1Coboară‑te și așază‑te în țărână, fiică, fecioară a Babilonului! Șezi pe pământ fără să ai vreun tron, fiică a caldeenilor[1], căci nu vei mai fi numită gingașă și delicată!2Ia pietrele de moară și macină făină! Dă‑ți voalul la o parte! Ridică‑ți rochia, descoperă‑ți picioarele și treci prin râuri!3Goliciunea ta va fi dezvelită; da, rușinea ta va fi văzută. Mă voi răzbuna și nu voi cruța pe nimeni.“4Răscumpărătorul nostru – DOMNUL Oștirilor este Numele Său – este Sfântul lui Israel.5„Șezi în tăcere și du‑te în întuneric, fiică a caldeenilor, căci nu vei mai fi numită împărăteasa împărățiilor!6Am fost mânios pe poporul Meu și Mi‑am pângărit moștenirea. I‑am dat în mâna ta, dar tu n‑ai avut milă de ei. Ai făcut ca jugul tău să fie foarte greu asupra celui bătrân.7Ziceai: «Voi fi împărăteasă pentru totdeauna!» Tu n‑ai pus la inimă aceste lucruri, nici nu ți‑ai amintit că totul se va sfârși.8Acum deci, ascultă aceasta, tu, iubitoare de plăceri, tu, care locuiești în siguranță, care zici în inima ta: «Eu sunt și nu este alta în afară de mine! Nu voi fi văduvă și nu voi ști cum este să‑ți pierzi copiii!»9Amândouă aceste lucruri vor veni asupra ta dintr-odată, într‑o singură zi. Pierderea copiilor și văduvia, vor veni pe deplin asupra ta, în pofida mulțimii vrăjitoriilor tale și a marii puteri a descântecelor tale.10Te‑ai încrezut în răutatea ta, zicând: «Nu mă vede nimeni.» Înțelepciunea și cunoașterea ta este cea care te conduce greșit atunci ai zis în inima ta: «Eu sunt și nu este alta în afară de mine!»11Dar va veni nenorocirea peste tine și nu vei ști s‑o faci să dispară[2]; va cădea peste tine dezastrul și nu‑l vei putea da la o parte; va veni deodată asupra ta ruina, fără ca să fi știut ceva despre ea.12Continuă cu descântecele și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cu care te‑ai trudit încă din tinerețe! Poate vei reuși, poate vei insufla groază.13Ai obosit de atâtea sfaturi. Să se ridice și să te izbăvească cei ce studiază cerurile, cititorii în stele, care la fiecare lună nouă prezic ce are să ți se întâmple.14Iată, ei sunt ca pleava, fiind mistuiți de foc. Nu‑și pot scăpa viața de puterea flăcării. Acesta nu este jăratic la care să te încălzești, nu este foc înaintea căruia să stai!15Așa sunt pentru tine cei pe care te oboseai să‑i întrebi și cei cu care ai făcut negoț încă din tinerețe: fiecare rătăcește pe căile lui și nu este nimeni care să te salveze.
1Steig herab, Tochter Babel, / Jungfrau, setz dich in den Staub!
Setz dich auf die Erde, / wo kein Thron ist, Tochter Chaldäas! / Denn nicht mehr wirst du dich Zarte und Verwöhnte nennen lassen.2Nimm die Mühle und mahle das Mehl! / Decke auf deinen Schleier,
hebe hoch das Kleid, decke auf die Schenkel, / wate durch Ströme! (Naum 3:5)3Deine Scham wird entblößt, / deine Schande wird sichtbar.
Ich nehme Rache / und treffe auf keinen Menschen.4Unser Erlöser: HERR der Heerscharen ist sein Name, / der Heilige Israels.5Setz dich hin und verstumme, / geh ins Dunkel, Tochter Chaldäas!
Denn nicht mehr wirst du dich nennen lassen / Herrin von Königreichen.6Ich war zornig über mein Volk, / ich entweihte mein Erbe / und gab sie in deine Hand.
Doch du hast ihnen kein Erbarmen erwiesen, / du hast den Greisen dein allzu schweres Joch auferlegt.7Du dachtest: / Ich bleibe für immer und ewig die Herrin.
Du hast dir diese Dinge nicht zu Herzen genommen, / hast nie an ihr Ende gedacht.8Nun aber höre, du üppige Frau, / die du in Sicherheit lebst / und in deinem Herzen denkst:
Ich und keine sonst! / Niemals sitze ich da als Witwe, / Kinderlosigkeit kenne ich nicht. (Tef 2:15; Apo 18:7)9Doch beides wird zu dir kommen, / plötzlich, an einem Tag:
Kinderlosigkeit und Witwenschaft. / Mit ganzer Wucht kommen sie über dich,
trotz all deiner Zauberei / und trotz der Macht deiner beschwörenden Formeln. (Is 47:12)10Du hast dich auf deine bösen Taten verlassen / und gedacht: Es sieht mich ja keiner.
Deine Weisheit und dein Wissen verleiteten dich, in deinem Herzen zu denken: / Ich und keine sonst!11Doch es wird ein Unheil über dich kommen, / das du nicht mildern kannst.
Ein Verderben wird dich überfallen, / das du nicht zu bannen vermagst.
Und plötzlich wird dein Untergang kommen, / an den du niemals gedacht hast.12Stell dich doch hin / mit deinen beschwörenden Formeln
und mit deinen vielen Zaubersprüchen, / mit denen du dich seit deiner Jugend abgemüht hast!
Vielleicht kannst du dir helfen, / vielleicht das Unglück verscheuchen. (Is 47:9; Dan 2:2)13Du hast dich geplagt / um deine vielen Berater;
sollen sie doch auftreten und dich retten, / sie, die den Himmel deuten
und die Sterne betrachten, / die dir an jedem Neumond verkünden, was über dich kommt.14Siehe, sie sind wie Spreu geworden, / die das Feuer verbrennt.
Sie können sich nicht retten / vor der Gewalt der Flammen.
Das ist keine Glut, an der man sich wärmt, / kein Feuer, um das man herumsitzt.15So ergeht es all deinen Zauberern, / um die du dich seit deiner Jugend bemüht hast:
Ein jeder taumelt vor sich hin, / es gibt keinen, der dich rettet.