Ieremia 50 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Profeție împotriva Babilonului

1 Acesta este cuvântul rostit de DOMNUL prin profetul Ieremia, cu privire la Babilon și la țara caldeenilor^[1]: 2 „Dați de știre și vestiți printre neamuri! Înălțați un steag și vestiți! Nu ascundeți nimic, ci spuneți: «Babilonul va fi cucerit, BEL va fi dat de rușine, MARDUK^[2] va fi zdrobit! Imaginile lui cioplite vor fi date de rușine și idolii lui vor fi zdrobiți!» 3 Căci un neam din nord se va sui împotriva lui și îi va preface țara într‑un pustiu. Nimeni nu va mai locui în ea! De la oameni până la animale, toți vor fugi și vor pleca. 4 În zilele acelea și în vremea aceea, zice DOMNUL, fiii lui Israel împreună cu fiii lui Iuda vor veni și vor umbla plângând și‑L vor căuta pe DOMNUL, Dumnezeul lor. 5 Vor întreba care este drumul Sionului și își vor întoarce privirile spre el. Vor veni și se vor alipi de DOMNUL printr‑un legământ veșnic, care nu va fi uitat niciodată! 6 Poporul Meu era o turmă de oi pierdute. Păstorii lor le făceau să rătăcească, abătându‑le prin munți. Umblau de pe munți pe dealuri. Își uitaseră locul de odihnă. 7 Toți cei ce le găseau le devorau. Vrăjmașii lor ziceau: «Noi nu suntem vinovați, căci ele au păcătuit împotriva DOMNULUI, staulul dreptății, împotriva DOMNULUI, speranța părinților lor.» 8 Fugiți din Babilon, ieșiți din țara caldeenilor și fiți ca niște țapi în fruntea turmei! 9 Căci, iată, voi stârni și voi aduce împotriva Babilonului o mulțime de neamuri mari din țara de nord. Ele se vor înșira la luptă împotriva lui și îl vor cuceri. Săgețile lor sunt ca ale unui viteaz priceput care nu se întoarce cu mâinile goale. 10 Astfel, Caldeea va fi prada lor și toți jefuitorii ei se vor sătura, zice DOMNUL. 11 Pentru că v‑ați bucurat și v‑ați veselit când ați jefuit moștenirea Mea, pentru că ați sărit ca o juncană pe pășune și ați nechezat ca armăsarii, 12 mama voastră va fi într‑o mare rușine; cea care v‑a născut va fi făcută de rușine. Iată, ea va fi cea mai de pe urmă dintre neamuri – un pustiu, un pământ uscat și fără apă. 13 Din cauza mâniei DOMNULUI, ea nu va mai fi locuită, ci va deveni un pustiu. Toți cei ce vor trece prin Babilon se vor îngrozi și vor fluiera din cauza tuturor rănilor lui. 14 Așezați‑vă în linie de luptă împrejurul Babilonului, voi toți cei ce întindeți arcul! Trageți împotriva lui, nu vă cruțați săgețile, căci a păcătuit împotriva DOMNULUI. 15 Strigați împotriva lui din toate părțile! El se predă, întăriturile îi cad și zidurile îi sunt dărâmate. De vreme ce este răzbunarea DOMNULUI, răzbunați‑vă pe el și faceți‑i cum a făcut și el! 16 Nimiciți din Babilon pe semănător și pe cel ce mânuiește secera la vremea secerișului! Din cauza sabiei asupritorului, fiecare să se întoarcă la poporul său, fiecare să fugă în țara sa! 17 Israel este o oaie rătăcită pe care au vânat‑o leii. Primul care a devorat‑o a fost împăratul Asiriei, iar ultimul care i‑a sfărâmat oasele a fost Nebucadnețar, împăratul Babilonului.“ 18 De aceea, așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, îl voi pedepsi pe împăratul Babilonului și țara lui, așa cum l‑am pedepsit și pe împăratul Asiriei. 19 Pe Israel însă îl voi aduce înapoi la pășunea lui; el va paște pe Carmel și pe Bașan; își va potoli foamea pe dealurile Efraimului și Ghiladului. 20 În zilele acelea și în vremea aceea, zice DOMNUL, se va căuta nelegiuirea lui Israel, dar aceasta nu va mai fi, se va căuta păcatul lui Iuda, dar el nu se va mai găsi, căci voi ierta rămășița pe care am cruțat‑o. 21 Suie‑te împotriva țării Meratayim^[3] și împotriva celor ce locuiesc în Pekod^[4]. Urmărește‑i, ucide‑i și dă‑i spre nimicire^[5], zice DOMNUL! Fă‑i tot ceea ce ți‑am poruncit! (Ier 25:9; Ez 23:23) 22 Zgomotul războiului este în țară și prăpădul este mare. 23 Cum s‑a rupt și s‑a sfărâmat ciocanul întregului pământ! Cum a ajuns Babilonul o pricină de groază printre neamuri! 24 Ți‑am întins o cursă, Babilonule, și ai fost prins fără să te aștepți! Ai fost găsit și cucerit, căci te‑ai împotrivit DOMNULUI. 25 DOMNUL Și‑a deschis odaia cu arme și a scos armele mâniei Lui, căci Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, are o lucrare de făcut în țara caldeenilor. 26 Veniți împotriva ei de departe, deschideți‑i grânarele, ridicați‑o ca pe niște snopi. Dați‑o spre nimicire și nu lăsați niciun supraviețuitor în ea. 27 Ucideți‑i toți tăurașii! Să se coboare la înjunghiere! Vai de ei, căci le‑a venit ziua! A sosit vremea pedepsei lor! 28 Ascultați! Se aude glasul fugarilor și al celor ce scapă din țara Babilonului ca să proclame în Sion răzbunarea DOMNULUI, Dumnezeul nostru, răzbunarea pentru Templul Său. 29 Chemați arcașii împotriva Babilonului, chemați‑i pe toți cei ce întind arcul. Ridicați‑vă tabăra de jur împrejurul lui; nu lăsați pe nimeni să scape! Răsplătiți‑i după faptele lui; faceți‑i potrivit cu tot ce a făcut și el, căci s‑a îngâmfat față de DOMNUL, față de Sfântul lui Israel. 30 De aceea, tinerii lor vor cădea în piețe; toți războinicii lor vor fi reduși la tăcere în ziua aceea, zice DOMNUL. 31 Iată, sunt împotriva ta, îngâmfatule, zice Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, căci ți‑a sosit ziua, ți‑a venit vremea să fii pedepsit! 32 Îngâmfatul acela se va împiedica și va cădea și nimeni nu‑l va ajuta să se ridice. Voi aprinde un foc în cetățile lui, care îi va mistui toate împrejurimile.“ 33 Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: „Fiii lui Israel sunt asupriți și fiii lui Iuda la fel. Toți cei care i‑au luat captivi îi țin strâns și refuză să le dea drumul. 34 Dar Răscumpărătorul lor este puternic, DOMNUL Oștirilor este Numele Lui. El le va apăra cauza ca să aducă odihnă țării și să facă pe locuitorii Babilonului să se agite. 35 Sabie împotriva caldeenilor! zice DOMNUL – împotriva celor ce locuiesc în Babilon, împotriva conducătorilor și înțelepților lor. 36 Sabie împotriva descântătorilor! Ei vor deveni nebuni. Sabie împotriva vitejilor lor! Ei vor fi înspăimântați. 37 Sabie împotriva cailor și carelor lor și împotriva tuturor străinilor care sunt în mijlocul lor! Ei se vor înfricoșa ca niște femei. Sabie împotriva comorilor lor! Ele vor fi prădate. 38 Uscăciune^[6] peste apele lor! Ele vor seca. Căci este o țară de chipuri cioplite, și au înnebunit de groaza idolilor lor^[7]. 39 De aceea, fiarele pustiei vor locui acolo împreună cu hienele, și struții vor locui în ea. Nu va mai fi locuit pentru totdeauna și nu va mai fi sălășluit din generație în generație. 40 Așa cum a distrus Dumnezeu Sodoma și Gomora și cetățile vecine, zice DOMNUL, tot astfel niciun om nu va mai locui acolo și niciun fiu al omului nu se va mai stabili în el. 41 Iată, un popor vine din nord! Un mare neam și regi mulți au fost stârniți de la marginile pământului. 42 Ei sunt înarmați cu arcuri și cu lănci; sunt cruzi și fără milă. Vuietul lor este ca marea învolburată când vin călare pe cai; sunt pregătiți de luptă împotriva ta, fiică a Babilonului! 43 Împăratul Babilonului a auzit vestea și mâinile i‑au slăbit. L‑a cuprins neputința, durerea ca pe o femeie care naște. 44 Iată, ca un leu care se suie din desișul Iordanului împotriva unui staul trainic, așa Mă voi repezi și‑l voi pune pe fugă din locul unde este. Cine este cel ales de Mine ca să facă aceasta? Cine este ca Mine și cine Mă va înfrunta? Ce păstor Îmi poate sta împotrivă? 45 De aceea, ascultați planul DOMNULUI, pe care l‑a hotărât împotriva Babilonului, și gândurile pe care le are împotriva țării caldeilor: sigur îi vor târî pe cei mici ai turmei; sigur El le va distruge staulul. 46 La vuietul cuceririi Babilonului pământul se cutremură și un strigăt se aude printre neamuri.“

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

SPRÜCHE GEGEN BABEL

Ende des Exils

1 Das Wort, das der HERR gegen Babel, gegen das Land der Chaldäer, durch den Propheten Jeremia gesprochen hat. 2 Verkündet unter den Völkern und meldet, / errichtet ein Wegzeichen und meldet, / verheimlicht nichts, sondern sagt: Erobert ist Babel, zuschanden ist Bel, / zerschmettert Merodach, zuschanden sind seine Götterbilder, / zerschmettert seine Götzen. (Is 46:1; Ier 4:6) 3 Denn ein Volk aus dem Norden rückt gegen Babel hinauf; / es macht sein Land zur Wüste. Niemand mehr wohnt darin, / Mensch und Vieh ergreifen die Flucht / und laufen davon. (Ier 9:9; Ier 49:33) 4 In jenen Tagen und zu jener Zeit - Spruch des HERRN - / kommen die Söhne Israels, sie gemeinsam mit den Söhnen Judas. Weinend gehen sie ihren Weg / und suchen den HERRN, ihren Gott. (Ier 31:9) 5 Nach Zion fragen sie, / dorthin ist ihr Gesicht gerichtet. Sie kommen und verbünden sich mit dem HERRN / in einem ewigen Bund, der nicht vergessen wird. (Ier 32:40) 6 Eine verlorene Herde war mein Volk, / ihre Hirten führten sie in die Irre, / trieben sie ziellos in den Bergen umher. Von Berg zu Hügel zogen sie weiter / und vergaßen ihren Lagerplatz. (Ier 23:1; Ier 50:17) 7 Wer auf sie stieß, fraß sie auf / und ihre Feinde sagten: Wir begehen kein Unrecht, / weil sie gegen den HERRN gesündigt haben, / die Aue der Gerechtigkeit, die Hoffnung ihrer Väter. (Ier 31:23) 8 Flieht mitten aus Babel und aus dem Land der Chaldäer! / Zieht aus und seid wie Leitböcke vor der Herde! (Is 48:20; Ier 51:6) 9 Denn siehe, ich erwecke / und führe gegen Babel / eine Schar großer Völker vom Nordland herauf; sie greifen es an / und von dort wird es erobert. Ihre Pfeile sind wie ein siegreicher Held, / der nicht mit leeren Händen zurückkehrt.^[1] 10 Plünderung trifft Chaldäa, / alle, die es plündern, werden satt / - Spruch des HERRN.

Entscheidungskampf und völlige Zerstörung Babels

11 Ja, freut euch nur, jubelt nur, / die ihr mein Erbteil geraubt habt! Ja, hüpft nur wie ein springendes Kalb / und wiehert wie Hengste!^[2] 12 Große Schmach trifft eure Mutter; / sie, die euch geboren hat, muss sich schämen. Siehe, sie ist die letzte unter den Völkern: / Wüste, Dürre und Steppe. 13 Durch den Zorn des HERRN bleibt Babel unbewohnt / und wird völlig zur Wüste; jeder, der an Babel vorbeikommt, ist entsetzt / und spottet über alle ihre Schläge. (Ier 19:8; Ier 49:17; Ier 51:37) 14 Rüstet euch ringsum zum Kampf gegen Babel, / all ihr Bogenschützen! Schießt gegen es und spart die Pfeile nicht! / Denn gegen den HERRN hat es gesündigt. 15 Schreit ihm von allen Seiten / den Kampfruf entgegen! Es muss sich ergeben, seine Türme fallen, / seine Mauern werden niedergerissen. Ja, das ist die Vergeltung des HERRN. / Vollzieht die Vergeltung an Babel! / Was es selber getan hat, das tut jetzt an ihm! (Ier 50:28) 16 Rottet in Babel den Sämann aus / und den, der zur Erntezeit mäht! Vor dem gewalttätigen Schwert / wendet sich jeder zu seinem Volk, / jeder flieht in sein Land.^[3] (Ier 46:16) 17 Ein versprengtes Schaf war Israel, / von Löwen gehetzt. Zuerst hat es der König von Assur gefressen, / zuletzt hat ihm Nebukadnezzar, der König von Babel, die Knochen abgenagt. 18 Darum - so spricht der HERR der Heerscharen, der Gott Israels: / Siehe, ich suche heim den König von Babel und sein Land, wie ich heimgesucht habe / den König von Assur. 19 Israel aber bringe ich zurück auf seinen Weideplatz; / es soll auf dem Karmel und im Baschan weiden, / im Bergland Efraim und in Gilead sich sättigen. 20 In jenen Tagen und zu jener Zeit / - Spruch des HERRN - / wird man nach der Schuld Israels suchen, doch sie ist nicht mehr vorhanden, / nach den Sünden Judas, / doch man findet sie nicht mehr. Denn ich vergebe denen, / die ich übrig lasse. (Ier 33:8) 21 Gegen das Land Meratajim, / zieh gegen es hinauf / und gegen die Bewohner von Pekod! Erschlag sie und gib sie dem Bann preis - Spruch des HERRN -; / tu genau, was ich dir befehle! 22 Kriegslärm herrscht im Land / und großer Zusammenbruch. 23 Wie wurde zerschlagen und zerschmettert / der Hammer der ganzen Welt! Welch ein Bild des Entsetzens ist Babel geworden / unter den Völkern! (Ier 51:20) 24 Ich habe dir eine Falle gestellt / und du bist auch gefangen worden, doch du hast es nicht bemerkt. Du wurdest gefunden und gepackt; / denn du hattest den HERRN herausgefordert. 25 Der HERR hat seine Rüstkammer geöffnet / und die Waffen seines Zornes hervorgeholt, denn das ist ein Werk, / das der Herr, der GOTT der Heerscharen, / im Land der Chaldäer vollbringt. 26 Kommt nach Babel vom Ende der Erde! / Öffnet seine Speicher, schüttet alles auf / wie einen Getreidehaufen! Dann gebt es dem Bann preis; / kein Rest soll ihm bleiben. 27 Erschlagt all seine Jungstiere, / sie sollen hinuntergehen zur Schlachtung! Wehe über sie; denn ihr Tag ist gekommen, / die Zeit ihrer Heimsuchung. (Ier 50:31) 28 Horcht! Flüchtlinge und Entronnene aus dem Land Babel! / Sie verkünden in Zion die Vergeltung des HERRN, unseres Gottes, / die Vergeltung für seinen Tempel. (Ier 51:11) 29 Ruft Schützen auf gegen Babel, / alle Bogenschützen! Belagert die Stadt ringsum, / lasst keinen entrinnen! Vergeltet ihr nach ihrem Tun; / alles, was sie selber getan hat, / das tut auch an ihr! Denn gegen den HERRN hat sie frech gehandelt, / gegen den Heiligen Israels.^[4] (Ier 50:15) 30 Darum fallen auf ihren Plätzen ihre jungen Männer, / all ihre Krieger kommen um an jenem Tag / - Spruch des HERRN. (Ier 49:26) 31 Siehe, ich gegen dich, du Freche / - Spruch des Herrn, des GOTTES der Heerscharen. Denn dein Tag ist gekommen, / die Zeit deiner Heimsuchung.^[5] (Ier 51:25) 32 Die Freche strauchelt und fällt, / niemand richtet sie auf. Ich lege Feuer an ihre Städte, / das ringsum alles frisst. (Ier 21:14)

Befreiung Israels

33 So spricht der HERR der Heerscharen: Unterdrückt sind die Söhne Israels / zusammen mit den Söhnen Judas. Von allen, die sie in Gefangenschaft führten, / werden sie festgehalten; / man weigert sich, sie zu entlassen. 34 Doch ihr Erlöser ist stark, / HERR der Heerscharen ist sein Name. Er führt ihre Sache mit Kraft, / um der Erde Ruhe zu schaffen, / Unruhe aber Babels Bewohnern. 35 Das Schwert über die Chaldäer - Spruch des HERRN - / und über die Bewohner von Babel, / über seine Fürsten und seine Weisen! 36 Das Schwert über die Wahrsager, / sie sollen zu Toren werden! Das Schwert über seine Helden, / sie sollen zusammenbrechen! 37 Das Schwert über seine Rosse und Wagen und / über alles Völkergemisch in seiner Mitte, / sie sollen wie Frauen werden! Das Schwert über seine Schätze, / sie sollen geraubt werden! 38 Trockenheit über seine Wasser, / sie sollen vertrocknen! Denn es ist ein Land voll von Götzenbildern / und durch die Schreckbilder werden sie toll. 39 Darum werden Wüstenhunde und Hyänen dort hausen / und Strauße werden sich dort niederlassen. Nie mehr soll es bewohnt sein, / von Geschlecht zu Geschlecht nicht mehr besiedelt werden. (Is 13:20) 40 Wie Gott beim Untergang von Sodom und Gomorra / ihre Nachbarstädte untergehen ließ / - Spruch des HERRN -, so wird dort niemand mehr wohnen, / kein Menschenkind wird sich darin aufhalten. (Ier 49:18) 41 Siehe, ein Volk zieht von Norden heran, / eine große Nation und viele Könige / brechen auf von den Grenzen der Erde. (Ier 6:22) 42 Bogen und Sichelschwert führen sie; / grausam sind sie und ohne Erbarmen. Ihr Lärm gleicht dem Brausen des Meeres / und sie reiten auf Rossen, gerüstet wie ein Mann für den Krieg / - gegen dich, Tochter Babel. 43 Sobald der König von Babel die Kunde von ihnen hört, / da erschlaffen ihm die Hände; es packt ihn die Angst, / das Zittern, wie eine Gebärende. 44 Siehe, wie ein Löwe heraufsteigt aus dem Dickicht des Jordan / zu den immergrünen Auen, so jage ich sie jählings davon / und setze meinen Erwählten dort ein. Denn wer ist mir gleich, / wer will mich vorladen / und wer ist der Hirt, der vor mir besteht? (Ier 4:7; Ier 49:19) 45 Darum hört den Beschluss des HERRN, / den er gegen Babel gefasst hat, und seine Pläne, die er ersann / gegen das Land der Chaldäer: Wegschleppen wird man die Jüngsten der Herde, / ihr Weideplatz wird sich über sie entsetzen. 46 Vom Ruf „Erobert ist Babel!“ erbebt die Erde, / unter den Völkern hört man sein Schreien.