Ieremia 20 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Ieremia și Pașhur

1 Preotul Pașhur, fiul lui Imer, conducător peste Casa DOMNULUI, l‑a auzit pe Ieremia profețind aceste lucruri. 2 Și Pașhur l‑a lovit pe profetul Ieremia și l‑a pus în butucii care se aflau la Poarta de Sus a lui Beniamin, în Casa DOMNULUI. 3 Totuși, a doua zi, Pașhur l‑a scos pe Ieremia din butuci. Ieremia i‑a zis atunci: „DOMNUL nu te mai numește Pașhur, ci Magor-Misabib^[1], 4 căci așa vorbește DOMNUL: «Iată, te voi face să fii o teroare atât pentru tine, cât și pentru toți prietenii tăi. Aceștia vor cădea uciși de sabia dușmanilor lor și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Îi voi da, de asemenea, pe toți cei din Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care‑i va duce captivi în Babilon și‑i va ucide cu sabia. 5 Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate bogățiile regilor lui Iuda le voi da în mâna dușmanilor lor. Aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce în Babilon. 6 Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge în captivitate în Babilon. Acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi, cărora le‑ai profețit minciuni.»“

Plângerea lui Ieremia

7 M‑ai amăgit, DOAMNE, iar eu m‑am lăsat amăgit. Ai fost mai tare decât mine și m‑ai învins. Sunt o pricină de râs toată ziua; fiecare își bate joc de mine. 8 Căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig, să proclam: „Violență și distrugere!“ Căci Cuvântul DOMNULUI îmi aduce dispreț și batjocură toată ziua. 9 Dacă mă gândesc să nu mai amintesc de El și să nu mai vorbesc în Numele Lui, iată că în inima mea este ceva ca un foc mistuitor, un foc închis în oasele mele.^[2] Mă obosesc să‑l țin, dar nu pot. 10 Căci aud șușoteala multora, „Teroare din toate părțile! Învinuiți‑l! Haideți să‑l învinuim!“ Toți cei ce trăiau în pace cu mine pândesc acum să vadă dacă mă clatin: „Poate că se va lăsa amăgit; îl vom învinge și ne vom răzbuna pe el!“ 11 Dar DOMNUL este cu mine ca un viteaz groaznic! De aceea, cei ce mă urmăresc se vor poticni și nu vor învinge. Vor fi plini de rușine, căci nu vor reuși, plini de o rușine veșnică, care nu va fi uitată. 12 DOAMNE al Oștirilor, Care cercetezi pe cel drept, Care vezi rărunchii și inima, lasă‑mă să văd răzbunarea Ta asupra lor! Căci Ție mi‑am încredințat cauza. 13 Cântați DOMNULUI! Lăudați‑L pe DOMNUL, căci El a scăpat sufletul celui nevoiaș din mâna răufăcătorilor. 14 Blestemată să fie ziua în care m‑am născut! Ziua în care m‑a născut mama mea să nu fie binecuvântată! 15 Blestemat să fie omul care i‑a dat de veste tatălui meu, zicând: „Ți s‑a născut un copil, un fiu!“, umplându‑l de bucurie cu ea! 16 Omul acela să fie ca și cetățile pe care DOMNUL le‑a distrus fără milă! Să audă strigăt dimineața și strigăte de război la amiază! 17 Căci nu m‑a omorât în pântecul mamei, ca să‑mi fi fost ea mormântul și pântecul ei să mă fi păstrat pe vecie. 18 De ce am ieșit din pântec, ca să văd necaz și durere și să‑mi sfârșesc zilele în rușine?

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

1 Der Priester Paschhur, der Sohn des Immer, der Oberaufseher im Haus des HERRN, hörte, wie Jeremia dies prophezeite. 2 Da ließ Paschhur den Propheten Jeremia schlagen und in den Block spannen, der im oberen Benjamintor beim Haus des HERRN war. 3 Als Paschhur am nächsten Morgen Jeremia aus dem Block freiließ, sagte Jeremia zu ihm: Nicht mehr Paschhur nennt dich der HERR, sondern: Grauen ringsum. (Ps 31:14; Ier 6:25; Ier 20:10; Ier 46:5; Ier 49:29)

Ps 31:14Ier 6:25Ier 20:10Ier 46:5Ier 49:29

4 Denn so spricht der HERR: Siehe, ich mache dich zum Grauen für dich und für alle deine Freunde. Sie werden unter dem Schwert ihrer Feinde fallen und du musst mit eigenen Augen zusehen. Ganz Juda aber gebe ich in die Hand des Königs von Babel; er wird sie nach Babel wegführen und mit dem Schwert erschlagen. 5 Auch allen Besitz dieser Stadt, den ganzen Ertrag ihrer Arbeit, alles Kostbare und alle Schätze der Könige von Juda gebe ich in die Hand ihrer Feinde; sie werden alles rauben, wegschleppen und nach Babel bringen. 6 Du aber, Paschhur, und alle deine Hausgenossen, ihr werdet in die Verbannung ziehen; nach Babel wirst du kommen, dort wirst du sterben und dort begraben werden, du und alle deine Freunde, denen du Lügen geweissagt hast.

Fünfte Konfession des Propheten Jeremia

7 Du hast mich betört, o HERR, / und ich ließ mich betören; / du hast mich gepackt und überwältigt. Zum Gespött bin ich geworden den ganzen Tag, / ein jeder verhöhnt mich. 8 Ja, sooft ich rede, muss ich schreien, / Gewalt und Unterdrückung! muss ich rufen. Denn das Wort des HERRN bringt mir / den ganzen Tag nur Hohn und Spott. 9 Sagte ich aber: Ich will nicht mehr an ihn denken / und nicht mehr in seinem Namen sprechen!, so brannte in meinem Herzen ein Feuer, / eingeschlossen in meinen Gebeinen. Ich mühte mich, es auszuhalten, / vermochte es aber nicht. 10 Ich hörte die Verleumdung der Vielen: / Grauen ringsum! Zeigt ihn an! / Wir wollen ihn anzeigen. Meine nächsten Bekannten / warten alle darauf, dass ich stürze: Vielleicht lässt er sich betören, / dass wir ihn überwältigen und an ihm Rache nehmen können. 11 Doch der HERR steht mir bei wie ein gewaltiger Held. / Darum straucheln meine Verfolger und können nicht überwältigen. Sie werden schmählich zuschanden, da sie nichts erreichen, / in ewiger, unvergesslicher Schmach. 12 Aber der HERR der Heerscharen prüft den Gerechten, / er sieht Nieren und Herz. Ich werde deine Vergeltung an ihnen sehen; / denn dir habe ich meinen Rechtsstreit anvertraut.^[1] (Ier 11:20) 13 Singt dem HERRN, rühmt den HERRN; / denn er rettet das Leben des Armen aus der Hand der Übeltäter. - 14 Verflucht der Tag, an dem ich geboren wurde; / der Tag, an dem meine Mutter mich gebar, sei nicht gesegnet. (Iov 3:1; Ier 15:10) 15 Verflucht der Mann, / der meinem Vater die frohe Kunde brachte: Ein Kind, ein Knabe ist dir geboren! / und ihn damit hoch erfreute. 16 Jener Mann gleiche den Städten, / die der HERR ohne Erbarmen zerstört hat. Er höre Zetergeschrei am Morgen / und Schreien am Mittag, 17 weil er mich nicht tötete im Mutterleib. / So wäre meine Mutter mir zum Grab geworden, / ihr Schoß auf ewig schwanger geblieben. 18 Warum denn kam ich hervor aus dem Mutterschoß? / Nur, um Mühsal und Kummer zu erleben / und meine Tage in Schande zu beenden?