Efeseni 5

Noua Traducere Românească

de la Biblica
1 Așadar, fiți urmași[1] ai lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți2 și umblați în dragoste, așa cum și Cristos ne‑a iubit și S‑a dat pe Sine pentru noi, ca un dar și ca o jertfă de o aromă plăcută lui Dumnezeu.3 Însă curvia[2] și necurăția de orice fel sau lăcomia nici să nu fie numite între voi, așa cum se cuvine din partea celor sfinți.4 Să nu existe nici obscenitate, nici vorbire nesăbuită sau glume murdare, care nu sunt potrivite, ci mai degrabă mulțumire.5 Căci să știți sigur că niciun curvar sau necurat sau lacom, care este un idolatru, n‑are moștenire în Împărăția[3] lui Cristos și a lui Dumnezeu[4].6 Nimeni să nu vă înșele cu vorbe goale, căci din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.7 Așadar, nu vă asociați cu ei!8 Căci altădată erați întuneric, dar acum, în Domnul, sunteți lumină. Umblați ca niște copii ai luminii,9 – căci rodul luminii stă în orice bunătate, dreptate și adevăr –,10 cercetând ce‑I este plăcut Domnului,11 și să nu luați parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă dați‑le în vileag.12 Căci este rușinos chiar și numai să vorbim despre lucrurile pe care le fac ei în ascuns.13 Însă toate lucrurile care sunt date în vileag de lumină, sunt scoase la iveală,14 pentru că orice este scos la iveală este lumină. De aceea se spune: „Trezește‑te, tu, care dormi, scoală‑te dintre cei morți, iar Cristos te va lumina!“[5] (Is 51:17; Is 52:1; Is 60:1)15 Uitați‑vă deci cu grijă cum umblați – nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți.16 Răscumpărați vremea, pentru că zilele sunt rele.17 De aceea, nu fiți nesăbuiți, ci înțelegeți care este voia Domnului.18 Și nu vă îmbătați de vin, care duce la destrăbălare[6], ci fiți plini de Duh,19 vorbind între voi cu psalmi, imnuri și cântări duhovnicești, cântând și aducând laudă Domnului în inima voastră20 și mulțumind întotdeauna pentru toate lui Dumnezeu Tatăl, în Numele Domnului nostru Isus Cristos.21 Supuneți‑vă unii altora, în frică de Cristos.22 Soțiilor, supuneți‑vă soților voștri ca Domnului,23 pentru că soțul este capul soției, așa cum Cristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.24 Și, așa cum Biserica este supusă lui Cristos, tot astfel și soțiile să fie supuse soților lor în toate.25 Soților, iubiți‑vă soțiile așa cum Și‑a iubit și Cristos Biserica și S‑a dat pe Sine pentru ea,26 ca s‑o sfințească, curățind‑o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt,27 pentru a o înfățișa înaintea Lui ca pe o Biserică slăvită, neavând vreo pată sau zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci ca să fie sfântă și fără cusur.28 Tot așa trebuie să‑și iubească și soții soțiile, și anume ca pe trupurile lor. Cel ce‑și iubește soția se iubește pe sine.29 Fiindcă nimeni nu și‑a urât vreodată trupul, ci îl hrănește și are grijă de el, la fel cum face și Cristos pentru Biserică.30 Căci noi suntem mădulare ale trupului Său, „carne din carnea Lui și os din oasele Lui[7].“ (Gen 2:23)31 „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar cei doi vor fi un singur trup.“[8] (Gen 2:24)32 Taina aceasta este mare – mă refer la Cristos și la Biserică.33 Totuși, fiecare dintre voi să‑și iubească soția ca pe sine însuși, iar soția să se teamă de soț.

Efeseni 5

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk
1 Ahmt Gott nach als seine geliebten Kinder2 und führt euer Leben in Liebe, wie auch Christus uns geliebt und sich für uns hingegeben hat als Gabe und Opfer, das Gott gefällt! (Gal 2:20; Ef 5:25)3 Von Unzucht aber und Unreinheit jeder Art oder von Habgier soll bei euch, wie es sich für Heilige gehört, nicht einmal die Rede sein. (Col 3:5)4 Auch Sittenlosigkeit und albernes oder zweideutiges Geschwätz schicken sich nicht für euch, sondern vielmehr Dankbarkeit.5 Denn das sollt ihr wissen: Kein unzüchtiger, schamloser oder habgieriger Mensch - das heißt kein Götzendiener - erhält ein Erbteil im Reich Christi und Gottes. (1 Cor 6:9)6 Niemand täusche euch mit leeren Worten: All das nämlich zieht auf die Ungehorsamen den Zorn Gottes herab. (Col 2:8; Col 3:6)7 Habt darum mit ihnen nichts gemein!8 Denn einst wart ihr Finsternis, jetzt aber seid ihr Licht im Herrn. Lebt als Kinder des Lichts! (Col 1:12)9 Denn das Licht bringt lauter Güte, Gerechtigkeit und Wahrheit hervor. (Gal 5:22)10 Prüft, was dem Herrn gefällt, (1 Tes 5:21)11 und habt nichts gemein mit den Werken der Finsternis, die keine Frucht bringen, deckt sie vielmehr auf!12 Denn von dem, was sie heimlich tun, auch nur zu reden, ist schändlich.13 Alles, was aufgedeckt ist, wird vom Licht erleuchtet.14 Denn alles Erleuchtete ist Licht. Deshalb heißt es: Wach auf, du Schläfer, / und steh auf von den Toten / und Christus wird dein Licht sein.[1]15 Achtet also sorgfältig darauf, wie ihr euer Leben führt, nicht wie Toren, sondern wie Kluge!16 Nutzt die Zeit, denn die Tage sind böse. (Col 4:5)17 Darum seid nicht unverständig, sondern begreift, was der Wille des Herrn ist!18 Berauscht euch nicht mit Wein - das macht zügellos -, sondern lasst euch vom Geist erfüllen! (Prov 23:31)19 Lasst in eurer Mitte Psalmen, Hymnen und geistliche Lieder erklingen, singt und jubelt aus vollem Herzen dem Herrn! (Col 3:16)20 Sagt Gott, dem Vater, jederzeit Dank für alles im Namen unseres Herrn Jesus Christus!21 Einer ordne sich dem andern unter in der gemeinsamen Furcht Christi!22 Ihr Frauen euren Männern wie dem Herrn; (1 Pe 3:1)23 denn der Mann ist das Haupt der Frau, wie auch Christus das Haupt der Kirche ist. Er selbst ist der Retter des Leibes. (1 Cor 11:3)24 Wie aber die Kirche sich Christus unterordnet, so sollen sich auch die Frauen in allem den Männern unterordnen.25 Ihr Männer, liebt eure Frauen, wie auch Christus die Kirche geliebt und sich für sie hingegeben hat, (Ef 5:2; 1 Tim 2:6; 1 Pe 3:7)26 um sie zu heiligen, da er sie gereinigt hat durch das Wasserbad im Wort!27 So will er die Kirche herrlich vor sich hinstellen, ohne Flecken oder Falten oder andere Fehler; heilig soll sie sein und makellos.28 Darum sind die Männer verpflichtet, ihre Frauen so zu lieben wie ihren eigenen Leib. Wer seine Frau liebt, liebt sich selbst.29 Keiner hat je seinen eigenen Leib gehasst, sondern er nährt und pflegt ihn, wie auch Christus die Kirche.30 Denn wir sind Glieder seines Leibes. (Ro 12:5)31 Darum wird der Mann Vater und Mutter verlassen und sich an seine Frau binden und die zwei werden ein Fleisch sein. (Gen 2:24; Mat 19:5)32 Dies ist ein tiefes Geheimnis; ich beziehe es auf Christus und die Kirche.33 Indessen sollt auch ihr, jeder Einzelne, seine Frau lieben wie sich selbst, die Frau aber ehre ihren Mann.