1Prin urmare, vă îndemn, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, să vă aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o slujbă[1] duhovnicească[2] din partea voastră!2Nu vă conformați acestui veac, ci lăsați‑vă transformați prin reînnoirea minții voastre, ca să puteți discerne care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.
Smerenie și slujire
3Căci prin harul care mi‑a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă o gândire cumpătată[3], potrivit cu măsura credinței pe care Dumnezeu a împărțit‑o fiecăruia.4Pentru că, așa cum într‑un trup avem multe mădulare, iar mădularele n‑au toate aceeași funcție,5tot astfel și noi, cei mulți, suntem un singur trup în Cristos, iar fiecare în parte ne suntem mădulare unii altora.6Avem diferite daruri, după harul care ne‑a fost dat: dacă cineva are darul profeției, să‑l folosească potrivit cu mărimea credinței sale;7dacă are darul slujirii, să‑l folosească în slujire; dacă are darul învățăturii, să‑l folosească pentru a da învățătură;8dacă are darul încurajării, să‑l folosească spre încurajarea altora; cel ce dăruiește, să dăruiască cu generozitate; cel ce conduce, să conducă cu râvnă; cel ce are milă de alții, să facă acest lucru cu bucurie.
Principii pentru viața creștină
9Dragostea să fie fără ipocrizie. Să vă fie scârbă de rău! Să vă lipiți de bine!10Iubiți‑vă unii pe alții[4] cu o dragoste frățească! În cinste, dați‑vă întâietate unii altora!11În ce privește râvna, să nu fiți leneși! Fiți plini de zel în duh! Slujiți Domnului!12Bucurați‑vă în speranță! Răbdați în necaz! Stăruiți în rugăciune!13Luați parte la împlinirea nevoilor sfinților![5] Urmăriți ospitalitatea!14Binecuvântați‑i pe cei ce vă persecută! Binecuvântați, nu blestemați!15Bucurați‑vă cu cei ce se bucură! Plângeți cu cei ce plâng!16Să aveți aceleași gânduri unii pentru alții! Nu vă gândiți la lucrurile înalte, ci deprindeți‑vă cu cele smerite[6]! Nu vă considerați singuri înțelepți!17Nu răsplătiți nimănui cu rău pentru rău! Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor!18Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii!19Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!“ zice Domnul.[7] (Deut 32:35)20Însă, „Dacă dușmanul tău este flămând, dă‑i să mănânce; dacă este însetat, dă‑i să bea. Căci, făcând așa, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui“[8] (Prov 25:21)21Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!
3For by the grace given to me I say to everyone among you not to think of himself more highly than he ought to think, but to think with sober judgment, each according to the measure of faith that God has assigned. (Ro 1:5; Ro 11:20; Ro 12:16; 1 Cor 7:17; Ef 4:7)4For as in one body we have many members,[5] and the members do not all have the same function, (1 Cor 12:12; Ef 4:4; Ef 4:16)5so we, though many, are one body in Christ, and individually members one of another. (Ioan 17:11; 1 Cor 6:15; 1 Cor 10:17; 1 Cor 10:33; 1 Cor 12:20; 1 Cor 12:27; Ef 4:13; Ef 4:25)6Having gifts that differ according to the grace given to us, let us use them: if prophecy, in proportion to our faith; (Fapte 13:1; 1 Cor 7:7; 1 Cor 12:4; 1 Cor 12:7; 1 Cor 12:10; 2 Tim 2:15; 1 Pe 4:10)7if service, in our serving; the one who teaches, in his teaching; (Fapte 6:1)8the one who exhorts, in his exhortation; the one who contributes, in generosity; the one who leads,[6] with zeal; the one who does acts of mercy, with cheerfulness. (1 Cor 12:28; 2 Cor 9:7; 1 Tim 5:17)