1Saul a vorbit cu fiul său Ionatan și cu toți slujitorii săi să‑l omoare pe David. Însă Ionatan, fiul lui Saul, îl aprecia foarte mult pe David.2Prin urmare, Ionatan l‑a înștiințat pe David, zicând: – Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. De aceea, te rog, păzește‑te mâine dimineață și stai într‑un loc ascuns.3Eu voi ieși și voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care te vei afla tu. Îi voi vorbi despre tine și îți voi spune ce voi afla.4Ionatan l‑a vorbit de bine pe David tatălui său Saul, zicându‑i: – Să nu păcătuiască regele împotriva robului său David, pentru că el n‑a păcătuit împotriva ta, ci dimpotrivă, faptele sale ți‑au slujit foarte bine.5Și‑a riscat viața atunci când l‑a ucis pe filistean, iar DOMNUL a adus o mare victorie pentru tot Israelul. Tu ai văzut lucrul acesta și te‑ai bucurat. De ce atunci să păcătuiești împotriva unui sânge nevinovat, omorându‑l pe David fără niciun motiv?6Saul a ascultat de Ionatan și a jurat: – Viu este DOMNUL că David nu va fi omorât.7Atunci Ionatan l‑a chemat pe David și i‑a spus toate aceste cuvinte. Apoi Ionatan l‑a adus pe David la Saul și David a fost înaintea lui ca mai înainte.8Între timp a izbucnit din nou războiul. David a ieșit să lupte împotriva filistenilor și le‑a provocat o înfrângere așa de mare, încât aceștia au fugit dinaintea lui.9Într‑o zi, pe când Saul ședea în casa lui, duhul cel rău[1] de la DOMNUL a venit peste el. Saul ținea în mână o suliță, iar David cânta la liră. (1 Sam 16:14)10Saul a încercat să‑l țintuiască pe David cu sulița de zid, însă acesta s‑a ferit de Saul, care a înfipt sulița în perete. Apoi David a fugit și a scăpat în noaptea aceea.11Atunci Saul a trimis niște mesageri la casa lui David ca să‑l pândească, iar dimineața să‑l omoare. Însă Mihal, soția lui David, l‑a înștiințat, zicând: „Dacă nu‑ți scapi viața în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.“12Mihal l‑a coborât pe David pe fereastră, iar acesta a fugit și a scăpat.13Apoi Mihal a luat terafimul[2], l‑a așezat în pat, i‑a pus pe cap niște păr de capră și l‑a acoperit cu o cuvertură. (1 Sam 15:23)14Când Saul a trimis mesagerii să‑l captureze pe David, Mihal le‑a zis că este bolnav.15Dar Saul a trimis mesagerii înapoi să‑l vadă pe David, zicând: – Aduceți‑l la mine, în patul lui, ca să‑l omor.16Când au intrat mesagerii, iată că în pat se afla terafimul cu părul de capră pe cap.17Atunci Saul a întrebat‑o pe Mihal: – De ce m‑ai trădat în felul acesta și l‑ai lăsat pe dușmanul meu să plece și să scape? Mihal i‑a răspuns: – El mi‑a zis: „Lasă‑mă să plec, altfel te omor!“18David a fugit și a scăpat; s‑a dus la Samuel, la Rama și i‑a spus tot ceea ce i‑a făcut Saul. Apoi, împreună cu Samuel, a plecat și a locuit la Naiot.19L‑au înștiințat pe Saul de lucrul acesta, zicând: „Iată, David se află la Naiot, în Rama.“20Atunci Saul a trimis niște mesageri să‑l prindă pe David. Dar când aceștia au văzut o ceată de profeți profețind și pe Samuel stând în fruntea lor, Duhul lui Dumnezeu a venit peste oamenii lui Saul, astfel că și ei au profețit.21Când i s‑a spus lui Saul lucrul acesta, a trimis alți mesageri, dar și aceștia au profețit. Saul a trimis din nou mesageri, pentru a treia oară, dar și aceștia au profețit.22În cele din urmă, a plecat el însuși spre Rama. A ajuns la puțul[3] cel mare, care se află în Secu și a întrebat: – Unde sunt Samuel și David? Cineva i‑a răspuns: – Iată, sunt la Naiot, în Rama. (1 Sam 13:6)23Atunci Saul s‑a îndreptat spre Naiot, în Rama. Însă Duhul lui Dumnezeu a venit și peste el, iar el și‑a continuat drumul profețind până ce a ajuns la Naiot, în Rama.24S‑a dezbrăcat și el de hainele sale și a profețit și el înaintea lui Samuel. A zăcut dezbrăcat toată ziua aceea și toată noaptea. De aceea se zice: „Este oare și Saul printre profeți?“
1Saul redete vor seinem Sohn Jonatan und vor allen seinen Dienern davon, dass er David töten wolle. Sauls Sohn Jonatan aber hatte David sehr gern; (1 Sam 18:3)2deshalb berichtete er David davon und sagte: Mein Vater Saul will dich töten. Nimm dich also morgen früh in Acht, verbirg dich in einem Versteck!3Ich aber will hinausgehen und auf dem Feld gerade dort zu meinem Vater hintreten, wo du bist. Dann werde ich mit meinem Vater über dich reden, und wenn ich etwas erfahre, werde ich dir Bescheid geben. (1 Sam 20:9)4Jonatan redete also zugunsten Davids mit seinem Vater und sagte zu ihm: Der König möge sich doch nicht an seinem Knecht David versündigen; denn er hat sich ja auch nicht an dir versündigt und seine Taten sind für dich sehr nützlich gewesen. (Gen 42:22)5Er hat sein Leben aufs Spiel gesetzt und den Philister erschlagen. Der HERR hat ganz Israel eine große Rettung geschenkt. Du hast es selbst gesehen und dich darüber gefreut. Warum willst du dich nun versündigen und unschuldiges Blut vergießen, indem du David ohne jeden Grund tötest? (1 Sam 17:50)6Saul hörte auf Jonatan und schwor: So wahr der HERR lebt: David soll nicht umgebracht werden. (1 Sam 11:13)7Jonatan rief David und berichtete ihm alles. Dann führte Jonatan David zu Saul und David war wieder in Sauls Dienst wie vorher.
Davids Flucht
8Der Krieg ging weiter und David zog wieder gegen die Philister in den Kampf. Er brachte ihnen eine schwere Niederlage bei und sie ergriffen die Flucht. (2 Sam 5:20)9Doch wieder kam vom HERRN ein böser Geist über Saul, während er in seinem Haus saß und den Speer in der Hand hielt. David schlug mit der Hand die Saiten. (1 Sam 16:14; 1 Sam 18:10)10Da versuchte Saul, David mit dem Speer an die Wand zu spießen; aber er wich Saul aus, sodass der Speer in die Wand fuhr. David floh und brachte sich noch in derselben Nacht in Sicherheit.11Saul schickte Boten zum Haus Davids, die ihm auflauern und ihn am nächsten Morgen töten sollten. Doch Michal, Davids Frau, warnte ihn und sagte: Wenn du dich nicht noch in dieser Nacht in Sicherheit bringst, wirst du morgen früh umgebracht.12Michal ließ David durch das Fenster hinab, sodass er fliehen und sich in Sicherheit bringen konnte. (Ios 2:15; Fapte 9:25)13Dann nahm Michal das Götterbild, legte es in Davids Bett, umgab seinen Kopf mit einem Geflecht von Ziegenhaaren und deckte es mit einem Kleidungsstück zu. (Gen 31:19; Jud 18:14)14Als nun Saul Boten schickte, die David holen sollten, sagte sie: Er ist krank.15Da schickte Saul die Boten wiederum, um nach David zu sehen, und befahl: Bringt ihn im Bett zu mir her; er soll umgebracht werden.16Als die Boten kamen, entdeckten sie im Bett ein Götterbild mit einem Geflecht von Ziegenhaaren um den Kopf.17Da sagte Saul zu Michal: Warum hast du mich so betrogen und meinen Feind entkommen lassen, sodass er sich in Sicherheit bringen konnte? Michal antwortete Saul: Er hat zu mir gesagt: Lass mich weggehen, sonst bringe ich dich um!18David floh also und brachte sich in Sicherheit. Er kam zu Samuel nach Rama und erzählte ihm alles, was Saul ihm angetan hatte. Dann ging er zusammen mit Samuel ins Prophetenhaus und beide blieben dort. (1 Sam 15:34)19Als man nun Saul berichtete: David ist in Rama, und zwar im Prophetenhaus!,20da schickte Saul Boten, um David holen zu lassen. Sobald sie die Schar der Propheten mit Samuel an ihrer Spitze in prophetischer Verzückung sahen, kam der Geist Gottes auch über die Boten Sauls und auch sie gerieten in Verzückung. (1 Sam 10:5)21Als man Saul das meldete, schickte er andere Boten; aber auch sie gerieten in Verzückung. Da schickte er zum dritten Mal Boten; doch auch sie gerieten in Verzückung. (2 Re 1:9)22Darauf ging er selbst nach Rama. Als er zu der großen Zisterne in Sechu kam, fragte er: Wo sind Samuel und David? Man antwortete ihm: Sie sind gerade im Prophetenhaus in Rama. (1 Sam 15:35)23Als er von dort zum Prophetenhaus in Rama weiterging, kam auch über ihn der Geist Gottes und er ging in prophetischer Verzückung weiter, bis er zum Prophetenhaus in Rama kam. (Num 11:25; 1 Sam 10:10)24Er zog sogar seine Kleider aus und blieb auch in Samuels Gegenwart in Verzückung. Den ganzen Tag und die ganze Nacht über lag er nackt da. Deshalb sagt man: Ist denn auch Saul unter den Propheten? (1 Sam 10:12; Is 20:2; Mica 1:8)