de la Biblica1Isaac l‑a chemat pe Iacov, l‑a binecuvântat și i‑a poruncit, zicându‑i: „Să nu‑ți iei o soție dintre fiicele lui Canaan.2Ridică‑te, du‑te în Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, și ia‑ți de acolo o soție dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale.3Dumnezeul cel Atotputernic[1] să te binecuvânteze, să te facă roditor și să te înmulțească, pentru ca să ajungi o mulțime de popoare.4El să‑ți dea, ție și seminței[2] tale, binecuvântarea promisă lui Avraam, pentru ca să stăpânești țara în care locuiești ca străin, țara pe care Dumnezeu i‑a dat‑o lui Avraam.“ (Gen 12:7)5Astfel, Isaac l‑a trimis pe Iacov, iar acesta s‑a dus în Padan-Aram, la Laban, fiul arameului Betuel și fratele Rebecăi, mama lui Iacov și a lui Esau.6Esau a văzut că Isaac l‑a binecuvântat pe Iacov și l‑a trimis în Padan-Aram ca să‑și ia o soție de acolo și că, atunci când l‑a binecuvântat, i‑a poruncit, zicând: „Să nu‑ți iei o soție dintre fiicele lui Canaan.“7El a văzut că Iacov i‑a ascultat pe tatăl său și pe mama sa și s‑a dus în Padan-Aram.8Esau a văzut astfel că tatălui său, Isaac, nu‑i plăceau fiicele lui Canaan.9Prin urmare, Esau s‑a dus la Ismael și a luat‑o de soție pe Mahalat, sora lui Nebaiot și fiica lui Ismael, fiul lui Avraam, pe lângă soțiile pe care le avea.
Visul lui Iacov la Betel
10Iacov a ieșit din Beer-Șeba și s‑a îndreptat spre Haran.11A ajuns într‑un anumit loc și, pentru că soarele asfințise, a înnoptat acolo. A luat una din pietrele locului, și‑a pus‑o sub cap și s‑a culcat în locul acela.12El a avut un vis: iată că o scară era rezemată de pământ, iar capătul ei atingea cerurile. Și iată că îngerii lui Dumnezeu se suiau și coborau pe ea,13iar DOMNUL stătea deasupra ei. El a zis: „Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tatălui tău, Avraam, și Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care ești culcat ți‑l voi da ție și seminței[3] tale. (Gen 12:7)14Sămânța ta va fi ca pulberea pământului și te vei întinde spre apus și spre răsărit, spre nord și spre sud. Toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin tine și prin sămânța ta.15Iată că Eu sunt cu tine, te voi păzi oriunde vei merge și te voi aduce înapoi în această țară. Nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ți‑am promis.“16Când s‑a trezit din somn, Iacov a zis: „Cu siguranță DOMNUL este în acest loc, iar eu n‑am știut!“17El s‑a temut și a zis: „Cât de temut este acest loc! Aceasta nu este altceva decât Casa lui Dumnezeu! Aceasta este poarta cerurilor!“18Iacov s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a luat piatra care fusese sub capul lui, a ridicat‑o ca stâlp și a turnat untdelemn pe vârful ei.19El a pus acelui loc numele Betel[4], deși, înainte, numele cetății era Luz.20Apoi Iacov a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine, dacă mă va păzi în această călătorie pe care o fac și îmi va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac,21astfel încât mă voi întoarce în pace acasă la tatăl meu, atunci DOMNUL va fi Dumnezeul meu,22iar[5] această piatră, pe care am așezat‑o ca stâlp, va fi«Casa lui Dumnezeu». Și din tot ceea ce îmi vei da, Îți voi da cu siguranță a zecea parte.“
Genesa 28
Einheitsübersetzung 2016
de la Katholisches Bibelwerk1Isaak rief Jakob, segnete ihn und befahl ihm: Nimm keine Kanaaniterin zur Frau!2Mach dich auf, geh nach Paddan-Aram, zum Haus Betuëls, des Vaters deiner Mutter! Hol dir von dort eine Frau, eine von den Töchtern Labans, des Bruders deiner Mutter!3El-Schaddai wird dich segnen, er wird dich fruchtbar machen und vermehren: Zu einer Schar von Völkern wirst du werden. (Gen 17:6)4Er wird dir den Segen Abrahams geben, dir und deinen Nachkommen bei dir, damit du das Land in Besitz nimmst, in dem du als Fremder lebst, das aber Gott Abraham gegeben hat.5Isaak entließ Jakob und er zog nach Paddan-Aram zu Laban, dem Sohn des Aramäers Betuël, dem Bruder Rebekkas, der Mutter Jakobs und Esaus.6Esau sah, dass Isaak Jakob segnete und nach Paddan-Aram schickte, damit er sich von dort eine Frau holt. Als er ihn segnete, gebot er ihm: Du sollst dir keine Kanaaniterin zur Frau nehmen!7Jakob hörte auf seinen Vater und seine Mutter und ging nach Paddan-Aram.8Als Esau sah, dass die Kanaaniterinnen seinem Vater Isaak nicht gefielen,9ging Esau zu Ismael und nahm zu seinen Frauen noch Mahalat als Frau hinzu, die Schwester Nebajots, die Tochter Ismaels, des Sohnes Abrahams.
Jakob in Bet-El
10Jakob zog aus Beerscheba weg und ging nach Haran.11Er kam an einen bestimmten Ort und übernachtete dort, denn die Sonne war untergegangen. Er nahm einen von den Steinen dieses Ortes, legte ihn unter seinen Kopf und schlief dort ein.12Da hatte er einen Traum: Siehe, eine Treppe stand auf der Erde, ihre Spitze reichte bis zum Himmel. Und siehe: Auf ihr stiegen Engel Gottes auf und nieder.13Und siehe, der HERR stand vor ihm und sprach: Ich bin der HERR, der Gott deines Vaters Abraham und der Gott Isaaks. Das Land, auf dem du liegst, will ich dir und deinen Nachkommen geben.14Deine Nachkommen werden zahlreich sein wie der Staub auf der Erde. Du wirst dich nach Westen und Osten, nach Norden und Süden ausbreiten und durch dich und deine Nachkommen werden alle Sippen der Erde Segen erlangen. (Gen 12:3; Gen 13:16; Gen 18:18; Gen 22:18; Gen 26:4)15Siehe, ich bin mit dir, ich behüte dich, wohin du auch gehst, und bringe dich zurück in dieses Land. Denn ich verlasse dich nicht, bis ich vollbringe, was ich dir versprochen habe.16Jakob erwachte aus seinem Schlaf und sagte: Wirklich, der HERR ist an diesem Ort und ich wusste es nicht.17Er fürchtete sich und sagte: Wie Ehrfurcht gebietend ist doch dieser Ort! Er ist nichts anderes als das Haus Gottes und das Tor des Himmels.18Jakob stand früh am Morgen auf, nahm den Stein, den er unter seinen Kopf gelegt hatte, stellte ihn als Steinmal auf und goss Öl darauf.19Dann gab er dem Ort den Namen Bet-El - Haus Gottes -. Früher hieß die Stadt Lus.20Jakob machte das Gelübde: Wenn Gott mit mir ist und mich auf diesem Weg, den ich gehe, behütet, wenn er mir Brot zum Essen und Kleider zum Anziehen gibt,21wenn ich wohlbehalten heimkehre in das Haus meines Vaters, dann wird der HERR für mich Gott sein22und dieser Stein, den ich als Steinmal aufgestellt habe, soll ein Gotteshaus werden. Von allem, was du mir gibst, will ich dir gewiss den zehnten Teil geben.