1Apropiați‑vă, neamuri, și ascultați! Luați aminte, popoare! Să audă pământul și cei care‑l umplu, lumea și tot ce se trage din ea!2DOMNUL este mânios pe toate neamurile și furios pe toate oștirile lor. El le nimicește cu desăvârșire[1], le dă spre a fi măcelărite.3Morții lor vor fi aruncați; cadavrele lor vor răspândi un miros greu, iar munții vor șiroi de sângele lor.4Toată oștirea cerurilor se va descompune și cerurile însele vor fi înfășurate ca un sul. Toată oștirea lor va cădea asemenea frunzei veștejite a viței și asemenea smochinei stricate din pom.5„Sabia Mea s‑a îmbătat în ceruri; iată, ea coboară asupra Edomului, asupra poporului pe care l‑am dat judecății spre nimicire.“6Sabia DOMNULUI este scăldată în sânge; este unsă cu grăsime, cu sângele mieilor și al țapilor și cu grăsimea rinichilor berbecilor. Căci DOMNUL aduce o jertfă la Boțra și face un mare măcel în Edom.7Bivolii sălbatici vor cădea împreună cu ei și tăurașii împreună cu taurii puternici. Țara lor va fi scăldată în sânge, iar pulberea lor va fi îmbibată de grăsime.8Căci DOMNUL are o zi a răzbunării, un an al răsplătirii pentru cauza Sionului.9Pâraiele[2] Edomului vor fi prefăcute în rășină, iar pulberea lui în sulf. Țara lui va fi ca rășina aprinsă!10Nu se va stinge nici noaptea, nici ziua, iar fumul ei se va înălța veșnic. Din generație în generație va rămâne pustie și nimeni nu va mai trece vreodată prin ea.11Ciușul și cucuveaua o vor stăpâni; bufnița și corbul[3] își vor face cuib acolo. El va întinde peste ea funia de măsură a pustiului și măsura de greutate a golului.12Nobilii Edomului nu vor mai avea nimic acolo care să poată fi numit împărăție; toți conducătorii lui vor ajunge o nimica.13Spini vor crește în palatele lor, urzici și mărăcini vor răsări în fortărețele lor. Va deveni vizuină pentru șacali și adăpost pentru struți.14Animalele pustiei se vor întâlni cu hienele, iar țapii sălbatici se vor chema unul pe altul. De asemenea, animalul de noapte[4] se va culca și își va găsi un loc de odihnă acolo.15Bufnița își va face cuibul acolo și va depune ouă, le va cloci și își va strânge puii sub umbra aripilor sale. Șoimii se vor aduna și ei, fiecare cu perechea lui.16Cercetați sulul DOMNULUI și citiți! Niciuna dintre acestea nu va lipsi; niciuna nu va fi fără perechea ei, căci gura DOMNULUI a poruncit și Duhul Său le‑a adunat împreună.17El a aruncat sorții pentru ele și mâna Sa le‑a împărțit pământul cu funia de măsurat; ele îl vor stăpâni pentru totdeauna și‑l vor locui din generație în generație.
1Naht euch, Nationen, um zu hören, / Völker, merkt auf!
Es höre die Erde und alles, was sie erfüllt, / der Erdkreis und alles, was auf ihm sprosst.2Denn der HERR ist zornig über alle Nationen, / ergrimmt über ihr ganzes Heer.
Er hat sie dem Bann bestimmt, / zur Schlachtung freigegeben.3Ihre Erschlagenen werden hingeworfen und deren Leichname - / ihr Gestank steigt auf
und die Berge zerfließen von ihrem Blut. / (Ioel 2:20)4Das ganze Heer des Himmels verfault,
wie eine Buchrolle rollt sich der Himmel zusammen, / sein ganzes Heer welkt dahin,
wie das Blatt vom Weinstock verwelkt, / wie welke Früchte vom Feigenbaum.5Denn mein Schwert hat sich im Himmel gelabt. / Siehe, es wird zum Gericht herabsteigen auf Edom, / auf das Volk meines Bannes.6Ein Schwert hat der HERR, es ist voll Blut, triefend von Fett,
vom Blut der Lämmer und Böcke, / vom Nierenfett der Widder.
Denn ein Opferfest hält der HERR in Bozra ab, / ein großes Schlachtfest im Land Edom.7Dann stürzen Wildochsen mit ihnen, / junge Bullen gemeinsam mit Stieren.
Ihr Land wird sich laben am Blut / und ihr staubiger Boden wird triefen von Fett.8Denn ein Tag der Vergeltung ist es für den HERRN, / ein Jahr der Wiedergutmachung im Rechtsstreit um Zion.9Edoms Bäche verwandeln sich in Pech / und sein staubiger Boden zu Schwefel. / Sein Land wird zu brennendem Pech.10Bei Nacht und bei Tag erlischt es nicht, / auf ewig steigt sein Rauch empor.
Von Geschlecht zu Geschlecht liegt es in Trümmern, / auf endlose Zeit gibt es keinen, der es durchzieht. (Is 13:20)11Eule und Igel nehmen es in Besitz, / Ibis und Rabe wohnen darin.
Er spannt darüber die Messschnur der Öde / und das Senkblei der Leere. (Is 14:23; Tef 2:14)12Seine Edlen - / aber niemand ist da,
der das Königtum ausruft. / Alle seine Fürsten sind ein Nichts.13In seinen Palästen steigen Dornen auf, Nesseln und Disteln in seinen Festungen.
Es wird eine Aue für Schakale sein, / eine Wiese für junge Strauße. (Is 35:7; Os 9:6)14Wüstentiere treffen auf Hyänen, / Bocksgeister begegnen einander.
Ja, Lilit macht dort Rast / und findet für sich einen Ruheplatz.[1] (Is 13:21)15Dort nistet die Pfeilschlange, / legt Eier, macht einen Spalt und brütet sie aus / in ihrem Schatten.
Ja, dort versammeln sich die Geier, / einer neben dem anderen.16Forscht nach im Buch des HERRN / und lest:
Nicht eines von diesen Tieren fehlt, / keines vermisst das andere!
Denn der Mund des HERRN, er hat es befohlen / und sein Geist, er hat sie versammelt.[2]17Er selbst hat für sie das Los geworfen / und ihnen mit eigener Hand das Land mit der Messschnur zugeteilt:
Für immer werden sie es besitzen, / von Geschlecht zu Geschlecht darin wohnen.