1Așa vorbește DOMNUL: „Cerurile sunt tronul Meu, iar pământul este scăunașul[1] picioarelor Mele! Unde deci Mi‑ați putea zidi voi Mie o casă? Sau unde va fi locul Meu de odihnă? (2 Cro 9:18; Ps 110:1)2Mâna Mea a făcut toate aceste lucruri și așa au luat ființă toate,“ zice DOMNUL. „Iată însă omul spre care voi privi: spre cel umil și smerit în duh, spre cel ce se cutremură la Cuvântul Meu.3Oricine înjunghie un bou nu este mai bun decât cel care omoară un om; oricine jertfește un miel nu este mai bun decât cel care rupe gâtul unui câine; oricine aduce un dar de mâncare nu este mai bun decât cel ce aduce ca jertfă sângele unui porc și oricine arde tămâie ca aducere-aminte nu este mai bun decât cel ce binecuvântează un idol. Aceștia și‑au ales propriile căi, iar sufletul lor găsește plăcere în spurcăciunile lor.4De aceea și Eu voi alege să Mă port aspru cu ei și să aduc peste ei lucrurile de care se tem, căci atunci când am chemat, niciunul n‑a răspuns, atunci când am vorbit, n‑au ascultat, ci au făcut ceea ce este rău în ochii Mei și au ales ce nu‑Mi place.“5Ascultați Cuvântul DOMNULUI, voi, care tremurați la Cuvântul Său: „Frații voștri, care vă urăsc și vă resping din cauza Numelui Meu, au zis: «Să fie slăvit DOMNUL! Să vă vedem bucuria!» Totuși, ei vor fi făcuți de rușine.6Ascultați! Un zgomot se aude din cetate! Un glas se aude din Templu! Este glasul DOMNULUI, răsplătind din plin dușmanilor Săi!7Înainte de a simți dureri, ea a născut; înainte ca durerile să‑i vină, ea a născut un fiu!8Cine a mai auzit una ca asta?! Cine a mai văzut asemenea lucruri?! Se poate naște oare o țară într‑o singură zi?! Se poate oare ca un neam să fie adus la viață așa, într‑o clipă?! Și totuși, abia au apucat‑o durerile, că Sionul și‑a și născut fiii.9Să aduc până la clipa nașterii și să nu las să se nască?! zice DOMNUL. Să opresc oare nașterea, Eu, Care fac să se nască?! zice Dumnezeul tău.10Bucurați‑vă împreună cu Ierusalimul și veseliți‑vă cu el, toți cei ce‑l iubiți! Tresăltați de bucurie împreună cu el, toți cei ce l‑ați bocit,11ca să fiți hrăniți și săturați la sânul lui mângâietor, ca să beți din plin și să vă desfătați de abundența gloriei lui!“12Căci așa vorbește DOMNUL: „Iată‑Mă gata să întind spre el pacea[2], asemenea unui râu[3], și bogăția neamurilor, asemenea unui șuvoi care se revarsă! Veți fi alăptați și purtați pe brațe, veți fi dezmierdați pe genunchi.13Așa cum o mamă își mângâie copilul, așa vă voi mângâia și Eu și veți fi mângâiați în Ierusalim.“14Când veți vedea aceasta, inima vi se va bucura, iar trupul vi se va revigora asemenea ierbii proaspete; se va cunoaște atunci că mâna DOMNULUI este cu robii Săi, iar mânia Sa este împotriva dușmanilor Săi.15Căci, iată, DOMNUL vine într‑un foc, iar carele Sale sunt ca o vijelie! El vine ca să răsplătească, dezlănțuindu‑Și mânia printr‑o aprigă furie și mustrarea, prin flăcări de foc.16Căci prin foc și sabie Își va aduce DOMNUL judecata asupra tuturor oamenilor și mulți vor fi cei uciși de DOMNUL.17„Cei ce se sfințesc și se curățesc pentru a intra în grădini, mergând unul câte unul[4] în mijlocul celor ce mănâncă atât carne de porc, cât și spurcăciuni și șoareci, vor pieri împreună, zice DOMNUL.18Căci din cauza faptelor și a gândurilor lor[5] vin să adun toate neamurile și limbile. Ele vor veni și vor vedea slava Mea!19Voi pune un semn între ei și voi trimite pe unii dintre supraviețuitori la neamuri: la Tarșiș, la Put și la Lud[6] – iscusiți în mânuirea arcului – la Tubal și la Iavan[7], până în insulele îndepărtate, care n‑au auzit vorbindu‑se de Mine și nici nu Mi‑au văzut slava. Ei vor vesti slava Mea printre neamuri. (Gen 10:13)20Ei îi vor aduce din mijlocul tuturor neamurilor pe toți frații voștri ca dar de mâncare pentru DOMNUL. Îi vor aduce pe cai, în care, în căruțe, pe catâri și pe cămile, la muntele Meu cel sfânt, zice DOMNUL, așa cum fiii lui Israel aduc un dar de mâncare într‑un vas curat la Casa DOMNULUI.21Iar pe unii dintre ei îi voi lua ca preoți și leviți, zice DOMNUL.22Căci așa cum cerurile cele noi și pământul cel nou, pe care le fac, vor dăinui înaintea Mea, zice DOMNUL, tot așa vor dăinui și sămânța[8] și numele vostru. (Is 53:10)23De la o lună nouă la cealaltă și de la un Sabat la celălalt, orice făptură va veni și Mi se va închina, zice DOMNUL.24Vor ieși și vor vedea cadavrele celor ce s‑au răzvrătit împotriva Mea. Căci viermele lor nu va muri, focul lor nu se va stinge și vor fi pricină de repulsie pentru orice făptură.“
1So spricht der HERR:
Der Himmel ist mein Thron / und die Erde der Schemel für meine Füße.
Was wäre das für ein Haus, / das ihr mir bauen könntet?
Was wäre das für ein Ort, / der meine Ruhe ist? (Fapte 7:49)2Dies alles hat meine Hand gemacht / und so ist dies alles geworden - Spruch des HERRN.
Auf den blicke ich: auf den Armen / und auf den, der zerschlagenen Geistes ist / und der zittert vor meinem Wort.3Man schlachtet Stiere - und erschlägt Menschen; / man opfert Schafe - und bricht einem Hund das Genick;
man bringt Speiseopfer dar - / und auch Schweineblut;
man spendet Weihrauch - / und preist einen Götzen.
Wie diese Menschen ihre eigenen Wege wählen / und an ihren Scheußlichkeiten Gefallen finden,4so wähle ich für sie Strafen aus / und bringe über sie Schrecken.
Denn ich rief und niemand antwortete, / ich redete und sie hörten nicht.
Sie haben getan, was böse ist in meinen Augen, / und was mir nicht gefällt, das haben sie erwählt. (Is 65:12)5Hört das Wort des HERRN, / die ihr zittert vor seinem Wort!
Eure Brüder, die euch hassen, / die euch um meines Namens willen verstoßen,
sie haben gesagt: Der HERR soll doch seine Herrlichkeit zeigen, / damit wir eure Freude sehen. / Aber sie werden beschämt.6Tosender Lärm aus der Stadt, / Lärm aus dem Tempel, / Lärm des HERRN: Er vergilt seinen Feinden ihr Tun. (Is 59:18)
Tröstung durch Gott als Mutter
7Noch bevor sie ihre Wehen bekommt, / hat sie schon geboren;
noch bevor die Wehen über sie kommen, / hat sie schon einen Knaben zur Welt gebracht. (Apo 12:2)8Wer hat so etwas je gehört, / wer hat je dergleichen gesehen?
Wird ein Land an einem einzigen Tag geboren, / kommt eine Nation auf einmal zur Welt?
Doch Zion, kaum in den Wehen, / hat schon ihre Kinder geboren.9Sollte ich den Schoß öffnen / und nicht gebären lassen?, spricht der HERR.
Sollte ich, der gebären lässt, / den Schoß verschließen?, spricht dein Gott.10Freut euch mit Jerusalem / und jauchzt in ihr alle, die ihr sie liebt!
Jubelt mit ihr, / alle, die ihr um sie trauert,11auf dass ihr trinkt und satt werdet an der Brust ihrer Tröstungen, / auf dass ihr schlürft und euch labt an der Brust ihrer Herrlichkeit! (Is 49:23; Is 60:16)12Denn so spricht der HERR: / Siehe, wie einen Strom / leite ich den Frieden zu ihr
und die Herrlichkeit der Nationen / wie einen rauschenden Bach, / auf dass ihr trinken könnt;
auf der Hüfte werdet ihr getragen, / auf Knien geschaukelt. (Is 30:28; Is 60:4)13Wie einen Mann, den seine Mutter tröstet, / so tröste ich euch; / in Jerusalem findet ihr Trost.14Ihr werdet das sehen und euer Herz wird jubeln / und eure Knochen werden sprossen wie frisches Grün.
So offenbart sich die Hand des HERRN an seinen Knechten, / aber er ergrimmt gegen seine Feinde.15Denn siehe, der HERR kommt im Feuer heran, / wie der Sturm sind seine Wagen,
um in Glut seinen Zorn auszulassen / und sein Drohen in feurigen Flammen.16Denn mit Feuer und seinem Schwert geht der HERR ins Gericht mit allem Fleisch / und die vom HERRN Durchbohrten werden zahlreich sein. (Ier 25:31)17Die sich heiligen und reinigen bei den Gärten / hinter dem einen, der in der Mitte steht,
die Schweinefleisch, Abscheuliches und Mäuse essen, / alle zusammen nehmen sie ein Ende - Spruch des HERRN. (Is 65:3; Ez 8:10)
Verehrung Gottes durch alle Nationen
18Ich kenne ihre Taten und ihre Gedanken und komme, um alle Nationen und Sprachen zu versammeln, und sie werden kommen und meine Herrlichkeit sehen.[1]19Ich stelle bei ihnen ein Zeichen auf und schicke von ihnen einige, die entronnen sind, zu den Nationen: nach Tarschisch, Pul und Lud, die den Bogen spannen, nach Tubal und Jawan, zu den fernen Inseln, die noch keine Kunde von mir gehört und meine Herrlichkeit noch nicht gesehen haben. Sie sollen meine Herrlichkeit unter den Nationen verkünden.20Sie werden alle eure Brüder aus allen Nationen als Opfergabe für den HERRN herbeibringen auf Rossen und Wagen, in Sänften, auf Maultieren und Kamelen, zu meinem heiligen Berg nach Jerusalem, spricht der HERR, so wie die Söhne Israels ihre Opfergabe in reinen Gefäßen zum Haus des HERRN bringen.21Und auch aus ihnen nehme ich einige zu levitischen Priestern, spricht der HERR.22Denn wie der neue Himmel und die neue Erde, die ich mache, vor mir stehen - Spruch des HERRN -, so bleibt eure Nachkommenschaft und euer Name bestehen. (Is 65:17; Apo 21:1)23Und es wird geschehen, dass Neumond für Neumond und Sabbat für Sabbat alles Fleisch kommt, um sich vor mir niederzuwerfen, spricht der HERR. (Zah 14:16)24Und sie werden hinausgehen und die Leichen der Männer sehen, die mir abtrünnig geworden sind. Denn ihr Wurm stirbt nicht und ihr Feuer erlischt nicht und sie werden ein Abscheu sein für alles Fleisch. (Mar 9:48; Jdt 16:17)