Schüssel, / bringt er sie nicht einmal zum Mund zurück. 25 Schlägst du den Zuchtlosen, so wird der Unerfahrene klug; / weist man den Verständigen zurecht, gewinnt er Einsicht. 26 Wer den Vater misshandelt, die Mutter wegjagt, / ist ein verkommener, schändlicher Sohn. (Ex 21:17; Prov 30:11) 27 Lass ab, mein Sohn, auf Mahnung zu hören / und doch von den Worten der Erkenntnis abzuirren! 28 Ein nichtsnutziger Zeuge verspottet das Recht, / der Mund der Frevler schlingt Unheil hinunter. 29 Für die Zuchtlosen stehen Strafen bereit / und Schläge für den Rücken der Toren. (Prov 10:13)