1 Samuel 28 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 În acele zile, filistenii și‑au adunat oștirile pentru război ca să lupte împotriva lui Israel. Achiș i‑a zis lui David: – Fii sigur că tu și oamenii tăi veți ieși cu mine în tabără. 2 David i‑a zis lui Achiș: – În felul acesta vei ști ceea ce poate face robul tău. Achiș i‑a zis lui David: – Tocmai de aceea te voi pune păzitorul capului meu în toate zilele.

Saul, la vrăjitoarea din En‑Dor

3 Samuel murise. Tot Israelul îl jelise și îl înmormântase în cetatea sa, în Rama. Saul îndepărtase din țară pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele^[1]. (Lev 19:31; Deut 18:11) 4 Filistenii s‑au adunat și au venit ca să‑și așeze tabăra la Șunem. Saul a adunat tot Israelul și și‑au așezat tabăra la Ghilboa. 5 Când Saul a văzut tabăra filistenilor s‑a temut și i‑a tremurat inima foarte tare. 6 Saul L‑a întrebat pe DOMNUL, însă DOMNUL nu i‑a răspuns nici prin vise, nici prin Urim^[2] și nici prin profeți. (Num 27:21) 7 Atunci Saul le‑a zis slujitorilor săi: – Căutați‑mi o femeie care întreabă duhurile morților^[3], ca să merg la ea și s‑o întreb. Slujitorii săi i‑au răspuns: – Iată, în En‑Dor se află o femeie care întreabă duhurile morților. (Lev 19:31; Deut 18:11) 8 Saul s‑a deghizat, s‑a îmbrăcat cu alte haine și a plecat însoțit de doi bărbați. Au ajuns la femeie noaptea și el i‑a zis: – Prevestește‑mi^[4], te rog, viitorul și ridică pentru mine duhul unui mort, și anume pe acela pe care ți‑l voi spune. (Deut 18:10) 9 Femeia i‑a zis: – Iată, tu știi ce a făcut Saul, cum a nimicit din țară pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele^[5]. De ce întinzi o cursă vieții mele ca să fiu omorâtă? (Lev 19:31; Deut 18:11) 10 Saul i‑a jurat pe DOMNUL, zicând: – Viu este DOMNUL că nu vei fi pedepsită pentru lucrul acesta. 11 Femeia l‑a întrebat: – Pe cine vrei să ridic pentru tine? El a răspuns: – Ridică‑l pentru mine pe Samuel. 12 Când l‑a văzut femeia pe Samuel, a scos un țipăt puternic și i‑a zis lui Saul: – De ce m‑ai înșelat? Tu ești Saul. 13 Regele i‑a zis: – Nu te teme. Ce vezi? Femeia i‑a zis lui Saul: – Văd o ființă dumnezeiască ridicându‑se din pământ. 14 El a întrebat‑o: – Cum este înfățișarea lui? Ea a zis: – Un om bătrân se ridică și este învelit cu o mantie. Saul și‑a dat seama că acesta era Samuel și s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat. 15 Samuel i‑a zis lui Saul: – Pentru ce m‑ai tulburat ridicându‑mă? Saul i‑a răspuns: – Mă aflu într‑un mare necaz. Filistenii luptă împotriva mea, iar Dumnezeu S‑a îndepărtat de mine. Nu mi‑a mai vorbit nici prin profeți și nici prin vise. Atunci te‑am chemat pe tine ca să‑mi arăți ce să fac. 16 Dar Samuel i‑a zis: – Dacă DOMNUL S‑a îndepărtat de tine și ți‑a devenit dușman, de ce mă mai întrebi pe mine? 17 DOMNUL a împlinit ceea ce spusese prin mine: a rupt regatul din mâna ta și l‑a dat semenului tău, lui David. 18 Pentru că nu ai ascultat de glasul DOMNULUI și nu i‑ai făcut pe amalekiți să simtă mânia Lui cea aprigă, de aceea DOMNUL îți face astăzi lucrul acesta. 19 Mai mult, DOMNUL îl va da pe Israel împreună cu tine în mâna filistenilor. Și astfel, mâine, tu și fiii tăi veți fi cu mine. De asemenea, DOMNUL va da tabăra lui Israel în mâna filistenilor. 20 Îndată Saul a căzut la pământ, cât era de lung, plin de teamă din cauza cuvintelor lui Samuel. Nu mai era nicio putere în el, căci nu mâncase nimic toată ziua și toată noaptea. 21 Femeia a venit la Saul și, văzând că era atât de îngrozit, i‑a zis: – Iată, roaba ta a ascultat de glasul tău. Mi‑am pus viața în pericol și am ascultat cuvintele pe care mi le‑ai spus. 22 Acum, te rog, ascultă și tu de glasul roabei tale și dă‑mi voie să‑ți pun înainte o bucată de pâine. Să mănânci ca să prinzi putere pe când vei porni la drum. 23 Saul n‑a vrut să mănânce, însă slujitorii săi, împreună cu femeia, au stăruit de el până i‑a ascultat. Și astfel el s‑a ridicat de la pământ și s‑a așezat pe pat. 24 Femeia avea la casa ei un vițel îngrășat în grajd. Ea l‑a tăiat în grabă, apoi a luat făină, a frământat‑o și a copt azime. 25 Le‑a pus înaintea lui Saul și a slujitorilor săi, iar ei au mâncat. Apoi s‑au ridicat și au plecat chiar în noaptea aceea.

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

1 In jenen Tagen sammelten die Philister ihre Truppen, um gegen Israel in den Kampf zu ziehen. Da sagte Achisch zu David: Du weißt sehr wohl, dass du samt deinen Männern mit mir ins Feldlager ziehen musst. (1 Sam 29:1) 2 David antwortete Achisch: Auf diese Weise wirst du selbst erfahren, was dein Knecht tun wird. Achisch sagte zu David: Gut, ich mache dich für diese ganze Zeit zu meinem Leibwächter.

Saul bei der Frau in En-Dor

3 Samuel war gestorben und ganz Israel hatte die Totenklage für ihn gehalten und ihn in seiner Stadt Rama begraben. Saul aber hatte die Totenbeschwörer und die Wahrsager aus dem Land vertrieben. (Lev 19:31; 1 Sam 15:34; 1 Sam 25:1) 4 Als sich die Philister gesammelt hatten, rückten sie heran und schlugen bei Schunem ihr Lager auf. Saul versammelte ganz Israel und sie schlugen ihr Lager auf dem Gilboa auf. (2 Re 4:8) 5 Als Saul das Lager der Philister sah, bekam er große Angst und sein Herz begann zu zittern. 6 Da befragte Saul den HERRN, aber der HERR gab ihm keine Antwort, weder durch Träume noch durch die Losorakel noch durch die Propheten. (1 Sam 14:37; Prov 1:28) 7 Daher sagte Saul zu seinen Dienern: Sucht mir eine Frau, die Gewalt über einen Totengeist hat; ich will zu ihr gehen und sie befragen. Seine Diener antworteten ihm: In En-Dor gibt es eine Frau, die über einen Totengeist Gewalt hat. (Ios 17:11; 1 Cro 10:13; Pl 2:9) 8 Da machte sich Saul unkenntlich, zog andere Kleider an und ging mit zwei Männern zu der Frau. Sie kamen in der Nacht bei der Frau an und er sagte zu ihr: Wahrsage mir durch den Totengeist! Lass für mich den heraufsteigen, den ich dir nenne. (1 Re 14:2) 9 Die Frau antwortete ihm: Du weißt doch selbst, was Saul getan hat: Er hat die Totenbeschwörer und die Wahrsager im Land ausgerottet. Warum stellst du mir eine Falle, um mich zu töten? (Lev 20:27; Deut 18:10; Is 8:19) 10 Saul aber schwor ihr beim HERRN und sagte: So wahr der HERR lebt: Es soll dich in dieser Sache keine Schuld treffen. 11 Die Frau sagte: Wen soll ich für dich heraufsteigen lassen? Er antwortete: Lass Samuel für mich heraufsteigen! 12 Als die Frau Samuel erblickte, schrie sie laut auf und sagte zu Saul: Warum hast du mich getäuscht? Du bist ja Saul! 13 Der König sagte zu ihr: Hab keine Angst! Was siehst du denn? Die Frau antwortete Saul: Ich sehe einen Gott aus der Erde heraufsteigen. 14 Er fragte sie: Wie sieht er aus? Sie antwortete: Ein alter Mann steigt herauf; er ist in einen Mantel gehüllt. Da erkannte Saul, dass es Samuel war. Er verneigte sich mit dem Gesicht zur Erde und warf sich zu Boden. (1 Sam 15:27) 15 Und Samuel sagte zu Saul: Warum hast du mich aufgestört und mich heraufsteigen lassen? Saul antwortete: Ich bin in großer Bedrängnis. Die Philister führen Krieg gegen mich und Gott ist von mir gewichen und hat mir keine Antwort mehr gegeben, weder durch die Propheten noch durch die Träume. Darum habe ich dich gerufen, damit du mir sagst, was ich tun soll. (1 Sam 18:12; Iov 3:13; Mica 3:4) 16 Samuel erwiderte: Warum fragst du mich? Der HERR ist doch von dir gewichen und ist dein Feind geworden. 17 Er hat getan, was er durch mich angekündigt hatte: Der HERR hat dir das Königtum aus der Hand gerissen und hat es einem anderen, nämlich David, gegeben. (1 Sam 15:28) 18 Weil du nicht auf die Stimme des HERRN gehört und seinen glühenden Zorn an Amalek nicht vollstreckt hast, darum hat dir der HERR heute das getan. (Ex 17:14; 1 Sam 15:19) 19 Der HERR wird auch Israel zusammen mit dir in die Hand der Philister geben und morgen wirst du samt deinen Söhnen bei mir sein; auch das Heerlager Israels wird der HERR in die Hand der Philister geben. (1 Sam 31:6; Sir 46:20) 20 Da fiel Saul der Länge nach jäh zu Boden; so sehr war er über die Worte Samuels erschrocken. Es war auch keine Kraft mehr in ihm, weil er den ganzen Tag und die ganze Nacht keinen Bissen gegessen hatte. 21 Die Frau ging zu Saul hin und sah, dass er ganz verstört war; sie sagte zu ihm: Deine Magd hat auf deine Stimme gehört; ich habe mein Leben aufs Spiel gesetzt, als ich auf das hörte, was du zu mir gesagt hast. (1 Sam 19:5) 22 Jetzt aber höre auch du auf die Stimme deiner Magd! Ich will dir ein Stück Brot zum Essen geben. Dann wirst du wieder zu Kräften kommen und kannst deines Weges gehen. 23 Er aber weigerte sich und sagte: Ich esse nichts. Doch seine Diener und die Frau drängten ihn, bis er auf ihre Stimme hörte. Er erhob sich vom Boden und setzte sich aufs Bett. 24 Die Frau hatte ein Mastkalb im Haus. Sie schlachtete es in aller Eile, nahm Mehl, knetete Teig und backte ungesäuerte Brote. (Gen 18:6) 25 Das alles setzte sie Saul und seinen Knechten vor; sie aßen, standen auf und gingen noch in der gleichen Nacht zurück.