Pentru dirijor. De cântat ca și „Nu distruge!“ Al lui David. Un mihtam compus pe vremea când acesta se refugiase în peșteră, fugind de Saul.
1Arată‑Ți bunăvoința față de mine, Dumnezeule, arată‑Ți bunăvoința față de mine, căci în Tine se adăpostește sufletul meu. La umbra aripilor Tale mă adăpostesc până când va trece necazul.[1] (Ps 16:1)2Strig către Dumnezeul cel Preaînalt, către Dumnezeul Care mă răzbună.3El va trimite ajutor din ceruri și mă va izbăvi; îl va face de rușine pe prigonitorul meu. Selah Dumnezeu Își va trimite îndurarea și credincioșia.4Sufletul meu este în mijlocul leilor; stau întins printre cei ce devorează, fii ai omului, ai căror dinți sunt sulițe și săgeți și a căror limbă este o sabie tăioasă.5Fii înălțat[2], Dumnezeule, mai presus de ceruri! Fie slava Ta peste întreg pământul!6Ei întinseseră un laț pașilor mei; sufletul îmi era încovoiat; ei săpaseră o groapă înaintea mea, dar au căzut ei înșiși în ea. Selah7Inima mea este pregătită, Dumnezeule, inima mea este pregătită! Voi cânta și Te voi lăuda.8Trezește‑te, suflete al meu[3]! Treziți‑vă, harfă și liră! Voi trezi zorii.9Stăpâne, Îți voi mulțumi printre popoare, Voi cânta spre lauda Ta printre neamuri.10Căci mare este îndurarea Ta, până la ceruri, iar credincioșia Ta este până la nori.11Fii înălțat, Dumnezeule, mai presus de ceruri! Fie slava Ta peste întreg pământul!
1To the choirmaster: according to Do Not Destroy. A Miktam[1] of David, when he fled from Saul, in the cave. Be merciful to me, O God, be merciful to me, for in you my soul takes refuge; in the shadow of your wings I will take refuge, till the storms of destruction pass by. (1 Sam 22:1; 1 Sam 24:1; Ps 4:1; Ps 16:1; Ps 17:8; Ps 56:1; Ps 58:1; Ps 59:1; Ps 75:1; Ps 91:4; Ps 142:1; Is 26:20)2I cry out to God Most High, to God who fulfills his purpose for me. (Ps 138:8)3He will send from heaven and save me; he will put to shame him who tramples on me. God will send out his steadfast love and his faithfulness! (Ps 18:16; Ps 36:5; Ps 40:11; Ps 43:3; Ps 56:1; Ps 144:5; Ps 144:7)4My soul is in the midst of lions; I lie down amid fiery beasts— the children of man, whose teeth are spears and arrows, whose tongues are sharp swords. (Ps 52:2; Ps 55:21; Ps 58:6; Ps 59:7; Ps 64:3; Prov 12:18; Prov 30:14; Ier 9:8)5Be exalted, O God, above the heavens! Let your glory be over all the earth! (Ps 108:5; Ps 113:4)6They set a net for my steps; my soul was bowed down. They dug a pit in my way, but they have fallen into it themselves. (Iov 18:8; Ps 7:15; Ps 145:14; Ps 146:8)7My heart is steadfast, O God, my heart is steadfast! I will sing and make melody! (Ps 108:1; Ps 112:7)8Awake, my glory![2] Awake, O harp and lyre! I will awake the dawn! (Jud 5:12; 1 Cro 15:16; Ps 16:9)9I will give thanks to you, O Lord, among the peoples; I will sing praises to you among the nations.10For your steadfast love is great to the heavens, your faithfulness to the clouds. (Ps 36:5)11Be exalted, O God, above the heavens! Let your glory be over all the earth! (Ps 57:5)