Iosua 11

Noua Traducere Românească

de la Biblica
1 Când a auzit cele întâmplate, Iabin, regele Hațorului, a trimis mesageri la Iobab, regele Madonului, la regele Șimronului, la regele Acșafului,2 la regii din regiunea de nord, la munte, în Araba[1], la sud de Chineret[2] și în zona deluroasă[3], la Nafot‑Dor[4], în apus, (Ios 8:14; Ios 9:1)3 precum și la canaaniții din partea de răsărit și de apus, la amoriți, la hitiți, la periziți, la iebusiții din munte și la hiviții de la poalele Hermonului, în regiunea Mițpa.4 Aceștia au ieșit cu toate oștirile lor, alcătuind o mulțime foarte numeroasă, ca nisipul de pe țărmul mării și având un mare număr de cai și care de luptă.5 Toți acești regi au hotărât un loc de întâlnire. Ei au venit și și‑au așezat tabăra la apele Meromului, ca să se lupte cu Israel.6 DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da pe toți la moarte înaintea lui Israel. Cailor să le tai tendoanele, iar carelor de luptă să le dai foc.“7 Iosua împreună cu tot poporul pregătit de război au venit pe neașteptate împotriva lor, lângă apele Meromului și s‑au năpustit asupra lor.8 DOMNUL i‑a dat în mâna lui Israel, care i‑a lovit și i‑a urmărit până la Sidonul cel Mare, până la Misrefot-Maim și până în valea Mițpa, în răsărit. I‑a lovit până nu a mai rămas niciun supraviețuitor.9 Iosua a făcut așa cum îi poruncise DOMNUL: a tăiat tendoanele cailor și a ars carele de luptă.10 După aceea, Iosua s‑a întors și a cucerit Hațorul, omorându‑i regele cu sabia. Odinioară Hațorul era capitala tuturor acestor regate[5]. (Ios 10:42)11 Au dat spre nimicire[6] orice om care era în el, trecându‑l prin ascuțișul sabiei. N‑a rămas nimic din ce avea suflare. Apoi a dat foc Hațorului. (Ios 2:10)12 Iosua a cucerit toate cetățile acestor regi și pe toți regii lor odată cu ele, și le‑a trecut prin ascuțișul sabiei, dându‑le spre nimicire, așa cum poruncise Moise, robul DOMNULUI.13 Totuși, Israel n‑a ars niciuna din cetățile așezate pe coline, în afară de Hațor, care a fost ars de către Iosua.14 Fiii lui Israel au luat ca pradă toate lucrurile de valoare din acele cetăți, precum și toate animalele. Ei au nimicit însă întreaga populație, trecând‑o prin ascuțișul sabiei, și nu au lăsat pe nimeni în viață.15 Iosua a făcut așa cum DOMNUL îi poruncise lui Moise, robul Său, și așa cum îi poruncise Moise lui Iosua. El nu a lăsat nimic neîmplinit din ceea ce DOMNUL îi poruncise lui Moise.16 Iosua a luat astfel toată țara aceasta: muntele, tot Neghevul[7], toată țara Goșen[8], zona deluroasă[9], Araba și muntele lui Israel cu văile lui, (Ios 9:1; Ios 10:40; Ios 10:41)17 de la muntele Halak, care se înalță către Seir, până la Baal‑Gad, în Valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. I‑a prins pe toți regii acestor ținuturi, i‑a lovit și i‑a omorât.18 Războiul purtat de Iosua împotriva tuturor acestor regi a ținut multă vreme.19 Nu a existat nicio cetate care să fi încheiat pace cu fiii lui Israel, în afară de hiviții care locuiau în Ghivon. Toate celelalte cetăți au fost luate prin luptă.20 Căci împietrirea inimii lor a fost de la DOMNUL, astfel încât să‑l înfrunte pe Israel în luptă, ca să fie dați spre nimicire și să nu li se arate milă, ci să fie distruși, așa cum DOMNUL i‑a poruncit lui Moise.21 Tot atunci Iosua i‑a atacat și i‑a distrus și pe anachiții[10] din munți: din Hebron, din Debir, din Anab, din tot muntele lui Iuda și din tot muntele lui Israel, dându‑i spre nimicire împreună cu cetățile lor. (Num 13:33)22 N‑a rămas niciun anachit în țara fiilor lui Israel, în afară de cei care au rămas în Gaza, Gat și Așdod.23 Astfel, Iosua a cucerit întreaga țară, potrivit cu tot ceea ce DOMNUL îi spusese lui Moise. Și Iosua a dat‑o drept moștenire lui Israel, potrivit cu părțile alocate fiecăruia, după semințiile lor. Apoi țara s‑a odihnit de război.

Iosua 11

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk
1 Als Jabin, der König von Hazor, das hörte, schickte er Boten zu Jobab, dem König von Madon, zum König von Schimron, zum König von Achschaf (Jud 4:2)2 und zu den Königen im Norden auf dem Gebirge und in der Araba südlich von Kinneret, in der Schefela und auf den Höhen von Dor im Westen,3 zu den Kanaanitern im Osten und im Westen, zu den Amoritern, Hetitern und Perisitern, zu den Jebusitern im Gebirge und den Hiwitern am Fuß des Hermon im Land Mizpe.4 Da rückten sie aus mit all ihren Truppen, einem Heer so groß und zahlreich wie der Sand am Ufer des Meeres, dazu mit einer großen Menge von Pferden und Wagen.5 Alle diese Könige taten sich zusammen, rückten heran und bezogen gemeinsam ihr Lager bei den Wassern von Merom, um den Kampf mit Israel aufzunehmen.6 Der HERR sagte zu Josua: Fürchte dich nicht vor ihnen! Denn morgen um diese Zeit gebe ich sie allesamt preis, erschlagen vor Israel. Du wirst ihre Pferde lähmen und ihre Wagen in Brand stecken.7 Da rückte Josua mit dem ganzen Heer an den Wassern von Merom plötzlich gegen sie vor und überfiel sie.8 Der HERR gab sie in die Hand Israels und die Israeliten schlugen sie und verfolgten sie bis Groß-Sidon und Misrefot-Majim und bis zur Ebene von Mizpe im Osten. Sie schlugen sie, dass keiner von ihnen übrig blieb, der hätte entkommen können.9 Josua machte mit ihnen, was der HERR ihm gesagt hatte: Er lähmte ihre Pferde und steckte ihre Wagen in Brand.10 Zu jener Zeit kehrte Josua um und nahm Hazor ein; ihren König erschlug er mit dem Schwert. Hazor hatte früher die Oberherrschaft über alle diese Königreiche.11 Die Israeliten erschlugen alles, was in der Stadt lebte, mit scharfem Schwert und vollzogen an ihm den Bann. Nichts Lebendiges blieb übrig. Die Stadt selbst steckte man in Brand.12 Aller dieser Königsstädte samt ihren Königen bemächtigte sich Josua; er erschlug alles mit der Schärfe des Schwertes und vollzog an ihm den Bann, wie Mose, der Knecht des HERRN, geboten hatte.13 Nicht alle Städte, die auf Hügeln stehen, verbrannte Israel; nur Hazor brannte Josua nieder.14 Die ganze Beute aus diesen Städten und das Vieh nahmen die Israeliten für sich, die Menschen aber erschlugen sie alle mit der Schärfe des Schwertes und rotteten sie völlig aus. Keinen Lebenshauch ließen sie übrig.15 Wie der HERR es seinem Knecht Mose geboten hatte, so hatte es Mose Josua geboten und so führte Josua es aus: Er unterließ nichts von alldem, was der HERR dem Mose geboten hatte. (Deut 20:10)16 So nahm Josua dieses ganze Land ein, das Gebirge und den ganzen Negeb, das ganze Land Goschen und die Schefela, die Araba und das Gebirge Israels mit seiner Schefela:17 von den kahlen Bergen, die nach Seïr hin ansteigen, bis nach Baal-Gad in der Libanonsenke am Fuß des Hermongebirges. Alle ihre Könige nahm Josua gefangen, er schlug sie und tötete sie.18 Lange Zeit hatte Josua gegen alle diese Könige Krieg geführt.19 Es gab keine Stadt, die mit den Israeliten Frieden geschlossen hätte, außer den Hiwitern, die Gibeon bewohnten. Alle musste man im Kampf nehmen. (Ios 9:15)20 Denn vom HERRN kam die Verhärtung ihres Herzens angesichts des Kampfes mit Israel, damit an ihnen der Bann vollzogen würde; Israel sollte keine Gnade bei ihnen walten lassen, sondern sie ausrotten, wie es der HERR dem Mose geboten hatte. (Deut 7:2)21 Zu jener Zeit zog Josua auch gegen die Anakiter, die im Gebirge, in Hebron, in Debir, in Anab, im Bergland von Juda und im Bergland von Israel wohnten; er rottete sie überall aus und vollzog an ihnen samt ihren Städten den Bann. (Deut 9:2; Ios 14:12)22 Im Land der Israeliten blieben keine Anakiter übrig; nur in Gaza, Gat und Aschdod verblieben sie.23 Josua nahm das ganze Land ein, genauso, wie es der HERR zu Mose gesagt hatte, und Josua gab es Israel als Erbbesitz entsprechend seiner Stammeseinteilung. Dann hatte das Land Ruhe vom Krieg.