1Samuel a murit. Tot Israelul s‑a adunat, l‑a jelit și apoi l‑au înmormântat acasă la el, în Rama. Atunci David s‑a ridicat și a coborât în pustia Paran.2În Maon se afla un om a cărui avere era în Carmel. Era un om foarte bogat: avea trei mii de oi și o mie de capre și tocmai se afla în Carmel pentru a‑și tunde oile.3Numele lui era Nabal, iar numele soției lui era Abigail. Femeia avea un bun discernământ și era frumoasă la chip, însă bărbatul era aspru și rău în faptele lui; el era calebit.4În timp ce era în pustie, David a auzit că Nabal își tunde oile5și a trimis zece tineri, zicându‑le: „Suiți‑vă la Carmel. Când ajungeți la Nabal să‑l salutați în numele meu,6zicându‑i: «Să trăiești în pace tu, familia ta și tot ce este al tău!7Am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost împreună cu noi, iar noi nu i‑am jignit, și n‑au suferit nicio pierdere în toate zilele cât au fost în Carmel.8Întreabă‑ți slujitorii și îți vor spune. Fie ca tinerii să găsească bunăvoință înaintea ta[1] pentru că venim într‑o zi de bucurie. Acum dă‑le, te rugăm, robilor tăi și fiului tău David, ceea ce ai la îndemână.»“9Tinerii lui David au venit la Nabal și i‑au spus toate aceste cuvinte în numele lui David, după care au așteptat.10Nabal însă le‑a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David și cine este fiul lui Ișai? Astăzi sunt mulți robi care fug de la stăpânii lor.11Să iau oare pâinea mea, apa mea și carnea pe care am pregătit‑o pentru cei ce‑mi tund oile și s‑o dau unor oameni care sunt de nu știu unde?“12Tinerii lui David au făcut cale-ntoarsă și i‑au spus lui David toate aceste cuvinte.13Atunci David le‑a zis oamenilor săi: „Fiecare să‑și încingă sabia!“ Și fiecare și‑a încins sabia. David și‑a încins și el sabia și după el s‑au suit cam patru sute de bărbați, în timp ce două sute au rămas la bagaje.14Unul dintre slujitori i‑a spus lui Abigail, soția lui Nabal: „Iată, David a trimis mesageri din pustie pentru a‑l saluta pe stăpânul nostru, iar acesta s‑a răstit la ei.15Totuși, acești oameni au fost foarte buni cu noi. Nu ne‑au jignit și n‑am suferit nicio pierdere în toate zilele cât am mers cu ei, atunci când eram pe câmp.16Au fost un zid pentru noi atât ziua, cât și noaptea, în toate zilele cât am fost cu ei, păzind oile.17Acum, gândește‑te și vezi ce ai de făcut, pentru că răul este hotărât împotriva stăpânului nostru și împotriva întregii lui familii. El este atât de ticălos[2], încât nimeni nu poate să‑i vorbească.“ (2 Cor 6:15)18Abigail a luat în grabă o sută de pâini, două burdufuri de vin, cinci oi gata pregătite, cinci măsuri[3] de grâne prăjite, o sută de ciorchini de stafide și două sute de turte de smochine și le‑a așezat pe măgari.19Apoi le‑a zis slujitorilor ei: „Mergeți înaintea mea, iar eu vă voi urma“. Soțului ei, Nabal, nu i‑a spus însă nimic.20În timp ce ea cobora, călare pe măgar, prin zona umbrită[4] a muntelui, iată că David și oamenii lui tocmai veneau înspre ea, așa că aceasta i‑a întâlnit.21David zisese: „Degeaba am păzit în pustie tot ceea ce avea acest om, astfel încât nu i s‑a pierdut nimic. El mi‑a întors rău pentru bine.22Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea[5] cu vrăjmașii lui David dacă voi lăsa în viață, până dimineață, vreun bărbat dintre toți cei ce sunt ai lui Nabal.“23Când Abigail l‑a văzut pe David, a descălecat repede de pe măgar, și‑a plecat fața înaintea lui și i s‑a închinat până la pământ.24Ea a căzut la picioarele lui și a zis: – Numai asupra mea să fie vina, stăpâne. Lasă, te rog, pe slujitoarea ta să‑ți vorbească și ascultă cuvintele slujitoarei tale.25Te rog, stăpâne, nu‑ți pune mintea cu acel om ticălos[6], care este Nabal, pentru că așa cum îi este numele, așa este și el. Nabal[7] îi este numele și nebunia se ține de el. Eu însă, slujitoarea ta, nu i‑am văzut pe tinerii stăpânului meu, pe care tu i‑ai trimis.26Acum, stăpâne, viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că DOMNUL te‑a oprit de la vărsare de sânge și de la răzbunare. Dușmanii tăi și cei ce vor răul stăpânului meu să fie ca Nabal!27Darul acesta, pe care l‑a adus roaba ta stăpânului meu, să fie dat tinerilor care‑l urmează pe stăpânul meu.28Iartă, te rog, fărădelegea slujitoarei tale. Căci DOMNUL îi va face sigur stăpânului meu o Casă trainică, deoarece stăpânul meu poartă războaiele DOMNULUI. Să nu se găsească răutate în tine în toate zilele tale.29Iar dacă se va ridica vreun om ca să te urmărească și să caute să‑ți ia viața, viața stăpânului meu va fi legată în mănunchiul celor vii, la DOMNUL, Dumnezeul tău. Însă viața dușmanilor tăi El o va azvârli ca dintr‑o praștie.30Când DOMNUL îi va face stăpânului meu tot ceea ce a spus de bine cu privire la el și îl va pune conducător peste Israel,31să nu fie vărsarea de sânge și răzbunarea o remușcare sau o poticnire a inimii pentru stăpânul meu. Când DOMNUL îi va face bine stăpânului meu, atunci să‑ți aduci aminte de slujitoarea ta.32David i‑a răspuns lui Abigail: – Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, Care te‑a trimis astăzi să mă întâlnești.33Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, care m‑ai oprit în această zi de la vărsare de sânge și de la răzbunare.34Viu este DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, Care m‑a oprit să‑ți fac rău, că dacă nu te‑ai fi grăbit să vii în întâmpinarea mea, până în zorii dimineții nu ar fi fost lăsat în viață niciun bărbat dintre cei ce sunt ai lui Nabal.35Apoi David a luat din mâna ei ceea ce ea îi adusese și i‑a zis: – Suie‑te în pace acasă. Să știi că am ascultat glasul tău și că ți‑am împlinit cererea.36Când Abigail a ajuns la Nabal, acesta dădea în casa lui un ospăț, ca ospățul unui rege. Inima lui Nabal era veselă și el era foarte beat. Ea nu i‑a spus nimic până în zorii dimineții.37Dimineața, când Nabal nu mai era amețit de vin, soția lui i‑a istorisit tot ce se întâmplase. Atunci inima lui a primit o lovitură de moarte[8], și el s‑a făcut ca o piatră.38Cam după zece zile, DOMNUL l‑a lovit pe Nabal, iar acesta a murit.39Când David a auzit că Nabal a murit, a zis: „Binecuvântat să fie DOMNUL, Care mi‑a apărat cauza cu privire la disprețul din partea lui Nabal și l‑a oprit pe robul Său de la rău. DOMNUL a făcut ca răutatea lui Nabal să se întoarcă împotriva capului său.“ Apoi David a trimis să‑i spună lui Abigail că vrea s‑o ia de soție.40Când slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, i‑au vorbit, zicând: – David ne‑a trimis la tine ca să te luăm pentru a‑i fi soție.41Atunci ea s‑a ridicat și s‑a plecat cu fața la pământ, zicând: – Iată, slujitoarea ta este ca o roabă gata să spele picioarele slujitorilor stăpânului meu.42Apoi Abigail s‑a ridicat repede, a încălecat pe un măgar și a plecat însoțită de cinci servitoare ale sale. A mers după mesagerii lui David și a devenit soția acestuia.43David o luase de soție și pe Ahinoam din Izreel, astfel că amândouă au devenit soțiile lui.44Saul a dat‑o pe fiica sa Mihal, care era soția lui David, lui Paltiel[9], fiul lui Laiș, care era din Galim.
1Samuel starb und ganz Israel versammelte sich und hielt für ihn die Totenklage. Man begrub ihn in seinem Haus in Rama.
Danach brach David auf und zog in die Steppe Paran hinab. (Gen 21:21; 1 Sam 15:34; 1 Sam 28:3)2Damals lebte in Maon ein Mann, der sein Gut in Karmel hatte. Der Mann war sehr reich; er besaß dreitausend Schafe und tausend Ziegen. Er war eben dabei, in Karmel seine Schafe zu scheren. (Ios 15:55; Iov 1:3)3Der Mann hieß Nabal und seine Frau Abigajil. Die Frau war klug und von schöner Gestalt, aber der Mann war roh und bösartig; er war ein Kalebiter. (Gen 29:17; 2 Sam 13:24)4David hörte in der Steppe, dass Nabal dabei war, seine Schafe zu scheren.5Er schickte zehn junge Männer hin und sagte zu ihnen: Geht hinauf nach Karmel, und wenn ihr zu Nabal kommt, dann fragt ihn in meinem Namen nach seinem Wohl6und sagt so zu meinem Bruder: Friede sei mit dir, Friede mit deinem Haus, Friede mit allem, was dir gehört![1] (Mat 10:12; Lu 10:5)7Ich habe soeben gehört, dass du bei der Schafschur bist. Nun sind deine Hirten mit ihren Schafen bei uns gewesen; wir haben ihnen nichts zuleide getan und sie haben nichts vermisst, solange sie in Karmel waren.8Frag deine jungen Leute, sie werden es dir bestätigen. Mögen also meine jungen Männer dein Wohlwollen finden; wir sind ja an deinem Festtag gekommen. Darum gib deinen Knechten und deinem Sohn David, was du gerade zur Hand hast!9Davids junge Leute kamen zu Nabal und redeten im Auftrag Davids, wie er es gesagt hatte, mit ihm; danach warteten sie ruhig ab.10Nabal aber gab den Knechten Davids zur Antwort: Wer ist denn David, wer ist der Sohn Isais? Heute gibt es viele Knechte, die ihren Herren davongelaufen sind. (Jud 9:28; 1 Sam 22:2)11Soll ich etwa mein Brot und mein Wasser, und was ich für meine Schafscherer geschlachtet habe, nehmen und es Männern geben, von denen ich nicht einmal weiß, woher sie sind?12Die Leute Davids kehrten um und machten sich auf den Rückweg. Als sie angekommen waren, berichteten sie ihm alles, was Nabal gesagt hatte.13Da sagte David zu seinen Männern: Jeder gürte sein Schwert um. Alle gürteten ihr Schwert um; auch David gürtete sein Schwert um. Und sie zogen mit David hinauf, etwa vierhundert Mann, während zweihundert beim Gepäck blieben.14Inzwischen hatte einer der jungen Männer Abigajil, der Frau Nabals, berichtet: David hat aus der Steppe Boten geschickt, um unserem Herrn seine Segenswünsche entbieten zu lassen, aber er hat sie schroff abgewiesen.15Dabei waren die Männer sehr freundlich zu uns. Wir wurden nicht beschimpft und wir haben nie etwas vermisst in der ganzen Zeit, in der wir mit ihnen umherzogen, als wir auf der Weide waren.16Sie haben bei Tag und bei Nacht eine Mauer um uns gebildet, die ganze Zeit hindurch, da wir mit ihnen zusammen waren und unsere Schafe hüteten.17Nun aber überleg dir genau, was du tun kannst; denn unserem Herrn und seinem ganzen Haus droht Unheil. Er ist ein so übler Mensch, dass man nicht mit ihm reden kann.18Da nahm Abigajil in aller Eile zweihundert Brote und zwei Schläuche Wein, fünf schon zurechtgemachte Schafe, fünf Sea geröstetes Korn, hundert Rosinenkuchen und zweihundert Feigenkuchen, lud alles auf Esel (Gen 32:14; 2 Sam 16:1)19und sagte zu ihren Knechten: Geht mir schon voraus, ich komme euch gleich nach. Ihrem Mann Nabal aber teilte sie nichts davon mit.20Als sie auf ihrem Esel im Schutz eines Berges hinabritt, kamen ihr plötzlich David und seine Männer entgegen, sodass sie mit ihnen zusammentraf.21David hatte eben gesagt: Wahrhaftig, ich habe all das, was diesem Mann gehört, ganz umsonst in der Steppe beschützt; von all seinem Besitz wurde nichts vermisst, doch er hat mir Gutes mit Bösem vergolten. (Ps 109:5)22Gott möge mir dies und das antun, wenn ich von allem, was ihm gehört, bis zum Morgen auch nur einen Mann übrig lasse.[2] (1 Re 14:10)23Als Abigajil David sah, stieg sie schnell von ihrem Esel, warf sich vor David nieder und verneigte sich bis zur Erde. (Rut 2:10)24Sie fiel ihm zu Füßen und sagte: Mich allein, Herr, trifft die Schuld. Möge deine Magd mit dir reden dürfen; höre, was deine Magd zu sagen hat. (2 Sam 14:9)25Mein Herr achte nicht auf diesen üblen Mann Nabal; denn wie sein Name sagt, so ist er: Nabal, Tor, heißt er und voll Torheit ist er. Ich, deine Magd, habe die jungen Leute, die du, mein Herr, geschickt hast, nicht gesehen.26Doch nun, mein Herr, so wahr der HERR lebt und so wahr du selbst lebst, hat dich der HERR davor bewahrt, Blutschuld auf dich zu laden und dir selbst zu helfen. Möge es deinen Feinden und allen, die gegen meinen Herrn Böses planen, ebenso ergehen wie Nabal. (Gen 20:6; 2 Re 2:2)27Dieses Geschenk aber, das deine Magd meinem Herrn mitgebracht hat, möge jetzt den jungen Leuten gegeben werden, die meinem Herrn folgen. (Gen 33:11)28Verzeih deiner Magd ihr Vergehen! Denn der HERR wird meinem Herrn sicher ein Haus errichten, das Bestand hat, weil mein Herr die Kriege des HERRN führt, und man wird dir nichts Böses vorwerfen können, solange du lebst. (1 Sam 17:45; 2 Sam 7:16)29Wenn sich aber ein Mensch erhebt, um dich zu verfolgen und dir nach dem Leben zu trachten, dann sei das Leben meines Herrn beim HERRN, deinem Gott, eingebunden in den Beutel des Lebens; das Leben deiner Feinde aber möge der Herr mit einer Schleuder fortschleudern. (Ps 69:29)30Wenn dann der HERR meinem Herrn all das Gute erweist, das er dir versprochen hat, und dich zum Fürsten über Israel macht, (2 Sam 7:8)31dann sollst du nicht darüber stolpern und dein Gewissen soll meinem Herrn nicht vorwerfen können, dass du ohne Grund Blut vergossen hast und dass sich mein Herr selbst geholfen hat. Wenn der HERR aber meinem Herrn Gutes erweist, dann denk an deine Magd!32Da sagte David zu Abigajil: Gepriesen sei der HERR, der Gott Israels, der dich mir heute entgegengeschickt hat. (Ex 18:10)33Gepriesen sei deine Klugheit und gepriesen seist du, weil du mich heute daran gehindert hast, Blutschuld auf mich zu laden und mir selbst zu helfen. (Gen 20:6; Ps 72:18; Lu 1:42)34Aber so wahr der HERR, der Gott Israels, lebt, der mich davon abgehalten hat, dir etwas Böses zu tun: Wärest du mir nicht so schnell entgegengekommen, dann wäre von Nabals Männern bis zum Morgengrauen keiner mehr übrig gewesen. (1 Re 14:10)35Und David nahm von ihr entgegen, was sie ihm gebracht hatte, und sagte zu ihr: Geh in Frieden hinauf in dein Haus! Denk aber daran: Ich habe auf dich gehört und dich gnädig aufgenommen. (2 Re 5:19)36Als Abigajil zu Nabal kam, veranstaltete er in seinem Haus gerade ein Trinkgelage wie ein König. Nabal war in fröhlicher Stimmung, aber völlig betrunken. Darum erzählte sie ihm kein Wort, weder wenig noch viel, bis zum Morgengrauen. (1 Re 16:9)37Als dann am Morgen der Rausch Nabals vorüber war, berichtete ihm seine Frau, was sich zugetragen hatte. Da versagte das Herz in seiner Brust und er war wie versteinert.38Nach etwa zehn Tagen schlug der HERR den Nabal, sodass er starb. (2 Cro 13:20)39Als David hörte, dass Nabal tot sei, sagte er: Gepriesen sei der HERR, der meinen Rechtsstreit gegen Nabal wegen der Schmach, die mir angetan wurde, geführt hat und der seinen Knecht von einer bösen Tat zurückgehalten hat; die Bosheit Nabals aber hat der HERR auf ihn selbst zurückfallen lassen. Darauf schickte David und trug Abigajil an, sie zur Frau zu nehmen. (1 Re 2:44; Ps 7:17)40Die Diener Davids kamen zu Abigajil nach Karmel, redeten mit ihr und sagten: David schickt uns zu dir, weil er dich zur Frau nehmen will.41Sie stand auf, verneigte sich bis zur Erde und sagte: Deine Magd steht als Dienerin bereit, um den Dienern meines Herrn die Füße zu waschen. (Rut 2:10)42Dann machte sich Abigajil in aller Eile auf, setzte sich auf ihren Esel und ihre fünf Mägde folgten ihr. Sie zog den Boten Davids nach und wurde seine Frau. (Gen 24:61; 2 Sam 2:2; 2 Sam 3:3)43Aus Jesreel hatte sich David zuvor schon Ahinoam zur Frau genommen. So hatte er zwei Frauen. (1 Sam 27:3; 1 Sam 30:5)44Saul aber hatte seine Tochter Michal, die Frau Davids, Palti, dem Sohn des Lajisch aus Gallim, gegeben. (2 Sam 3:14)