Ieremia 23 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Vlăstarul Domnului

1 Vai de păstorii care distrug și risipesc oile pășunii Mele, zice DOMNUL. 2 De aceea, așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care‑l pasc pe poporul Meu: «Pentru că Mi‑ați risipit oile, le‑ați izgonit și nu le‑ați îngrijit, iată, vă voi pedepsi pentru răutatea faptelor voastre, zice DOMNUL. 3 Eu Însumi voi aduna rămășița oilor Mele din toate țările în care le‑am izgonit și le voi aduce înapoi în pășunea lor, unde vor rodi și se vor înmulți. 4 Voi pune peste ele păstori care le vor paște. Nu se vor mai teme, nici înspăimânta și nu va mai lipsi niciuna din ele, zice DOMNUL.» 5 Iată, vin zile, zice DOMNUL, când îi voi ridica lui David un Vlăstar drept, un Împărat Care va împărăți cu înțelepciune și Care va face judecată și dreptate în țară. 6 În zilele Lui, Iuda va fi izbăvit și Israel va locui în siguranță. Va fi cunoscut sub Numele de DOMNUL, Dreptatea noastră! 7 De aceea, iată, vin zile, zice DOMNUL, când nu se va mai zice: «Viu este DOMNUL, Care i‑a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului», 8 ci: «Viu este DOMNUL, Care a scos și a adus înapoi sămânța Casei lui Israel din nord și din toate țările în care o risipise!» Atunci ei vor locui în propria lor țară.“

Mesaj cu privire la profeți

9 Cu privire la profeți: Inima îmi este zdrobită înăuntrul meu; toate oasele îmi tremură. Sunt ca un om beat, ca un bărbat biruit de vin, din cauza DOMNULUI și a sfintelor Lui cuvinte. 10 Căci țara este plină de cei ce comit adulter. Din cauza blestemului țara s‑a uscat și pășunile pustiei s‑au veștejit. Alergarea lor este la rău și vigoarea lor pentru nedreptate. 11 „Căci atât profetul, cât și preotul sunt stricați. Chiar și în Casa Mea le‑am găsit răutatea, zice DOMNUL. 12 De aceea, calea lor va fi precum alunecușul; vor fi împinși în întuneric și vor cădea în el, căci voi aduce nenorocirea peste ei în anul când îi voi pedepsi, zice DOMNUL. 13 Printre profeții Samariei am văzut următoarea scârboșenie: ei au profețit în numele lui BAAL și l‑au rătăcit pe poporul Meu, Israel. 14 Printre profeții Ierusalimului am văzut un lucru oribil: ei comit adulter și trăiesc în minciună. Ei întăresc mâinile răufăcătorilor, astfel că niciunul nu se întoarce de la răutatea lui. Toți sunt înaintea Mea ca Sodoma, iar locuitorii cetății ca Gomora.“ 15 Așa vorbește DOMNUL Oștirilor despre profeți: „Iată, îi voi hrăni cu pelin și le voi da să bea ape otrăvite, căci, prin profeții Ierusalimului, s‑a răspândit stricăciunea în toată țara.“ 16 Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: „Nu ascultați cuvintele pe care vi le profețesc profeții voștri, căci ei vă dau speranțe false; vă spun viziuni inventate de mintea lor, care nu sunt din gura DOMNULUI. 17 Ei spun celor ce Mă disprețuiesc: «DOMNUL a zis: veți avea pace!». Iar tuturor celor ce trăiesc după încăpățânarea inimii lor le spun: «Nu va veni asupra voastră niciun rău!» 18 Dar care dintre ei a fost prezent la sfatul DOMNULUI ca să vadă și să audă Cuvântul Lui? Cine a luat aminte la Cuvântul Lui și l‑a ascultat? 19 Iată, furtuna DOMNULUI izbucnește cu mânie, vijelia se năpustește și cade asupra capului celor răi. 20 Mânia DOMNULUI nu se va potoli până când El nu Își va împlini în întregime planurile inimii Sale. În zilele de pe urmă, veți înțelege limpede lucrul acesta. 21 Nu Eu i‑am trimis pe acești profeți, și totuși ei au alergat. Nu Eu le‑am vorbit, și totuși ei au profețit. 22 Dacă ar fi fost prezenți la sfatul Meu, ar fi vestit poporului Meu cuvintele Mele și l‑ar fi întors de la calea lui cea rea, de la răutatea faptelor lui. 23 Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice DOMNUL, nu și un Dumnezeu de departe?^[1] 24 Se poate ascunde cineva în locuri secrete fără ca Eu să‑l văd? zice DOMNUL. Nu umplu Eu cerurile și pământul? zice DOMNUL. 25 Am auzit ce spun profeții care profețesc minciuni în Numele Meu, zicând: «Am avut un vis! Am avut un vis!» 26 Până când vor continua profeții aceștia să profețească minciunile și înșelătoriile minții lor? 27 Ei plănuiesc să‑l facă pe poporul Meu să‑Mi uite Numele prin visele lor pe care și le povestesc unul altuia, tot așa cum părinții lor Mi‑au uitat Numele în favoarea lui BAAL. 28 Profetul care a avut un vis să istorisească visul, dar cel care are Cuvântul Meu, să spună Cuvântul Meu în adevăr. Ce‑au de‑a face paiele cu grânele? zice DOMNUL. 29 Nu este Cuvântul Meu ca un foc și ca un ciocan care sfărâmă stânca? zice DOMNUL. 30 De aceea, iată, zice DOMNUL, sunt împotriva profeților care fură cuvintele Mele unul de la altul. 31 Iată, zice DOMNUL, sunt împotriva profeților care iau vorba lor și apoi spun«O rostire»! 32 Iată, sunt împotriva celor ce profețesc vise mincinoase, zice DOMNUL. Ei le istorisesc și rătăcesc astfel poporul Meu cu minciunile și cu îndrăzneala lor. Nu Eu i‑am trimis și nu Eu le‑am poruncit. Ei nu sunt de niciun folos pentru poporul acesta, zice DOMNUL. 33 Când poporul acesta, sau un profet, sau un preot te va întreba, zicând: «Care este rostirea DOMNULUI?», să le spui: «Ce rostire? Vă voi părăsi!», zice DOMNUL. 34 Iar pe profetul, preotul sau poporul care va zice: «O rostire a DOMNULUI!», îl voi pedepsi Eu, atât pe acel om, cât și pe familia lui. 35 Prin urmare, să ziceți astfel, fiecare prietenului său și fiecare fratelui său: «Ce a răspuns DOMNUL?» sau: «Ce a vorbit DOMNUL?» 36 Dar să nu mai ziceți: «O rostire a DOMNULUI!», căci rostirea devine pentru fiecare propriul lui cuvânt și astfel voi pervertiți cuvintele Dumnezeului cel Viu, DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul nostru. 37 Să zici profetului astfel: «Ce ți‑a răspuns DOMNUL?» sau: «Ce a vorbit DOMNUL?» 38 Dacă însă veți mai zice: «O rostire a DOMNULUI!», atunci așa vorbește DOMNUL: «Pentru că spuneți cuvintele acestea: ‘O rostire a DOMNULUI!’, deși Eu am trimis la voi, zicându‑vă să nu mai spuneți: ‘O rostire a DOMNULUI’, 39 iată, vă voi uita și vă voi ridica din prezența Mea, atât pe voi, cât și cetatea pe care v‑am dat‑o vouă și părinților voștri. 40 Voi pune peste voi un dispreț veșnic și o rușine veșnică și acestea nu vor fi uitate.»“

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

Verheißung des Sprosses Davids

1 Weh den Hirten, die die Schafe meiner Weide zugrunde richten und zerstreuen - Spruch des HERRN. (Ier 10:21) 2 Darum - so spricht der HERR, der Gott Israels, über die Hirten, die mein Volk weiden: Ihr habt meine Schafe zerstreut und sie versprengt und habt euch nicht um sie gekümmert. Jetzt kümmere ich mich bei euch um die Bosheit eurer Taten - Spruch des HERRN. 3 Ich selbst aber sammle den Rest meiner Schafe aus allen Ländern, wohin ich sie versprengt habe. Ich bringe sie zurück auf ihre Weide und sie werden fruchtbar sein und sich vermehren. 4 Ich werde für sie Hirten erwecken, die sie weiden, und sie werden sich nicht mehr fürchten und ängstigen und nicht mehr verloren gehen - Spruch des HERRN. (Ier 3:15) 5 Siehe, Tage kommen - Spruch des HERRN -, da werde ich für David einen gerechten Spross erwecken. Er wird als König herrschen und weise handeln und Recht und Gerechtigkeit üben im Land. (Is 16:5; Is 32:1; Ier 33:15; Zah 3:8)

Is 16:5Is 32:1Ier 33:15Zah 3:8

6 In seinen Tagen wird Juda gerettet werden, Israel kann in Sicherheit wohnen. Man wird ihm den Namen geben: Der HERR ist unsere Gerechtigkeit. 7 Darum siehe, Tage kommen - Spruch des HERRN -, da sagt man nicht mehr: So wahr der HERR lebt, der die Söhne Israels aus dem Land Ägypten heraufgeführt hat!, (Ier 16:14) 8 sondern: So wahr der HERR lebt, der die Nachkommen des Hauses Israel aus dem Nordland und aus allen Ländern, in die er sie verstoßen hatte, heraufgeführt und zurückgebracht hat! Dann werden sie auf ihrem eigenen Boden wohnen.

Gegen die falschen Propheten

9 Über die Propheten: Mir bricht mein Herz in meinem Inneren, / alle meine Glieder zittern. Wie ein Betrunkener bin ich, / wie ein Mann, den der Wein überwältigt hat, / wegen des HERRN und seiner heiligen Worte: 10 Voll von Ehebrechern ist das Land; / ja, wegen des Fluches vertrocknet das Land, / sind die Weideplätze der Steppe verdorrt. Bosheit ist ihr Ziel, / Unrecht ihre Stärke. (Is 24:6; Ier 12:4) 11 Sogar Prophet und Priester sind ruchlose Frevler, / selbst in meinem Haus stoße ich auf ihre Bosheit / - Spruch des HERRN. 12 Deshalb wird ihr Weg für sie / wie ein schlüpfriger Pfad; sie stürzen in der Finsternis, / sie kommen darin zu Fall. Denn Unheil bringe ich über sie, / das Jahr ihrer Heimsuchung - Spruch des HERRN. 13 Zwar habe ich bei Samarias Propheten / Anstößiges gesehen: Sie prophezeiten im Namen des Baal / und verführten mein Volk Israel. 14 Aber bei den Propheten Jerusalems / sah ich Grauenhaftes: Sie brechen die Ehe, gehen mit Lügen um und bestärken die Bösen, / sodass keiner umkehrt von seiner Bosheit. Für mich sind sie alle wie Sodom / und die in Jerusalem wohnen, sind für mich wie Gomorra. 15 Darum - so spricht der HERR der Heerscharen gegen die Propheten: Ich gebe ihnen Wermut zu essen / und Giftwasser zu trinken; denn von den Propheten Jerusalems / ist Gottlosigkeit ausgegangen ins ganze Land. (Ier 9:14) 16 So spricht der HERR der Heerscharen: / Hört nicht auf die Worte der Propheten, / die euch prophezeien! Sie betören euch nur; sie verkünden Visionen, / die aus dem eigenen Herzen stammen, / nicht aus dem Mund des HERRN. (Ier 14:14) 17 Immerzu sagen sie denen, die mich verachten: / Der HERR hat geredet: Das Heil ist euch sicher!; und jedem, der der Verstocktheit seines Herzens folgt, / versprechen sie: Kein Unheil kommt über euch. 18 Doch wer hat an der Ratsversammlung des HERRN teilgenommen, / dass er sah und sein Wort hörte? Wer achtete auf sein Wort / und hörte es? (1 Re 22:19; Is 40:13) 19 Siehe, der Sturm des HERRN, sein Grimm, bricht los. / Ein Wirbelsturm braust hinweg über die Köpfe der Frevler. (Ier 30:23) 20 Der Zorn des HERRN hört nicht auf, / bis er die Pläne seines Herzens ausgeführt und vollbracht hat. / Am Ende der Tage werdet ihr es ganz begreifen. 21 Ich habe diese Propheten nicht ausgesandt, / dennoch laufen sie; ich habe nicht zu ihnen gesprochen, / dennoch weissagen sie. 22 Hätten sie an meiner Ratsversammlung teilgenommen, / so könnten sie meinem Volk meine Worte verkünden / und es zur Umkehr bewegen von seinem schlechten Weg / und von der Bosheit seiner Taten. 23 Bin ich nur ein Gott aus der Nähe - Spruch des HERRN - / und nicht auch ein Gott aus der Ferne? 24 Kann sich einer in Schlupfwinkeln verstecken, / sodass ich ihn nicht sähe? - Spruch des HERRN. Fülle ich nicht / Himmel und Erde aus? - Spruch des HERRN. 25 Ich habe gehört, was die Propheten reden, die in meinem Namen Lügen prophezeien und sprechen: Einen Traum habe ich gehabt, einen Traum. 26 Wie lange noch? Was haben sie im Sinn, die Propheten, die Lügen prophezeien und selbst erdachten Betrug? 27 Wollen sie meinen Namen bei meinem Volk in Vergessenheit bringen durch ihre Träume, die sie einander erzählen, wie ihre Väter meinen Namen wegen des Baal vergessen haben? 28 Der Prophet, der einen Traum hat, erzähle seinen Traum; wer aber mein Wort hat, der verkünde mein Wort in Wahrheit! Was hat das Stroh mit dem Korn zu tun? - Spruch des HERRN. 29 Ist nicht mein Wort so: wie Feuer - Spruch des HERRN - und wie ein Hammer, der Felsen zerschmettert? 30 Darum, siehe, gehe ich gegen die Propheten vor - Spruch des HERRN -, die einander meine Worte stehlen. 31 Siehe, ich gehe gegen die Propheten vor - Spruch des HERRN -, die ihre Zunge gebrauchen, um Sprüche zu machen. 32 Siehe, ich gehe gegen die Propheten der Lügenträume vor - Spruch des HERRN -; sie erzählen Träume und verführen mein Volk durch ihre Lügen und ihr freches Geschwätz. Ich aber habe sie weder gesandt noch beauftragt und sie sind diesem Volk ganz unnütz - Spruch des HERRN. 33 Fragt dich dieses Volk oder ein Prophet oder ein Priester: Was ist der Last-Spruch des HERRN?, so antworte ihnen: Ihr selbst seid die Last und ich werfe euch ab - Spruch des HERRN.^[1] 34 Den Propheten aber, den Priester und das Volk, jeden, der sagt: Last-Spruch des HERRN, den suche ich heim samt seinem Haus - Spruch des HERRN. 35 Vielmehr sollt ihr so zueinander und untereinander sagen: Was hat der HERR geantwortet? oder: Was hat der HERR geredet? 36 Aber an den Ausdruck Last-Spruch des HERRN sollt ihr nicht mehr denken. Denn die Last ist für jeden sein eigenes Wort, weil ihr die Worte des lebendigen Gottes, des HERRN der Heerscharen, unseres Gottes, verdreht habt. 37 So soll man zum Propheten sagen: Was hat der HERR dir geantwortet? oder: Was hat der HERR gesagt? 38 Wenn ihr aber Last-Spruch des HERRN sagt, so sagt der HERR darauf: Weil ihr dieses Wort Last-Spruch des HERRN gebraucht, obwohl ich euch verbieten ließ, Last-Spruch des HERRN zu sagen, 39 darum hebe ich euch empor und werfe euch ab samt der Stadt, die ich euch und euren Vätern gegeben habe, weg von meinem Angesicht. 40 Ich verhänge über euch ewige Schande und ewige Schmach, die nie vergessen werden soll. (Ier 20:11)