Isaia 9 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Căci un Copil ni s‑a născut

1 Totuși, nu va mai fi întunecime peste cei ce au fost în necaz. După cum în trecut El a făcut de rușine ținutul lui Zabulon și ținutul lui Neftali, tot așa, în viitor, El va acoperi de glorie Galileea neamurilor, calea către mare, dincolo de Iordan. 2 Poporul care umbla în întuneric a văzut o mare lumină! Peste cei ce locuiau în țara umbrei morții^[1], a strălucit o lumină! 3 Tu ai înmulțit neamul și ai făcut să‑i crească bucuria. Ei se bucură înaintea Ta cum se bucură niște oameni la seceriș și cum se bucură cei care împart o pradă. 4 Fiindcă jugul ce‑i apăsa, drugul de pe umerii lor și toiagul celui care‑i asuprește, le‑ai zdrobit Tu ca în ziua înfrângerii lui Midian^[2]. (Jud 7:1) 5 Căci orice încălțăminte purtată în învălmășeala luptei și orice haină tăvălită în sânge va fi arsă, va deveni hrană pentru foc. 6 Căci un Copil ni S‑a născut, un Fiu ni S‑a dat, iar autoritatea va sta pe umerii Săi. I se va pune numele: „Sfetnic minunat^[3], Dumnezeu puternic, Tată veșnic, Prinț al păcii.“ 7 Autoritatea Sa va crește neîncetat și va fi o pace fără sfârșit pentru tronul lui David și pentru împărăția Sa. El o va întemeia și o va întări prin judecată și dreptate, de acum și pe vecie. Râvna DOMNULUI Oștirilor va face lucrul acesta.

Judecata Domnului asupra lui Israel

8 Stăpânul a trimis un mesaj împotriva lui Iacov; acesta va cădea peste Israel. 9 Tot poporul – Efraim și locuitorii Samariei – îl va cunoaște, toți cei care, cu mândrie și aroganță în inimă, zic: 10 „Au căzut cărămizile, dar noi vom zidi cu pietre cioplite! Sicomorii au fost tăiați, dar noi îi vom înlocui cu cedri!“ 11 Dar DOMNUL i‑a ridicat împotriva lor pe vrăjmașii lui Rețin, i‑a stârnit pe dușmanii lor: 12 arameii la răsărit, și filistenii la apus, cu o gură larg deschisă, ei l‑au devorat pe Israel! Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit, iar mâna Sa este încă întinsă. 13 Dar poporul nu s‑a întors la Cel Ce îl lovea, nu L‑a căutat pe DOMNUL Oștirilor. 14 Așa că DOMNUL a tăiat din Israel capul și coada, ramura de palmier și trestia, într‑o singură zi. 15 Bătrânii și demnitarii sunt capul, iar profeții care învață minciuni sunt coada. 16 Cei ce conduc acest popor îl duc în rătăcire, iar cei ce sunt conduși de ei sunt înghițiți. 17 De aceea Stăpânul nu Se mai bucură de tinerii lor, nici nu mai are milă de orfanii și de văduvele lor, pentru că toți sunt lipsiți de evlavie și răi, orice gură vorbește spurcăciuni. Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit, iar mâna Sa este încă întinsă. 18 Da! Răutatea arde ca un foc, mistuie mărăcinii și spinii, aprinde desișul pădurii din care se înalță un stâlp de fum! 19 Țara este arsă de furia DOMNULUI Oștirilor, iar poporul este precum ceva de pus pe foc. Nimeni nu‑și cruță fratele. 20 Unul jefuiește din dreapta și rămâne flămând; mănâncă din stânga și nu se satură; fiecare mănâncă din carnea rudeniei sale^[4]. 21 Manase îl mănâncă pe Efraim, și Efraim pe Manase, iar împreună ei îl mănâncă pe Iuda. Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit, iar mâna Sa este încă întinsă.

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

1 Das Volk, das in der Finsternis ging, / sah ein helles Licht; über denen, die im Land des Todesschattens wohnten, / strahlte ein Licht auf. (Is 60:2) 2 Du mehrtest die Nation, / schenktest ihr große Freude. Man freute sich vor deinem Angesicht, / wie man sich freut bei der Ernte, / wie man jubelt, wenn Beute verteilt wird. 3 Denn sein drückendes Joch und den Stab auf seiner Schulter, / den Stock seines Antreibers zerbrachst du wie am Tag von Midian. (Jud 7:1; Is 10:27; Is 14:25) 4 Jeder Stiefel, der dröhnend daherstampft, / jeder Mantel, im Blut gewälzt, / wird verbrannt, wird ein Fraß des Feuers. 5 Denn ein Kind wurde uns geboren, / ein Sohn wurde uns geschenkt. Die Herrschaft wurde auf seine Schulter gelegt. / Man rief seinen Namen aus: Wunderbarer Ratgeber, Starker Gott, / Vater in Ewigkeit, Fürst des Friedens. 6 Die große Herrschaft / und der Frieden sind ohne Ende auf dem Thron Davids und in seinem Königreich, / es zu festigen und zu stützen durch Recht und Gerechtigkeit, / von jetzt an bis in Ewigkeit. Der Eifer des HERRN der Heerscharen / wird das vollbringen.

Gerichtsankündigung über das Nordreich

7 Ein Wort hat der Herr gegen Jakob gesandt, / es fiel nieder in Israel. 8 Das ganze Volk sollte erkennen, / Efraim und die Bewohner von Samaria, / die in Anmaßung und Größenwahn sagten: 9 Ziegelmauern sind gefallen, / jetzt bauen wir mit Quadersteinen auf; Maulbeerbäume wurden gefällt, / Zedern lassen wir nachwachsen! 10 Da machte der HERR die Gegner Rezins gegen es stark / und stachelte seine Feinde an: 11 Aram vom Osten, die Philister vom Westen / und sie fraßen Israel mit gierigem Maul. Bei alldem hat sich sein Zorn nicht gewendet / und noch ist seine Hand ausgestreckt. (Is 5:25; Is 9:16) 12 Aber das Volk kehrte nicht um zu dem, der es schlug; / den HERRN der Heerscharen suchten sie nicht. 13 Da schnitt der HERR Kopf und Schwanz von Israel ab, / Sprosse und Binse an einem Tag. (Is 19:15) 14 Die Ältesten und Angesehenen, sie sind der Kopf; / der Prophet und Lügenlehrer, er ist der Schwanz. 15 Die diesem Volk die Schritte vorgaben, / leiteten in die Irre, / verwirrt waren, die diese Schritte gingen. (Is 3:12) 16 Deshalb freut sich der Herr nicht über seine jungen Männer / und über seine Waisen und Witwen erbarmt er sich nicht. Denn ein jeder ist gottlos und tut Böses / und jeder Mund redet Schändliches. Bei alldem hat sich sein Zorn nicht gewendet / und noch bleibt seine Hand ausgestreckt. 17 Denn der Frevel brannte wie Feuer, / Dornen und Disteln fraß er. Er entzündete das Dickicht des Waldes / und es wirbelte in Rauchschwaden auf. 18 Durch den Grimm des HERRN der Heerscharen ist das Land versengt; / das Volk wurde ein Raub der Flammen. / Keiner verschonte den andern: 19 Man schlang zur Rechten und blieb hungrig, / man fraß zur Linken und wurde nicht satt. / Jeder frisst das Fleisch seines eigenen Armes: 20 Manasse den Efraim und Efraim den Manasse / und beide zusammen gegen Juda. Bei alldem hat sich sein Zorn nicht gewendet / und noch bleibt seine Hand ausgestreckt.