1Vai de tine, țară în care se aude fâlfâit de aripi[1], țară de dincolo de râurile lui Cuș[2], (Is 11:11)2care‑ți trimiți mesagerii pe calea apei, în corăbii de papirus! Duceți‑vă, mesageri iuți! Duceți‑vă la un neam înalt și cu pielea netedă, la un popor de temut, atât în preajma lui, cât și în depărtări, la un neam puternic[3] și cuceritor, a cărei țară este străbătută de râuri!3Voi toți, locuitori ai lumii, toți care sălășluiți pe pământ, când se ridică steagul pe munți, să vă uitați, iar când sună trâmbița[4], să ascultați!4Căci DOMNUL mi‑a vorbit astfel: „Eu voi sta liniștit și voi privi din locul șederii Mele; voi fi ca o adiere fierbinte în lumina soarelui și ca un nor de rouă în căldura secerișului.“5Căci înainte de seceriș, când mugurele s‑a dus, iar floarea a devenit strugure copt, El va tăia mlădițele cu ajutorul cosoarelor și va îndepărta vlăstarii, îi va reteza.6Toți vor fi lăsați păsărilor de pradă din munți și animalelor sălbatice. Păsările de pradă își vor petrece vara pe ei și toate animalele sălbatice vor ierna pe ei.7În vremea aceea, un popor înalt și cu pielea netedă, de temut atât în preajma lui, cât și în depărtări, un neam puternic și cuceritor, a cărei țară este străbătută de râuri, va aduce un dar DOMNULUI Oștirilor la muntele Sion, locul Numelui DOMNULUI Oștirilor.
1Wehe dem Land der geflügelten Heuschrecken / jenseits der Flüsse von Kusch, (Deut 28:42)2das Boten auf das Meer entsendet, / in Papyruskähnen über das Wasser.
Geht, ihr schnellen Boten, / zu einer hochgewachsenen Nation mit glänzender Haut,
zu einem Volk, das weit und breit gefürchtet ist, / zu einer Nation, die mit Härte niedertritt, / deren Land Flüsse durchschneiden!3All ihr Bewohner des Erdkreises, ihr Bürger der Erde, / wenn man ein Feldzeichen aufstellt auf den Bergen, seht hin, / wenn man ins Widderhorn bläst, hört her!4Denn so hat der HERR zu mir gesprochen: / Ich will stillhalten und schauen an meinem Ort,
wie Hitze über dem Tageslicht flimmert, / wie Taugewölk in der Hitze des Sommers ist.5Denn noch vor dem Sommer, wenn das Sprossen zu Ende ist / und die Knospe zur reifenden Traube wird,
schneidet man die Reben mit Winzermessern ab, / entfernt die Ranken, reißt sie ab.6Sie werden allesamt den Raubvögeln der Berge überlassen / und den Tieren des Landes.
Den Sommer verbringen die Raubvögel darauf, / alle Tiere des Landes den Winter.7In jener Zeit werden dem HERRN der Heerscharen Geschenke gebracht von einem hochgewachsenen Volk mit glänzender Haut, von einem Volk, das weit und breit gefürchtet ist, von einer Nation, die mit Härte niedertritt, deren Land Flüsse durchschneiden - zum Ort des Namens des HERRN der Heerscharen, zum Berg Zion.