Pentru dirijor. De cântat în almut laben. Un psalm al lui David.
1[1]Îți voi mulțumi, DOAMNE, din toată inima mea, voi vesti toate minunile Tale.[2]2Mă voi bucura și mă voi înveseli în Tine, voi cânta spre lauda Numelui Tău, Preaînalte!3Dușmanii mei dau înapoi, se poticnesc și pier dinaintea Ta,4căci Tu ai judecat cauza mea și mi‑ai făcut dreptate; ai șezut pe tron ca Unul Care judeci cu dreptate.5Tu ai mustrat neamurile și l‑ai nimicit pe cel rău; le‑ai șters numele pentru veci de veci.6Dușmanul a sfârșit în ruine veșnice! I‑ai smuls cetățile și ai dat uitării amintirea lor.7DOMNUL însă va trona pe vecie! El Și‑a pregătit tronul pentru judecată.8El va judeca lumea cu dreptate, va cântări popoarele cu nepărtinire.9DOMNUL este o întăritură pentru cel asuprit, o întăritură în vremuri de necaz.10Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu‑i părăsești pe cei ce Te caută, DOAMNE!11Cântați spre lauda DOMNULUI, Care locuiește în Sion! Vestiți printre popoare lucrările Lui!12Căci El, Care răzbună sângele vărsat, Își aduce aminte și nu uită strigătul celor umili.13Arată‑Ți bunăvoința față de mine, DOAMNE! Uită‑Te la suferința pe care mi‑o provoacă cei ce mă urăsc! Ridică‑mă de la porțile morții!14Atunci voi vesti toate laudele Tale la porțile fiicei Sionului, mă voi bucura de izbăvirea Ta!15Neamurile s‑au afundat în groapa pe care au făcut‑o; piciorul le‑a fost prins în lațul pe care l‑au ascuns.16DOMNUL Se descoperă și face judecată.[3] Cel rău este prins chiar prin lucrarea mâinilor lui. Higgaion[4]. Selah17Cei răi se întorc în Locuința Morților, toate neamurile care uită de Dumnezeu.18Căci cel nevoiaș nu este uitat la nesfârșit, speranța celor săraci nu piere pentru totdeauna.19Ridică‑Te, DOAMNE! Să nu învingă omul! Să fie judecate neamurile înaintea Ta!20Pune groaza în ei, DOAMNE! Să recunoască neamurile că sunt doar niște oameni! Selah
1[1] To the choirmaster: according to Muth-labben.[2] A Psalm of David. I will give thanks to the Lord with my whole heart; I will recount all of your wonderful deeds. (Ps 26:7; Ps 40:5; Ps 96:3; Ps 105:5)2I will be glad and exult in you; I will sing praise to your name, O Most High. (Ps 5:11; Ps 7:17; Ps 83:18)3When my enemies turn back, they stumble and perish before[3] your presence.4For you have maintained my just cause; you have sat on the throne, giving righteous judgment. (Ps 29:10; Ps 140:12)5You have rebuked the nations; you have made the wicked perish; you have blotted out their name forever and ever. (Deut 9:14; Deut 29:20; Ps 68:30; Prov 10:7)6The enemy came to an end in everlasting ruins; their cities you rooted out; the very memory of them has perished.7But the Lord sits enthroned forever; he has established his throne for justice,8and he judges the world with righteousness; he judges the peoples with uprightness. (Ps 58:11; Ps 96:10; Ps 96:13; Ps 98:9)9The Lord is a stronghold for the oppressed, a stronghold in times of trouble. (2 Sam 22:3; Ps 10:1; Ps 10:18; Ps 74:21; Prov 18:10)10And those who know your name put their trust in you, for you, O Lord, have not forsaken those who seek you. (Ps 91:14)11Sing praises to the Lord, who sits enthroned in Zion! Tell among the peoples his deeds! (Ps 76:2; Ps 77:12; Ps 107:22)12For he who avenges blood is mindful of them; he does not forget the cry of the afflicted. (Gen 9:5; 1 Re 21:17; Ps 9:18; Ps 10:12; Ps 10:13; Ps 12:5)13Be gracious to me, O Lord! See my affliction from those who hate me, O you who lift me up from the gates of death, (Iov 38:17; Ps 4:1)14that I may recount all your praises, that in the gates of the daughter of Zion I may rejoice in your salvation. (1 Sam 2:1; 2 Re 19:21; Ps 13:5; Ps 20:5; Ps 21:1; Ps 35:9; Is 37:22)15The nations have sunk in the pit that they made; in the net that they hid, their own foot has been caught. (Iov 18:8; Ps 7:15)16The Lord has made himself known; he has executed judgment; the wicked are snared in the work of their own hands. [4] (Ex 7:5; Ex 14:4)17The wicked shall return to Sheol, all the nations that forget God. (Gen 3:19; Iov 8:13; Ps 50:22; Is 51:13)18For the needy shall not always be forgotten, and the hope of the poor shall not perish forever. (Prov 23:18; Prov 24:14)19Arise, O Lord! Let not man prevail; let the nations be judged before you! (Ps 3:7; Ps 10:18)20Put them in fear, O Lord! Let the nations know that they are but men! (Ps 9:19)