Isaia 16 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Trimiteți miei drept tribut stăpânitorului țării, din Sela, pe drumul pustiei, la muntele fiicei Sionului. 2 Ca niște păsări alungate, izgonite din cuib, așa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului. 3 „Dă‑ne un sfat! Hotărăște ceva! Întinde‑ți umbra în miezul zilei și prefă‑o în noapte! Ascunde‑i pe cei izgoniți și nu‑i trăda pe fugari! 4 Primește‑i pe deportații Moabului să locuiască cu tine! Fii un adăpost pentru ei în fața nimicitorului!“ „Când asupritorul va înceta, când nimicirea va lua sfârșit și când prădătorul va lăsa țara în pace, 5 atunci, prin îndurare^[1], va fi întemeiat un tron pe care va sta cu credincioșie, în Cortul lui David, cel ce judecă, cel ce caută justiția, cel prompt în ce privește dreptatea. 6 Noi am auzit de trufia Moabului – el este foarte mândru. Am auzit de îngâmfarea lui, de trufia lui și de aroganța lui. Flecăriile lui sunt fără temei. 7 Astfel, moabiții gem pentru Moab, gem cu toții. Ei se vaită, pe deplin mâhniți, pentru turtele cu stafide din Chir-Hareset! 8 Căci câmpiile Heșbonului se usucă; la fel și viile din Sibma. Domnitorii neamurilor au distrus cele mai alese vițe, care cândva ajungeau până la Iazer, fiind răspândite până spre pustie. Mlădițele ei se întindeau și ajungeau până la mare.^[2] 9 De aceea plâng împreună cu Iazerul pentru viile din Sibma. O, Heșbon! O, Eleale! Vă ud cu lacrimile Mele! Căci peste culesul fructelor voastre și peste secerișul vostru a căzut un strigăt de război. 10 Bucuria și veselia au dispărut din livezi; în vii nu se mai cântă și nu se mai chiuie de bucurie. Nimeni nu mai zdrobește vinul în teascuri, căci am făcut să înceteze strigătul de bucurie. 11 De aceea, ca o liră Îmi plânge ființa^[3] pentru Moab, și lăuntrul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset^[4]. 12 Când se va arăta, când Moabul se va obosi pe înălțime și va intra în sanctuarul lui ca să se roage, nu va reuși.“ 13 Acesta este cuvântul pe care‑l rostise DOMNUL cu privire la Moab. 14 Dar acum, DOMNUL zice: „În trei ani, numărați ca anii unui lucrător plătit, în pofida mulțimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbușită, iar cei ce vor supraviețui vor fi puțini și slabi.“

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

1 Sendet einen Widder, den Herrscher des Landes, / von Sela her durch die Wüste zum Berg der Tochter Zion! (2 Re 3:4) 2 Wie flüchtende Vögel, aus dem Nest verscheucht, / so werden die Töchter Moabs an den Furten des Arnon sein. 3 Schafft Rat, trefft eine Entscheidung! / Mache deinen Schatten am hohen Mittag wie die Nacht, / verbirg die Vertriebenen, verrate den Flüchtling nicht! 4 Meine Vertriebenen, die von Moab, sollen bei dir Schutz finden. / Sei ihnen ein Versteck vor dem Verwüster! Ist der Unterdrücker am Ende, / die Verwüstung vollzogen, / sind aus dem Land verschwunden, die es zertreten, (Is 29:20) 5 dann wird in Huld ein Thron errichtet; / darauf sitzt in Treue im Zelt Davids ein Richter, / der Recht sucht und Gerechtigkeit fördert. (2 Re 3:4; Is 9:6; Ier 23:5; Ier 48:4)

2 Re 3:4Is 9:6Ier 23:5Ier 48:4

6 Wir haben vom Stolz Moabs gehört, / hoch über die Maßen, von seinem Stolz, seinem Hochmut, seiner Unbeherrschtheit / und seinem unwahren Geschwätz. (Ier 48:29) 7 Darum heult Moab um Moab, / jeder heult. Den Traubenkuchen von Kir-Heres trauert ihr nach, / völlig niedergeschlagen. 8 Denn die Pflanzungen von Heschbon sind verwelkt, / die Weinstöcke von Sibma. Die Herren der Nationen zerschlugen seine Reben, / die bis Jaser reichten, bis in die Wüste sich verloren, seine Ranken breiteten sich aus, / sie zogen sich hin bis zum Meer. 9 Darum beweine ich die Weinstöcke von Sibma, / wie Jaser weint; ich tränke dich mit meinen Tränen, / Heschbon und Elale, denn über deinen Sommer und deine Ernte / ist Kriegsgeschrei gefallen. 10 Abgeerntet sind Freude und Jubel / aus dem Obstgarten; in den Weinbergen jauchzt man nicht, / frohlockt man nicht. Der Kelterer tritt keinen Wein mehr in den Keltern. / Dem Freudengeschrei habe ich ein Ende gemacht. 11 Darum klagen meine Eingeweide um Moab wie eine Leier, / mein Inneres um Kir-Heres. (Ier 48:36) 12 Wenn aber Moab erscheint, / sich abmüht auf seiner Kulthöhe und in sein Heiligtum kommt, um zu beten, / dann vermag es nichts. 13 Dies ist das Wort, das der HERR einst über Moab gesprochen hat. 14 Jetzt aber hat der HERR so gesprochen: In drei Jahren - wie Söldnerjahren - wird Moabs Herrlichkeit mit all dem vielen Getöse verachtet sein. Und der Rest wird wenig sein, winzig, machtlos. (Is 21:16)