1DOMNUL i‑a zis lui Samuel: – Până când vei mai boci pentru Saul, de vreme ce Eu l‑am respins, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple‑ți cornul cu untdelemn și du‑te acolo unde te trimit: la Ișai, betleemitul, pentru că pe unul din fiii săi Mi l‑am ales ca rege.2Dar Samuel I‑a zis: – Cum aș putea să plec? Saul va auzi lucrul acesta și mă va ucide. DOMNUL i‑a răspuns: – Să iei o juncană cu tine și să zici: „Am venit să aduc DOMNULUI o jertfă.“3Invită la aducerea jertfei și pe Ișai, iar eu îți voi arăta ce să faci. Vei unge pentru Mine pe acela pe care ți‑l voi arăta.4Samuel a făcut ceea ce‑i spusese DOMNUL și a venit la Betleem. Bătrânilor cetății le era frică să se întâlnească cu el. Ei au întrebat: – Vii cu pace?5El a răspuns: – Da, cu pace. Vin ca să aduc o jertfă DOMNULUI. Sfințiți‑vă[1] și veniți cu mine la aducerea jertfei. Samuel l‑a sfințit pe Ișai și pe fiii săi și i‑a invitat la aducerea jertfei. (1 Sam 7:1)6Când aceștia au sosit, Samuel l‑a văzut pe Eliab și s‑a gândit: „Cu siguranță unsul DOMNULUI se află aici, înaintea Lui.“7Însă DOMNUL i‑a zis: „Nu te uita la înfățișarea sau la înălțimea staturii lui, pentru că l‑am respins, căci DOMNUL nu Se uită la ceea ce se uită omul. Omul se uită la înfățișare, pe când DOMNUL Se uită la inimă.“8Atunci Ișai l‑a chemat pe Abinadab și l‑a pus să treacă prin fața lui Samuel. El i‑a zis: – Nici pe acesta nu l‑a ales DOMNUL.9Apoi Ișai l‑a pus pe Șama să‑i treacă prin față, dar Samuel a zis: – Nici pe acesta nu l‑a ales DOMNUL.10Așa i‑a pus Ișai pe șapte din fiii săi să treacă prin fața lui Samuel, însă Samuel i‑a zis lui Ișai: – DOMNUL nu i‑a ales nici pe aceștia.11Apoi Samuel i‑a zis lui Ișai: – Aceștia sunt toți fiii pe care îi ai? Ișai i‑a răspuns: – A mai rămas cel mai tânăr, dar iată că el paște turmele. Samuel i‑a zis lui Ișai: – Trimite după el și adu‑l, căci nu ne vom aduna în jurul mesei până nu vine aici.12Ișai a trimis după el și a fost adus. El era roșcovan, cu ochi frumoși și plăcut la chip. DOMNUL i‑a zis lui Samuel: „Ridică‑te și unge‑l, căci el este!“13Samuel a luat cornul cu untdelemn și l‑a uns în mijlocul fraților lui, iar Duhul DOMNULUI a venit peste David, începând din ziua aceea. După toate acestea, Samuel s‑a ridicat și a plecat la Rama.
David, la curtea lui Saul
14Duhul DOMNULUI S‑a îndepărtat de la Saul, și un duh rău[2] de la DOMNUL îl chinuia.15Slujitorii lui Saul i‑au zis: – Iată că un duh rău de la Dumnezeu te chinuie.16Să poruncească stăpânul nostru slujitorilor tăi, care stau înaintea ta, să caute un om care știe să cânte la liră. Atunci când duhul cel rău de la Dumnezeu va veni peste tine, el va cânta cu mâna lui și te vei simți mai bine.17Saul le‑a zis slujitorilor săi: – Găsiți‑mi un om care știe să cânte bine și aduceți‑l la mine.18Atunci unul dintre tinerii slujitori a zis: – Iată, l‑am văzut pe unul dintre fiii lui Ișai din Betleem, care este iscusit la cântat. Este un războinic viteaz, priceput la vorbire și cu o înfățișare plăcută, iar DOMNUL este cu el.19Saul a trimis mesageri la Ișai, zicând: – Trimite‑mi‑l pe David, fiul tău, cel care este cu turmele.20Ișai a luat un măgar încărcat cu pâine, un burduf de vin și un ied pe care le‑a trimis lui Saul prin fiul său David.21David a venit la Saul și s‑a înfățișat înaintea lui. Lui Saul i‑a plăcut foarte mult de David și l‑a luat să‑i poarte armele.22Saul a trimis la Ișai să‑i spună: – Dă‑i voie lui David să rămână în slujba mea, pentru că a găsit bunăvoință înaintea mea.[3]23Ori de câte ori venea duhul de la Dumnezeu asupra lui Saul, David lua lira și cânta. Atunci Saul avea parte de alinare, se simțea mai bine, iar duhul cel rău pleca de la el.
1Der HERR sagte zu Samuel: Wie lange willst du noch um Saul trauern? Ich habe ihn doch verworfen; er soll nicht mehr als König über Israel herrschen. Fülle dein Horn mit Öl und mach dich auf den Weg! Ich schicke dich zu dem Betlehemiter Isai; denn ich habe mir einen von seinen Söhnen als König ausersehen. (1 Sam 13:14; 1 Sam 15:23; 2 Re 9:1)2Samuel erwiderte: Wie kann ich da hingehen? Saul wird es erfahren und mich umbringen. Der HERR sagte: Nimm ein junges Rind mit und sag: Ich bin gekommen, um dem HERRN ein Schlachtopfer darzubringen. (1 Sam 9:12; 1 Sam 20:33)3Lade Isai zum Opfer ein! Ich selbst werde dich dann erkennen lassen, was du tun sollst: Du sollst mir nur den salben, den ich dir nennen werde.4Samuel tat, was der HERR befohlen hatte. Als er nach Betlehem kam, gingen ihm die Ältesten der Stadt zitternd entgegen und fragten: Bedeutet dein Kommen Frieden?5Er antwortete: Frieden. Ich bin gekommen, um dem HERRN ein Schlachtopfer darzubringen. Heiligt euch und kommt mit mir zum Opfer! Dann heiligte er Isai und seine Söhne und lud sie zum Opfer ein. (Ex 19:10; 2 Re 9:22)6Als sie kamen und er den Eliab sah, dachte er: Gewiss steht nun vor dem HERRN sein Gesalbter. (1 Cro 2:13)7Der HERR aber sagte zu Samuel: Sieh nicht auf sein Aussehen und seine stattliche Gestalt, denn ich habe ihn verworfen; Gott sieht nämlich nicht auf das, worauf der Mensch sieht. Der Mensch sieht, was vor den Augen ist, der HERR aber sieht das Herz.[1] (1 Sam 9:2; 1 Sam 10:23; 1 Cro 28:9; Ier 17:10)8Nun rief Isai den Abinadab und ließ ihn vor Samuel treten. Dieser sagte: Auch ihn hat der HERR nicht erwählt.9Isai ließ Schima kommen. Samuel sagte: Auch ihn hat der HERR nicht erwählt.10So ließ Isai sieben seiner Söhne vor Samuel treten, aber Samuel sagte zu Isai: Diese hat der HERR nicht erwählt. (1 Sam 17:13; 1 Cro 2:13)11Und er fragte Isai: Sind das alle jungen Männer? Er antwortete: Der jüngste fehlt noch, aber der hütet gerade die Schafe. Samuel sagte zu Isai: Schick jemand hin und lass ihn holen; wir wollen uns nicht zum Mahl hinsetzen, bevor er hergekommen ist. (1 Sam 17:15; 2 Sam 7:8)12Isai schickte also jemand hin und ließ ihn kommen. David war rötlich, hatte schöne Augen und eine schöne Gestalt. Da sagte der HERR: Auf, salbe ihn! Denn er ist es. (1 Sam 17:42)13Samuel nahm das Horn mit dem Öl und salbte David mitten unter seinen Brüdern. Und der Geist des HERRN war über David von diesem Tag an. Samuel aber brach auf und kehrte nach Rama zurück. (2 Sam 2:4; 2 Sam 5:3; Ps 89:21)
David im Dienst Sauls
14Der Geist des HERRN war von Saul gewichen und ein böser Geist vom HERRN verstörte ihn. (1 Sam 18:10; 1 Sam 19:9)15Da sagten die Diener Sauls zu ihm: Du siehst, ein böser Geist Gottes verstört dich.16Darum möge unser Herr seinen Knechten, die vor ihm stehen, befehlen, einen Mann zu suchen, der die Leier zu spielen versteht. Sobald dich der böse Geist Gottes überfällt, soll er spielen; dann wird es dir wieder gut gehen. (2 Re 3:15)17Saul sagte zu seinen Dienern: Seht euch für mich nach einem Mann um, der gut spielen kann, und bringt ihn her zu mir! (Prov 22:29)18Einer der jungen Männer antwortete: Ich kenne einen Sohn des Betlehemiters Isai, der zu spielen versteht. Und er ist tapfer und ein guter Krieger, wortgewandt, von schöner Gestalt und der HERR ist mit ihm. (1 Sam 14:52; 1 Sam 18:12)19Da schickte Saul Boten zu Isai und ließ ihm sagen: Schick mir deinen Sohn David, der bei den Schafen ist!20Isai nahm einen Esel, dazu Brot, einen Schlauch Wein und ein Ziegenböckchen und schickte seinen Sohn David damit zu Saul. (1 Sam 10:3; 1 Sam 16:11)21So kam David zu Saul und trat in seinen Dienst; Saul gewann ihn sehr lieb und David wurde sein Waffenträger.22Darum schickte Saul zu Isai und ließ ihm sagen: David soll in meinem Dienst bleiben; denn er hat mein Wohlwollen gefunden. (1 Sam 18:2)23Sooft nun ein Geist Gottes Saul überfiel, nahm David die Leier und spielte darauf. Dann fühlte sich Saul erleichtert, es ging ihm wieder gut und der böse Geist wich von ihm.