Isaia 5 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

O cântare despre via Domnului

1 Voi cânta Preaiubitului meu o cântare despre via Lui: Iubitul meu avea o vie pe un deal fertil. 2 A săpat‑o, a curățat‑o de pietre și a sădit în ea cele mai alese vițe. I‑a zidit un turn de pază și i‑a săpat un teasc. Apoi a așteptat să facă struguri buni, dar ea a făcut struguri sălbatici^[1]. 3 „Acum, voi, locuitori ai Ierusalimului și bărbați ai lui Iuda, judecați, vă rog, între Mine și via Mea. 4 Ce‑ar fi trebuit să mai fac viei Mele și nu i‑am făcut? De ce a făcut struguri sălbatici când Eu Mă așteptam să facă struguri buni? 5 Acum vă voi spune ce voi face cu via Mea: îi voi îndepărta gardul, și ea va fi lăsată pentru pășune; îi voi dărâma zidul, și ea va fi călcată‑n picioare. 6 O voi preface într‑o pustie; nu va mai fi curățată, nici săpată, iar în ea vor crește mărăcini și spini. De asemenea, voi porunci norilor să nu mai dea ploaie peste ea.“ 7 Via DOMNULUI Oștirilor este Casa lui Israel, iar bărbații lui Iuda sunt grădina desfătării Sale. El Se aștepta la judecată dreaptă, și iată că are loc vărsare de sânge; Se aștepta la dreptate, dar iată că se aude strigăt de durere.

Păcatul lui Iuda și condamnarea lui

8 Vai de voi, cei ce înșirați casă după casă și uniți ogor lângă ogor până nu mai rămâne loc și trăiți singuri în țară! 9 DOMNUL Oștirilor a jurat în auzul meu: „Cu siguranță, multe case vor fi pustiite, case mari și frumoase, în care nu va mai sta nimeni. 10 O vie de zece iugăre^[2] va da doar un bat^[3], un homer^[4] de sămânță nu va da decât o efă^[5].“ 11 Vai de cei ce se scoală dis‑de‑dimineață ca să alerge după băutură și vai de cei ce stau până noaptea târziu, ca să se înfierbânte de vin! 12 Ei au liră și harfă, tamburină, flaut și vin la ospețele lor, dar nu iau seama de faptele DOMNULUI și nu văd lucrarea mâinilor Sale! 13 Și astfel, poporul meu va merge în captivitate din lipsă de cunoștință. Conducătorii^[6] lui vor ajunge oameni ai foametei, iar mulțimea lui se va usca de sete. 14 De aceea Locuința Morților^[7] și‑a mărit pofta și și‑a deschis gura peste măsură. În ea vor coborî nobilii^[8] lui Iuda și mulțimea lui, precum și cei ce petrec și se veselesc în ea. 15 Omul va fi trântit, fiecare va fi umilit, iar privirile trufașe vor fi smerite. 16 Dar DOMNUL Oștirilor va fi înălțat prin judecată; Dumnezeul cel Sfânt Se va arăta sfânt prin dreptate. 17 Atunci mieii vor paște ca pe pășunea lor, vor mânca printre dărâmăturile bogaților. 18 Vai de cei ce trag nelegiuirea cu funiile deșertăciunii și păcatul – cum ar trage frânghiile de la car! 19 Vai de cei ce zic: „Să se grăbească, să‑Și facă repede lucrarea ca s‑o vedem! Să se împlinească planul Sfântului lui Israel, ca noi să‑l cunoaștem!“ 20 Vai de cei ce numesc răul bine, și binele rău, întunericul lumină, și lumina întuneric, amărăciunea dulceață, și dulceața amărăciune! 21 Vai de cei ce se cred înțelepți și de cei ce se consideră isteți! 22 Vai de cei ce sunt viteji la băut vin și curajoși la amestecat băuturi tari, 23 care, pentru mită, îl achită pe cel rău, și‑i lipsesc de dreptate pe cei drepți! 24 De aceea, așa cum limba focului mistuie miriștea și așa cum iarba uscată piere în flăcări, tot așa le va putrezi și lor rădăcina, iar floarea li se va risipi ca țărâna, pentru că au respins Legea DOMNULUI Oștirilor și au disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel. 25 De aceea mânia DOMNULUI se aprinde împotriva poporului Său. El Își ridică mâna împotriva lor și‑i doboară. Munții se clatină, și cadavrele sunt precum gunoiul pe drumuri. Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit, iar mâna Sa este încă întinsă. 26 El ridică un steag pentru neamurile de departe și le fluieră de la marginea pământului. Și iată‑le că vin iute și ușor. 27 Niciunul nu este obosit și nici nu se împiedică^[9]; niciunul nu ațipește și nici nu doarme. Nicio cingătoare nu este desfăcută de la coapsele lor și nicio curea de la sandalele lor nu este ruptă. 28 Săgețile lor sunt ascuțite, toate arcurile lor sunt încordate. Copitele cailor lor sunt ca de cremene, și roțile carelor lor sunt ca vijelia. 29 Urletul lor este ca al unui leu; urlă ca niște lei tineri. Răcnesc și înșfacă prada pe care o iau cu ei și nimeni n‑o mai poate scăpa. 30 În ziua aceea, neamurile vor răcni asupra lui, ca răcnetul mării. Dacă cineva se va uita către țară, va vedea numai întuneric și necaz; chiar și lumina va fi ascunsă între nori.

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

Lied vom Weinberg

1 Ich will singen von meinem Freund, / das Lied meines Liebsten von seinem Weinberg. Mein Freund hatte einen Weinberg / auf einer fruchtbaren Höhe. (Mat 21:33) 2 Er grub ihn um und entfernte die Steine / und bepflanzte ihn mit edlen Reben. Er baute in seiner Mitte einen Turm / und hieb zudem eine Kelter in ihm aus. Dann hoffte er, / dass der Weinberg Trauben brächte, / doch er brachte nur faule Beeren. (Is 27:2; Ier 2:21) 3 Und nun, Bewohner Jerusalems und Männer von Juda, / richtet zwischen mir und meinem Weinberg! 4 Was hätte es für meinen Weinberg noch zu tun gegeben, / das ich ihm nicht getan hätte? Warum hoffte ich, dass er Trauben brächte? / Und er brachte nur faule Beeren! 5 Jetzt aber will ich euch kundtun, / was ich mit meinem Weinberg mache: seine Hecke entfernen, / sodass er abgeweidet wird; einreißen seine Mauer, / sodass er zertrampelt wird. 6 Zu Ödland will ich ihn machen. / Nicht werde er beschnitten, / nicht behackt, sodass Dornen und Disteln hochkommen. / Und den Wolken gebiete ich, keinen Regen auf ihn fallen zu lassen. (Is 7:23) 7 Denn der Weinberg des HERRN der Heerscharen / ist das Haus Israel und die Männer von Juda / sind die Pflanzung seiner Lust. Er hoffte auf Rechtsspruch - / doch siehe da: Rechtsbruch, auf Rechtsverleih - / doch siehe da: Hilfegeschrei.

Sechs Weherufe über das sündige Volk

8 Wehe denen, die Haus an Haus reihen / und Feld an Feld fügen, bis kein Platz mehr da ist / und ihr allein die Bewohner seid inmitten des Landes. 9 In meinen Ohren schwur der HERR der Heerscharen: / Wahrhaftig, viele Häuser werden veröden. So groß und schön sie auch sind: / Sie werden unbewohnt sein. (Is 6:11) 10 Ein Weinberg von zehn Joch bringt nur ein Bat Wein, / ein Hómer Saatgut bringt nur ein Efa Korn. 11 Wehe denen, die früh am Morgen / dem Bier nachjagen und in der Dämmerung lange aushalten, / wenn der Wein sie erhitzt. 12 Da sind Leier und Harfe, / Trommel und Flöte und Wein bei ihren Trinkgelagen, aber auf das Tun des HERRN blicken sie nicht / und das Werk seiner Hände haben sie nicht gesehen. (Iov 21:12; Amos 6:5) 13 Darum geht mein Volk in die Verbannung / wegen fehlender Erkenntnis. Seine Vornehmen sind Hungerleider / und seine Menge verschmachtet vor Durst. 14 Darum hat die Unterwelt ihren Rachen weit aufgerissen / und maßlos sperrt sie ihr Maul auf, sodass ihre Pracht und ihre Menge hinabfährt, / ihre lärmende Schar und wer darin jubelt. (Hab 2:5) 15 Der Mensch beugte sich, / der Mann sank hinunter / und die Blicke der Hochmütigen senkten sich. (Is 2:9) 16 Und der HERR der Heerscharen war hocherhaben / im Gericht und der heilige Gott / erwies sich als heilig in Gerechtigkeit. 17 Dann weiden dort Lämmer wie auf ihrer Trift, / als durchziehende Gäste fressen sie die Trümmer der Fetten. 18 Wehe denen, die Schuld mit Stricken des Trugs herbeiziehen / und Sünde wie mit Wagenseilen. 19 Sie sagen: Er eile, / er beschleunige sein Werk, damit wir sehen; es nahe und treffe ein der Ratschluss des Heiligen Israels, / damit wir erkennen. 20 Wehe denen, die das Böse gut und das Gute böse nennen, / die die Finsternis zum Licht und das Licht zur Finsternis machen, / die das Bittere süß und das Süße bitter machen. 21 Wehe denen, die in ihren eigenen Augen weise sind / und sich selbst für klug halten. (Prov 3:7; Ro 12:16) 22 Wehe denen, die Helden sind / im Weintrinken / und Kraftprotze im Mischen von Rauschtrank, 23 die dem Schuldigen gegen Bestechung Recht zusprechen / und Gerechten die Gerechtigkeit vorenthalten. (Ex 23:7; Prov 17:15) 24 Darum: Wie des Feuers Zunge Stoppeln frisst / und wie Heu in der Flamme zusammensinkt, so wird ihre Wurzel wie Moder sein / und ihre Blüte wie Staub auffliegen. Denn verworfen haben sie die Weisung des HERRN der Heerscharen und das Wort des Heiligen Israels verschmäht. (Iov 18:16; Ioel 2:5)

Ankündigung der assyrischen Invasion

25 Darum ist der Zorn des HERRN gegen sein Volk entbrannt; / er hat seine Hand gegen es ausgestreckt und es geschlagen. Da erzitterten die Berge / und ihre Leichen lagen wie Unrat inmitten der Gassen. Bei alldem hat sein Zorn sich nicht abgewandt / und noch bleibt seine Hand ausgestreckt. 26 Er stellt ein Feldzeichen auf / für die Nationen in der Ferne, er pfeift sie herbei vom Ende der Erde / und siehe, eilends, schnell kommen sie heran. (Is 7:18; Ier 5:15) 27 Kein Müder und kein Strauchelnder ist darunter, / keiner, der schlummert und schläft. Bei keinem löst sich der Gürtel von seinen Hüften, / noch reißt der Riemen seiner Sandalen. 28 Seine Pfeile sind scharf, / all seine Bogen gespannt. Die Hufe seiner Pferde gleichen dem Kiesel / und seine Räder dem Sturm. 29 Sein Gebrüll ist wie das einer Löwin, / wie das Gebrüll von Junglöwen. Er faucht und packt die Beute, birgt sie / und niemand entreißt sie ihm. 30 Und es tobt gegen ihn an jenem Tag / wie das Toben des Meeres. Blickt man auf die Erde, / siehe: beengende Finsternis / und das Licht ist verfinstert durch Wolkendunkel über ihr. (Is 8:22)