1Saul își dăduse acordul la uciderea lui Ștefan. Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuție împotriva bisericii din Ierusalim și toți, în afară de apostoli, s‑au împrăștiat prin regiunile Iudeei și ale Samariei[1]. (Fapte 1:8)2Câțiva oameni evlavioși l‑au înmormântat pe Ștefan și l‑au jelit mult.3Saul însă devasta[2] biserica, intrând prin case, luând cu forța bărbați și femei și aruncându‑i în închisoare.4Cei ce fuseseră împrăștiați vesteau Cuvântul pe oriunde treceau.5Filip a coborât într‑o cetate a Samariei[3] și L‑a proclamat pe Cristos celor de acolo. (Ioan 4:5)6Mulțimile luau aminte într‑un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea.7Căci din mulți ieșeau duhuri necurate, strigând cu glas tare, și mulți paralitici și ologi erau vindecați.8Și a fost o mare bucurie în cetatea aceea.9În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria și uimea neamul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important.10Și toți, de la cel mai mic până la cel mai mare, luau aminte la el și spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită«Mare»!“11Ei luau aminte la el pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui.12Dar când l‑au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia[4] despre Împărăția lui Dumnezeu și despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei.13Chiar Simon însuși a crezut și, după ce a fost botezat, stătea neîncetat în preajma lui Filip și se mira văzând semnele și minunile mari care se făceau.14Când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, apostolii care erau în Ierusalim i‑au trimis la ei pe Petru și pe Ioan.15Când au ajuns acolo, s‑au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt.16Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezați în Numele Domnului Isus.17Atunci Petru și Ioan și‑au pus mâinile peste ei, iar aceștia au primit Duhul Sfânt.18Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le‑a oferit bani,19zicând: – Dați‑mi și mie autoritatea aceasta, așa încât acela peste care‑mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!20Petru însă i‑a zis: – Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s‑ar putea obține cu bani!21Tu n‑ai nici parte, nici sorț în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu!22Pocăiește‑te deci de această răutate a ta și roagă‑te fierbinte Domnului ca, dacă este posibil, să‑ți ierte această intenție a inimii tale,23căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțul nedreptății!24Simon, răspunzând, a zis: – Rugați‑vă fierbinte voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce ați spus să nu vină peste mine!25După ce au depus mărturie și au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru și Ioan s‑au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de‑ale samaritenilor[5]. (2 Re 17:24)
Filip și eunucul etiopian
26Un înger al Domnului i‑a vorbit lui Filip astfel: „Ridică‑te și du‑te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“27Filip s‑a ridicat și s‑a dus. Și iată că un eunuc[6] etiopian, înalt oficial al lui Kandake[7], regina etiopienilor[8], și responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim, (1 Sam 8:15)28iar acum se întorcea, stând în careta lui și citindu‑l pe profetul Isaia.29Duhul i‑a zis lui Filip: „Du‑te și prinde din urmă careta aceea!“30Filip a alergat către el și l‑a auzit pe eunuc citindu‑l pe profetul Isaia. El l‑a întrebat: – Înțelegi ce citești?31Acesta a zis: – Cum aș putea, dacă nu mă va îndruma cineva? Și l‑a rugat pe Filip să se suie în caretă și să se așeze lângă el.32Pasajul din Scriptură pe care‑l citea era acesta: „Ca o oaie care este dusă la tăiere și ca un miel care stă mut înaintea celui ce‑l tunde, tot așa nici El nu‑Și deschide gura.33În smerenia Lui, judecata I‑a fost luată. Cine va putea istorisi despre generația Lui? Căci viața Îi este luată de pe pământ!“[9] (Is 53:7)34Eunucul l‑a întrebat pe Filip, zicând: – Te rog fierbinte să‑mi spui despre cine vorbește profetul astfel? Despre sine sau despre altcineva?35Atunci Filip a luat cuvântul și, începând de la Scriptura aceasta, i‑a vestit Evanghelia despre Isus.36În timp ce călătoreau de‑a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis: – Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?37Filip i‑a zis: – Dacă crezi din toată inima ta, se poate! El a răspuns: – Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!38A poruncit să stea careta, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât și eunucul, iar Filip l‑a botezat.39Când au ieșit din apă, Duhul Domnului l‑a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l‑a mai văzut și și‑a continuat drumul bucuros.40Filip a apărut în Azot[10] și, în timp ce călătorea prin acea regiune, a vestit Evanghelia în toate cetățile, până când a ajuns în Cezareea[11].
1Saulus aber war mit seiner Ermordung einverstanden. An jenem Tag brach eine schwere Verfolgung über die Kirche in Jerusalem herein. Alle wurden in die Gegenden von Judäa und Samarien zerstreut, mit Ausnahme der Apostel.2Fromme Männer bestatteten Stephanus und hielten eine große Totenklage für ihn.3Saulus aber versuchte, die Kirche zu vernichten; er drang in die Häuser ein, schleppte Männer und Frauen fort und lieferte sie ins Gefängnis ein. (Fapte 9:1; Fapte 22:4; Fapte 26:10; 1 Cor 15:9; Gal 1:13; Filip 3:6)4Die Gläubigen, die zerstreut worden waren, zogen umher und verkündeten das Wort. (Fapte 11:19)
DIE KIRCHE IN JUDÄA UND SAMARIEN
Philippus als Missionar in Samaria
5Philippus aber kam in die Hauptstadt Samariens hinab und verkündete dort Christus. (Fapte 6:5)6Und die Menge achtete einmütig auf die Worte des Philippus; sie hörten zu und sahen die Zeichen, die er tat.7Denn aus vielen Besessenen fuhren unter lautem Geschrei die unreinen Geister aus; auch viele Lahme und Verkrüppelte wurden geheilt. (Mar 16:17)8So herrschte große Freude in jener Stadt.9Ein Mann namens Simon hatte schon länger in der Stadt Zauberei getrieben und das Volk von Samarien in Staunen versetzt; er gab sich als etwas Großes aus.10Alle achteten auf ihn, Klein und Groß, und sie sagten: Dieser ist die Kraft Gottes, die man die Große nennt.11Sie achteten aber deshalb auf ihn, weil er sie lange Zeit durch Zaubereien in Staunen versetzt hatte.12Als sie jedoch dem Philippus Glauben schenkten, der das Evangelium vom Reich Gottes und vom Namen Jesu Christi verkündete, ließen sie sich taufen, Männer und Frauen. (Fapte 1:3; Fapte 19:8; Fapte 28:23)13Auch Simon wurde gläubig, ließ sich taufen und schloss sich dem Philippus an; und als er die großen Zeichen und Machttaten sah, geriet er außer sich vor Staunen.
Petrus und Johannes in Samaria
14Als die Apostel in Jerusalem hörten, dass Samarien das Wort Gottes angenommen hatte, schickten sie Petrus und Johannes dorthin.15Diese zogen hinab und beteten für sie, dass sie den Heiligen Geist empfingen.16Denn er war noch auf keinen von ihnen herabgekommen; sie waren nur getauft auf den Namen Jesu, des Herrn.17Dann legten sie ihnen die Hände auf und sie empfingen den Heiligen Geist. (Fapte 2:4; Fapte 4:31; Fapte 10:44; Fapte 15:8; Fapte 19:2)18Als Simon sah, dass durch die Handauflegung der Apostel der Geist verliehen wird, brachte er ihnen Geld19und sagte: Gebt auch mir diese Vollmacht, damit jeder, dem ich die Hände auflege, den Heiligen Geist empfängt!20Petrus aber sagte zu ihm: Dein Silber fahre mit dir ins Verderben, wenn du meinst, die Gabe Gottes lasse sich für Geld kaufen.21Du hast weder einen Anteil daran noch ein Recht darauf, denn dein Herz ist nicht aufrichtig vor Gott. (Ef 5:5)22Wende dich von deiner Bosheit ab und bitte den Herrn, dass dir das Ansinnen deines Herzens vergeben werde!23Denn ich sehe dich voll bitterer Galle und in Unrecht verstrickt.24Da antwortete Simon: Betet ihr für mich zum Herrn, damit mich nichts von dem trifft, was ihr gesagt habt!25Nachdem sie so das Wort des Herrn bezeugt und verkündet hatten, machten sie sich auf den Weg zurück nach Jerusalem und verkündeten in vielen Dörfern der Samariter das Evangelium.
Die Taufe des Äthiopiers
26Ein Engel des Herrn sagte zu Philippus: Steh auf und geh nach Süden auf der Straße, die von Jerusalem nach Gaza hinabführt! Sie führt durch eine einsame Gegend.27Und er stand auf und ging. Und siehe, da war ein Äthiopier, ein Kämmerer, Hofbeamter der Kandake, der Königin der Äthiopier, der über ihrer ganzen Schatzkammer stand. Dieser war gekommen, um in Jerusalem anzubeten,[1]28und fuhr jetzt heimwärts. Er saß auf seinem Wagen und las den Propheten Jesaja.29Und der Geist sagte zu Philippus: Geh und folge diesem Wagen!30Philippus lief hin und hörte ihn den Propheten Jesaja lesen. Da sagte er: Verstehst du auch, was du liest?31Jener antwortete: Wie könnte ich es, wenn mich niemand anleitet? Und er bat den Philippus, einzusteigen und neben ihm Platz zu nehmen. (Ioan 16:13)32Der Abschnitt der Schrift, den er las, lautete: Wie ein Schaf wurde er zum Schlachten geführt; / und wie ein Lamm, das verstummt, / wenn man es schert, / so tat er seinen Mund nicht auf. (Is 53:7)33In der Erniedrigung wurde seine Verurteilung aufgehoben. / Seine Nachkommen, wer wird von ihnen berichten? / Denn sein Leben wurde von der Erde fortgenommen. (Is 53:8)34Der Kämmerer wandte sich an Philippus und sagte: Ich bitte dich, von wem sagt der Prophet das? Von sich selbst oder von einem anderen?35Da tat Philippus seinen Mund auf und, ausgehend von diesem Schriftwort, verkündete er ihm das Evangelium von Jesus. (Lu 24:27; Fapte 5:42)36-37Als sie nun weiterzogen, kamen sie zu einer Wasserstelle. Da sagte der Kämmerer: Siehe, hier ist Wasser. Was steht meiner Taufe noch im Weg?[2] (Fapte 10:47)38Er ließ den Wagen halten und beide, Philippus und der Kämmerer, stiegen in das Wasser hinab und er taufte ihn.39Als sie aber aus dem Wasser stiegen, entrückte der Geist des Herrn den Philippus. Der Kämmerer sah ihn nicht mehr und er zog voll Freude auf seinem Weg weiter. (1 Re 18:12)40Den Philippus aber sah man in Aschdod wieder. Und er wanderte durch alle Städte und verkündete das Evangelium, bis er nach Cäsarea kam. (Fapte 21:8)