1În ziua aceea, Debora și Barak, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând:2„Când căpeteniile s‑au așezat în fruntea lui Israel, poporul a mers de bunăvoie! Binecuvântați‑L pe DOMNUL!3Ascultați, regi! Luați aminte, domnitori! Eu, da eu, voi cânta DOMNULUI[1], voi cânta spre lauda DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel:4DOAMNE, când ai ieșit din Seir, când ai mărșăluit din ținutul Edomului, pământul s‑a cutremurat, cerurile au picurat și norii au turnat ape!5Munții s‑au scurs dinaintea DOMNULUI, Cel al Sinaiului, dinaintea DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel!6În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat[2], în zilele Iaelei, drumurile erau părăsite, și drumeții călătoreau pe căi ocolite. (Jud 3:31)7Încetase viața din satele lui Israel, se sfârșise,[3] până când m‑am ridicat eu[4], Debora, m‑am ridicat ca o mamă în Israel.8Când el și‑a ales dumnezei noi, războiul[5] era la porți, dar nu se vedea nici scut și nici suliță printre patruzeci de mii în Israel!9Inima mea este alături de legiuitorii lui Israel, de cei din popor care s‑au oferit de bunăvoie. Binecuvântați‑L pe DOMNUL!10Voi, cei ce încălecați pe măgărițe albe, cei ce stați pe covoare, cei ce umblați pe drum, luați aminte11la vocea arcașilor de lângă adăpătoare. Acolo ei istorisesc faptele drepte ale DOMNULUI, faptele drepte ale sătenilor Lui în Israel! Atunci poporul DOMNULUI a coborât la porți.12Trezește‑te, trezește‑te, Debora! Trezește‑te, trezește‑te și cântă o cântare! Ridică‑te, Barak, fiu al lui Abinoam, și ia‑ți captivii!13Atunci un supraviețuitor a coborât la cei măreți;[6] poporul DOMNULUI a coborât la mine cu cei viteji[7].14Au venit din Efraim; rădăcina lor este în Amalek. După tine a venit Beniamin, cu poporul tău. Din Machir au coborât legiuitorii și din Zabulon, cei care îndrumă cu toiagul scribului.15Conducătorii mei din Isahar au fost cu Debora și, precum Isahar, așa și Barak, fiind trimis în urma lui în vale. În ținuturile lui Ruben însă s‑a ținut mare sfat[8]!16De ce ai rămas printre staule[9] ca să asculți behăitul turmelor? În ținuturile lui Ruben mare a fost sfatul!17Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului. Iar Dan, de ce a rămas la corăbii? Așer a rămas pe coasta mării și s‑a așezat pe limanurile lui.18Zabulon este un popor care și‑a riscat viața până la moarte; Neftali la fel, pe dealurile țării.19Regii au venit și s‑au luptat. Regii Canaanului s‑au luptat atunci la Taanah, lângă apele Meghido. N‑au luat niciun câștig, nici măcar un pic de argint.20Stelele din ceruri s‑au luptat, s‑au luptat din înaltul căilor lor cu Sisera.21Râul Chișon i‑a luat, vechiul râu, râul Chișon. Mărșăluiește, suflete al meu, cu tărie![10]22Atunci copitele cailor au izbit pământul; armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.23«Blestemați pe Meroza!», a zis Îngerul DOMNULUI. «Să blestemați amarnic pe locuitorii ei, căci nu au venit în ajutorul DOMNULUI, în ajutorul DOMNULUI împotriva celor viteji.»24Cea mai binecuvântată femeie este Iael, soția chenitului Heber, cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.25El i‑a cerut apă, dar ea i‑a dat lapte; într‑o cupă măreață i‑a adus iaurt.26Apoi mâna și‑a întins‑o spre țăruș, și dreapta ei spre ciocanul lucrătorului; l‑a lovit pe Sisera, i‑a sfărâmat capul, l‑a zdrobit și i‑a străpuns tâmpla.27El a căzut și s‑a ghemuit, la picioarele ei s‑a plecat adânc, a căzut și s‑a ghemuit; în locul în care s‑a ghemuit, acolo a căzut ucis!28Pe fereastră, printre zăbrele, mama lui Sisera se uita și bocea: «De ce întârzie carele lui să vină? De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»29Prințesele ei înțelepte îi răspund și ea își răspunde singură:30«Oare nu își caută și își împart ei prada? O femeie, două femei de fiecare bărbat; pradă de stofă colorată pentru Sisera, pradă de stofă colorată, brodată; câte două stofe colorate, brodate, pentru grumazul prădătorului.»31Așa să piară toți dușmanii Tăi, DOAMNE! Dar cei ce‑L iubesc să fie ca soarele care răsare în puterea lui!“ Apoi țara a avut liniște timp de patruzeci de ani.
1Debora und Barak, der Sohn Abinoams, sangen an jenem Tag dieses Lied:[1]2Dass Führer Israel führten / und das Volk sich bereit zeigte, / dafür preist den HERRN!3Hört, ihr Könige, horcht auf, ihr Fürsten! / Ich will für den HERRN, / ich will singen, für den HERRN, / den Gott Israels, spielen.4HERR, als du auszogst aus Seïr, / als du vom Grünland Edoms heranschrittest, / da bebte die Erde, die Himmel ergossen sich, / ja, aus den Wolken ergoss sich das Wasser. (Deut 33:2)5Die Berge flossen vor dem HERRN, dem vom Sinai, / vor dem HERRN, dem Gott Israels.6In den Tagen Schamgars, des Sohnes des Anat, / in den Tagen Jaëls lagen die Wege verlassen da; / wer unterwegs war, ging auf verschlungenen Wegen. (Jud 3:31)7Bewohner des offenen Landes gab es nicht mehr, / es gab sie nicht mehr in Israel, / bis du dich erhobst, Debora, / bis du dich erhobst, Mutter in Israel.8Gott erwählte Neue. / Damals war Kampf in den Toren. / Schild und Speer waren nicht mehr zu sehen / bei den Vierzigtausend in Israel.9Mein Herz gehört Israels Führern. / Ihr, die ihr bereit seid im Volk, / preist den HERRN!10Ihr, die ihr auf weißen Eselinnen reitet, / die ihr auf Teppichen sitzt, / die ihr auf der Straße dahinzieht, singt!11Horch, sie jubeln zwischen den Tränken; / dort besingt man die rettenden Taten des HERRN, / seine rettenden Taten an den Bauern in Israel. / Damals zog das Volk des HERRN hinab zu den Toren.12Wach auf, wach auf, Debora! / Wach auf, wach auf, sing ein Lied! / Erheb dich, Barak, / führ deine Gefangenen heim, / Sohn Abinoams!13Damals stieg herab, / was übrig war, zu den Herrlichen. / Das Volk des HERRN stieg herab / zu mir unter den Helden.14Aus Efraim sind, die ihre Wurzel in Amalek haben; / dir nach, Benjamin, mit deinen Scharen; / von Machir stiegen die Führer hinab, / von Sebulon, die das Zepter tragen.[2]15Die Fürsten Issachars zusammen mit Debora / und wie Issachar so auch Barak, / ins Tal gesandt zu Fuß. / Groß waren in Rubens Bezirken / die Beschlüsse des Herzens.16Warum sitzt du zwischen den Hürden, / um bei den Herden Flötenspiel zu hören? / Groß waren in Rubens Bezirken / die Beschlüsse des Herzens.17Gilead blieb jenseits des Jordan. / Und Dan - warum verweilt er bei den Schiffen? / Ascher saß am Ufer des Meeres, / bleibt ruhig an seinen Buchten.18Sebulon ist ein Volk, / das sein Leben aufs Spiel setzt, / auch Naftali auf den Höhen des Feldes.19Könige kamen und kämpften, / damals kämpften Kanaans Könige / bei Taanach, an den Wassern Megiddos, / doch Beute an Silber machten sie nicht.20Vom Himmel her kämpften die Sterne, / von ihren Bahnen aus kämpften sie gegen Sisera.21Der Bach Kischon schwemmte sie fort, / ein uralter Bach ist der Bach Kischon. / Meine Seele soll auftreten mit Macht.22Damals stampften die Hufe der Pferde / im Jagen, im Dahinjagen seiner Hengste.23Ihr sollt Meros verfluchen, / spricht der Engel des HERRN. / Mit Flüchen flucht seinen Bewohnern; / denn sie kamen dem HERRN nicht zu Hilfe, / zu Hilfe dem HERRN unter den Helden.24Gepriesen sei Jaël unter den Frauen, / die Frau des Keniters Heber, / gepriesen unter den Frauen im Zelt.25Wasser erbat er, Milch gab sie, / in einer prächtigen Schale reichte sie Sahne. (Jud 4:19)26Ihre Hand streckte sie aus nach dem Pflock, / ihre Rechte nach dem Hammer der Arbeiter. / Sie hämmerte auf Sisera ein, zermalmte sein Haupt, / zerschlug, durchbohrte seine Schläfe.27Zwischen ihren Füßen brach er in die Knie, stürzte, lag da, / zwischen ihren Füßen brach er in die Knie, stürzte. / Wo er in die Knie brach, da lag er vernichtet.28Durch das Fenster blickte Siseras Mutter / und klagte durch das Gitter: / Warum säumt sein Wagen zu kommen, / warum zögert der Hufschlag seiner Gespanne?29Die Klügsten ihrer Fürstinnen antworteten / und sie selbst wiederholte für sich ihre Worte:30Sicher machen und teilen sie Beute, / ein, zwei Frauen für jeden Mann, / bunte Tücher als Beute für Sisera, / als Beute Buntgewirktes, ein buntes Tuch, doppelt Buntgewirktes / für meinen Hals zur Beute.31So gehen all deine Feinde zugrunde, HERR. / Doch die, die ihn lieben, sind wie die Sonne, / wenn sie aufgeht in ihrer Kraft. Dann hatte das Land vierzig Jahre lang Ruhe.