Iehoiachim taie și aruncă în foc sulul scris de Ieremia
1În al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a venit următorul cuvânt din partea DOMNULUI la Ieremia:2„Ia un sul și scrie pe el toate cuvintele pe care ți le‑am spus cu privire la Israel, la Iuda și la toate celelalte neamuri, din ziua când ți‑am vorbit, din perioada lui Iosia și până în ziua aceasta.3Poate când Casa lui Iuda va auzi toate nenorocirile pe care Eu plănuiesc să le aduc asupra lor, se vor întoarce fiecare de la căile lor rele și le voi ierta astfel nelegiuirea și păcatul.“4Ieremia l‑a chemat pe Baruc, fiul lui Neria, și acesta a scris într‑un sul, după cum îi dicta Ieremia, toate cuvintele pe care DOMNUL i le spusese lui Ieremia.5Apoi Ieremia i‑a poruncit lui Baruc, zicând: „Eu sunt împiedicat să pot să intru în Casa DOMNULUI.6De aceea, du‑te tu în Casa DOMNULUI, în ziua postului, și citește în auzul poporului cuvintele DOMNULUI, pe care le‑ai scris pe sul întocmai cum ți le‑am dictat. Citește‑le și în auzul tuturor celor din Iuda care vin din cetățile lor.7Poate vor înălța o cerere înaintea DOMNULUI și se vor întoarce fiecare de la căile lor rele, căci mare este mânia și furia pe care le‑a rostit DOMNUL împotriva acestui popor.“8Baruc, fiul lui Neria, a făcut tot ce i‑a poruncit profetul Ieremia. El a citit din sul cuvintele DOMNULUI, în Casa DOMNULUI.9În al cincilea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a noua, tot poporul Ierusalimului și tot poporul care venise din cetățile lui Iuda la Ierusalim a fost chemat la un post înaintea DOMNULUI.10Atunci, din Casa DOMNULUI, din odaia scribului Ghemaria, fiul lui Șafan, care era în curtea de sus, la intrarea Porții Noi a Casei DOMNULUI, Baruc a citit din sul cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor.11Când Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Șafan, a auzit toate cuvintele DOMNULUI scrise pe sul,12a coborât la palatul regelui, în odaia scribului. Toți conducătorii erau acolo: scribul Elișama, Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Șafan, Zedechia, fiul lui Hanania, și toți ceilalți conducători.13Mica i‑a înștiințat de toate cuvintele pe care le‑a auzit, tot ce citise Baruc din sul în auzul poporului.14Atunci toți conducătorii l‑au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Șelemia, fiul lui Cuși, ca să‑i spună: – Ia sulul din care ai citit înaintea poporului și vino! Baruc, fiul lui Neria, a luat sulul în mâini și s‑a dus la ei.15Ei i‑au zis: – Așază‑te, te rugăm, și citește‑ne și nouă. Baruc le‑a citit și lor.16Când au auzit ei toate cuvintele, s‑au uitat înfricoșați unii la alții și i‑au zis lui Baruc: – Trebuie să‑l înștiințăm neapărat pe rege în legătură cu toate cuvintele acestea!17Apoi l‑au întrebat pe Baruc, zicând: – Spune‑ne, te rugăm, cum ai scris toate cuvintele acestea? Au ieșit din gura lui Ieremia?18Baruc le‑a răspuns: – El mi‑a spus cu gura lui toate cuvintele acestea, iar eu le‑am scris pe sulul acesta cu cerneală.19Atunci conducătorii i‑au zis lui Baruc: – Tu și Ieremia duceți‑vă și ascundeți‑vă și nu spuneți nimănui unde sunteți.20După ce au lăsat sulul în odaia scribului Elișama, s‑au dus la rege, în curte, și l‑au înștiințat în legătură cu toate cuvintele din sul.21Regele l‑a trimis pe Iehudi ca să aducă sulul. Iehudi s‑a dus și a adus sulul din odaia scribului Elișama și l‑a citit înaintea regelui și înaintea tuturor conducătorilor care stăteau lângă rege.22Regele locuia în reședința de iarnă, fiindcă era luna a noua, iar în fața lui, în vatră, era aprins un foc.23După ce Iehudi citea trei sau patru coloane, regele le tăia cu cuțitașul scribului și le arunca în focul din vatră, până ce întregul sul a ars în întregime.24Regele și toți slujitorii lui au ascultat toate cuvintele acestea, dar nu s‑au înfricoșat și nu și‑au sfâșiat hainele.25Chiar dacă Elnatan, Delaia și Ghemaria au stăruit pe lângă rege să nu ardă sulul, el nu i‑a ascultat,26ci i‑a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, lui Seraia, fiul lui Azriel și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să pună mâna pe scribul Baruc și pe profetul Ieremia. Dar DOMNUL îi ascunsese.27După ce regele a ars sulul care conținea cuvintele scrise de Baruc, așa cum i le dictase Ieremia, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ieremia, zicând:28„Ia un alt sul și scrie pe el toate cuvintele care erau pe primul sul, pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, l‑a ars.29Iar lui Iehoiachim, regele lui Iuda, să‑i spui că așa vorbește DOMNUL: «Ai ars sulul acela și ai întrebat: ‘De ce ai scris pe el că împăratul Babilonului va veni, va distruge țara aceasta și va nimici din mijlocul ei oamenii și animalele?’»30De aceea, așa vorbește DOMNUL despre Iehoiachim, regele lui Iuda: «Nimeni dintre ai lui nu va mai ședea pe tronul lui David. Cadavrul lui va fi aruncat și va fi lăsat ziua la căldură și noaptea la frig.31Îl voi pedepsi atât pe el, cât și pe sămânța lui și pe slujitorii lui, din cauza nelegiuirilor lor. Voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului și peste bărbații din Iuda, toate nenorocirile pe care le‑am rostit împotriva lor și cărora ei nu le‑au dat atenție.»“32Ieremia a luat un alt sul și i l‑a dat scribului Baruc, fiul lui Neria. Baruc a scris pe sul, după cum i‑a dictat Ieremia, toate cuvintele care fuseseră scrise pe sulul pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, îl arsese în foc. Pe acest al doilea sul au mai fost adăugate multe alte asemenea cuvinte.
1Und es geschah im vierten Jahr Jojakims, des Sohnes Joschijas, des Königs von Juda, da erging vom HERRN dieses Wort an Jeremia: (Ier 25:1)2Nimm dir eine Buchrolle und schreib darauf alle Worte, die ich zu dir über Israel und Juda und über alle Völker gesprochen habe, von dem Tag an, an dem ich zu dir geredet habe seit den Tagen Joschijas bis zum heutigen Tag! (Ier 25:3)3Vielleicht hört das Haus Juda all das Unheil, das ich ihnen zu tun gedenke, sodass sie umkehren von ihrem bösen Weg, und ich kann ihnen Schuld und Sünde verzeihen. (Ier 26:3)4Da rief Jeremia Baruch, den Sohn Nerijas, und Baruch schrieb nach dem Diktat Jeremias alle Worte, die der HERR zu ihm gesprochen hatte, auf eine Buchrolle.5Darauf befahl Jeremia dem Baruch: Mir ist es verwehrt, in das Haus des HERRN zu gehen.6Darum geh du hin und lies am Fasttag aus der Rolle, die du nach meinem Diktat geschrieben hast, dem Volk im Haus des HERRN die Worte des HERRN vor! Auch allen Judäern, die aus ihren Städten herbeiströmen, sollst du sie vorlesen.7Vielleicht gelangt ihr Flehen um Gnade vor den HERRN und sie kehren um, jeder von seinem bösen Weg; denn groß ist der Zorn und Grimm, den der HERR diesem Volk angekündigt hat.8Baruch, der Sohn Nerijas, handelte genau nach dem Auftrag des Propheten Jeremia und las im Haus des HERRN die Worte des HERRN aus dem Buch vor.9Und es geschah: Im fünften Jahr Jojakims, des Sohnes Joschijas, des Königs von Juda, hatte man im neunten Monat ein Fasten vor dem HERRN ausgerufen, für alles Volk in Jerusalem und alle, die aus den Städten Judas nach Jerusalem kamen.10Nun las Baruch im Haus des HERRN dem ganzen Volk aus dem Buch die Worte Jeremias vor, und zwar in der Halle Gemarjas, des Sohnes des Schreibers Schafan, im oberen Vorhof am Eingang des Neuen Tempeltores.11Als Micha, der Sohn Gemarjas, des Sohnes Schafans, alle Worte des HERRN aus dem Buch vernommen hatte,12ging er hinab in den Königspalast zur Halle des Schreibers. Und siehe, dort saßen alle hohen Beamten zusammen: der Schreiber Elischama, Delaja, der Sohn Schemajas, Elnatan, der Sohn Achbors, Gemarja, der Sohn Schafans, Zidkija, der Sohn Hananjas, und alle sonstigen Beamten.13Micha teilte ihnen alle Worte mit, die er gehört hatte, als Baruch dem Volk aus dem Buch vorlas.14Da schickten die versammelten Beamten Jehudi, den Sohn Netanjas, des Sohnes Schelemjas, des Sohnes Kuschis, zu Baruch und ließen ihm sagen: Nimm die Rolle, aus der du dem Volk vorgelesen hast, und komm hierher! Sogleich nahm Baruch, der Sohn Nerijas, die Rolle in seine Hand und kam zu ihnen.15Sie sagten zu ihm: Setz dich und lies sie uns vor! Nun las ihnen Baruch vor.16Als sie all die Worte hörten, schauten sie einander erschrocken an und sagten zu Baruch: Wir müssen unbedingt dem König alle diese Worte mitteilen.17Sie fragten Baruch: Sag uns doch, wie hast du alle diese Worte nach seinem Diktat niedergeschrieben?[1]18Baruch erwiderte ihnen: Jeremia hat mir alle diese Worte diktiert und ich habe sie mit Tinte in das Buch geschrieben.19Darauf sagten die Beamten zu Baruch: Geh und verbirg dich, du und auch Jeremia! Niemand soll wissen, wo ihr seid.20Dann begaben sie sich zum König in den Palasthof, nachdem sie die Rolle in der Halle des Schreibers Elischama verwahrt hatten, und teilten dem König alle Worte mit.21Da sandte der König den Jehudi, um die Rolle zu holen, und dieser holte sie aus der Halle des Schreibers Elischama. Und Jehudi las sie dem König und allen Beamten vor, die um den König standen.22Der König wohnte im Winterhaus, es war ja der neunte Monat, und das Kohlenbecken vor ihm war angezündet.23Und es geschah: Sooft Jehudi drei oder vier Spalten gelesen hatte, schnitt sie der König mit dem Schreibermesser ab und warf sie in das Feuer auf dem Kohlenbecken, bis die ganze Rolle im Feuer auf dem Kohlenbecken vernichtet war.24Weder der König noch alle seine Diener, die alle diese Worte hörten, erschraken und sie zerrissen auch nicht ihre Kleider. (2 Re 22:11)25Selbst als Elnatan, Delaja und Gemarja den König drängten, die Rolle nicht zu verbrennen, hörte er nicht auf sie.26Vielmehr befahl der König dem Prinzen Jerachmeël, ferner Seraja, dem Sohn Asriëls, und Schelemja, dem Sohn Abdeëls, den Schreiber Baruch und den Propheten Jeremia festzunehmen; aber der HERR hielt sie verborgen.27Und das Wort des HERRN erging an Jeremia, nachdem der König die Rolle und die Worte verbrannt hatte, die Baruch nach dem Diktat Jeremias niedergeschrieben hatte:28Nimm dir eine andere Rolle und schreib all die früheren Worte darauf, die auf der ersten Rolle standen, die Jojakim, der König von Juda, verbrannt hat.29Über Jojakim aber, den König von Juda, sollst du sagen: So spricht der HERR: Du hast diese Rolle verbrannt und gesagt: Warum hast du darauf geschrieben, der König von Babel werde bestimmt kommen, dieses Land verheeren und Mensch und Vieh darin vernichten?30Darum - so spricht der HERR über Jojakim, den König von Juda: Er wird keinen Nachkommen mehr haben, der auf dem Thron Davids sitzt, und sein Leichnam soll hinausgeworfen werden in die Hitze des Tags und die Kälte der Nacht. (Ier 22:19)31Ich suche ihn, seine Nachkommen und seine Diener heim für ihre Schuld. Ich bringe über sie, über die Einwohner Jerusalems und die Leute von Juda all das Unheil, das ich ihnen angekündigt habe. Sie aber haben nicht gehört.32Da nahm Jeremia eine andere Rolle und übergab sie dem Schreiber Baruch, dem Sohn Nerijas. Dieser schrieb auf sie nach dem Diktat Jeremias alle Worte des Buches, das Jojakim, der König von Juda, im Feuer verbrannt hatte. Ihnen wurden noch viele ähnliche Worte hinzugefügt.