1Apoi le‑a zis ucenicilor: – Un om bogat avea un administrator care a fost acuzat că‑i risipește averea.2El l‑a chemat și i‑a zis: „Ce înseamnă lucrul acesta pe care‑l aud despre tine? Dă socoteală de administrația ta, pentru că nu mai poți fi administrator!“3Administratorul și‑a zis: „Ce să fac, pentru că stăpânul meu va lua administrația de la mine? Să sap – nu sunt în stare, iar să cerșesc – mi‑e rușine.4Știu ce‑o să fac, pentru ca, atunci când voi fi îndepărtat din administrație, ei să mă primească în casele lor!“5I‑a chemat unul câte unul pe datornicii stăpânului său și i‑a zis primului: „Cât îi datorezi stăpânului meu?“6Acela i‑a răspuns: „O sută de bați[1] de ulei de măsline.“ El i‑a zis: „Ia‑ți zapisul, așază‑te repede și scrie cincizeci!“ (Lu 7:41)7A zis apoi altuia: „Dar tu, cât îi datorezi?“ Acela i‑a răspuns: „O sută de cori[2] de grâu.“ El i‑a zis: „Ia‑ți zapisul și scrie optzeci!“ (Lu 7:41)8Stăpânul l‑a lăudat pe administratorul nedrept, deoarece lucrase cu perspicacitate.[3] Căci fiii veacului acestuia sunt mai isteți față de propria lor generație, decât fiii luminii.9Și Eu vă spun: faceți‑vă prieteni cu ajutorul bogăției[4] nedreptății, pentru ca, atunci când ea va înceta să mai fie, aceștia să vă primească în corturile veșnice!10Cine este credincios în lucrul cel mai mic, este credincios și în cel mare, și cine este nedrept în lucrul cel mai mic, este nedrept și în cel mare.11Așadar, dacă n‑ați fost credincioși în ce privește bogăția nedreptății, cine v‑o va încredința pe cea adevărată?!12Și dacă n‑ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?!13Niciun servitor nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul și‑l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia și‑l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și bogăției.14Fariseii, care erau iubitori de bani, au auzit toate acestea și își băteau joc de El.15Dar El le‑a zis: – Voi sunteți cei ce vă îndreptățiți pe voi înșivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile! Căci ce este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
Alte învățături
16Legea și Profeții au ținut până la Ioan. De atunci încoace se vestește Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și fiecare dă năvală în ea. (Mat 5:18; Mat 5:31; Mat 11:12)17Este mai ușor să treacă cerul și pământul, decât să cadă o parte a vreunei litere[5] a Legii!18Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta, comite adulter, iar cel care se căsătorește cu o femeie divorțată de soțul ei comite adulter.
Bogatul și Lazăr
19Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură și in subțire și se bucura de lux în fiecare zi.20La poarta lui zăcea cineva sărac, pe nume Lazăr, care era plin de bube21și care tânjea să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Până și câinii veneau și‑i lingeau bubele.22Săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam[6]. A murit apoi și bogatul și a fost înmormântat. (Lu 13:28; Ioan 13:23)23În Locuința Morților[7], unde se afla în chinuri, și‑a ridicat ochii și l‑a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul acestuia.24Atunci el, strigând, a zis: „Tată Avraam, ai milă de mine și trimite‑l pe Lazăr să‑și umezească vârful degetului în apă și să‑mi răcorească limba, căci sunt atât de chinuit în flacăra aceasta!“25Însă Avraam a zis: „Copile, amintește‑ți că, în viața ta, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le‑a primit pe cele rele, așa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit.26Pe lângă toate acestea, între noi și voi a fost așezată o prăpastie mare, astfel încât cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, și nici cei de acolo să nu poată trece la noi.“27El a zis: „Atunci, te rog, tată Avraam, să‑l trimiți în casa tatălui meu, –28căci am cinci frați –, ca să‑i avertizeze, așa încât să nu vină și ei în locul acesta de chin!“29Însă Avraam a zis: „Îi au pe Moise și pe Profeți[8]. Să asculte de ei!“30Dar el a zis: „Nu, tată Avraam, ci dacă se duce la ei cineva dintre cei morți, atunci se vor pocăi!“31Însă Avraam i‑a zis: „Dacă nu ascultă de Moise și de Profeți, nu vor fi convinși nici dacă învie cineva dintre cei morți!“
1He also said to the disciples, “There was a rich man who had a manager, and charges were brought to him that this man was wasting his possessions. (Lu 12:42)2And he called him and said to him, ‘What is this that I hear about you? Turn in the account of your management, for you can no longer be manager.’ (1 Cor 9:17)3And the manager said to himself, ‘What shall I do, since my master is taking the management away from me? I am not strong enough to dig, and I am ashamed to beg.4I have decided what to do, so that when I am removed from management, people may receive me into their houses.’5So, summoning his master’s debtors one by one, he said to the first, ‘How much do you owe my master?’6He said, ‘A hundred measures[1] of oil.’ He said to him, ‘Take your bill, and sit down quickly and write fifty.’7Then he said to another, ‘And how much do you owe?’ He said, ‘A hundred measures[2] of wheat.’ He said to him, ‘Take your bill, and write eighty.’8The master commended the dishonest manager for his shrewdness. For the sons of this world[3] are more shrewd in dealing with their own generation than the sons of light. (Mat 25:2; Lu 10:6; Lu 20:34; Ioan 12:36; Ef 5:8; 1 Tes 5:5)9And I tell you, make friends for yourselves by means of unrighteous wealth,[4] so that when it fails they may receive you into the eternal dwellings. (Mat 6:20; Mat 6:24; Mat 19:21; Lu 12:33; Lu 16:11; Lu 16:13; 1 Tim 6:10; 1 Tim 6:17)10“One who is faithful in a very little is also faithful in much, and one who is dishonest in a very little is also dishonest in much. (Mat 25:21; Mat 25:23; Lu 19:17)11If then you have not been faithful in the unrighteous wealth, who will entrust to you the true riches?12And if you have not been faithful in that which is another’s, who will give you that which is your own? (1 Cro 29:14; 1 Cro 29:16)13No servant can serve two masters, for either he will hate the one and love the other, or he will be devoted to the one and despise the other. You cannot serve God and money.” (Lu 16:9)
The Law and the Kingdom of God
14The Pharisees, who were lovers of money, heard all these things, and they ridiculed him. (Lu 11:39; Lu 20:47; Lu 23:35; 1 Tim 6:10; 2 Tim 3:2)15And he said to them, “You are those who justify yourselves before men, but God knows your hearts. For what is exalted among men is an abomination in the sight of God. (1 Sam 16:7; 1 Cro 28:9; Prov 16:5; Prov 21:2; Lu 10:29)16“The Law and the Prophets were until John; since then the good news of the kingdom of God is preached, and everyone forces his way into it.[5] (Mat 11:12; Lu 4:43; Lu 15:1)17But it is easier for heaven and earth to pass away than for one dot of the Law to become void. (Mat 5:18)
Divorce and Remarriage
18“Everyone who divorces his wife and marries another commits adultery, and he who marries a woman divorced from her husband commits adultery. (Mat 5:32)
The Rich Man and Lazarus
19“There was a rich man who was clothed in purple and fine linen and who feasted sumptuously every day. (Est 8:15; Iac 5:5; Apo 18:16)20And at his gate was laid a poor man named Lazarus, covered with sores, (Fapte 3:2)21who desired to be fed with what fell from the rich man’s table. Moreover, even the dogs came and licked his sores. (Mat 15:27)22The poor man died and was carried by the angels to Abraham’s side.[6] The rich man also died and was buried, (Mat 18:10; Lu 12:8; Lu 15:10; Ioan 13:23; Fapte 12:15; Ev 1:13)23and in Hades, being in torment, he lifted up his eyes and saw Abraham far off and Lazarus at his side. (Mat 8:11; Mat 11:23; Lu 16:22)24And he called out, ‘Father Abraham, have mercy on me, and send Lazarus to dip the end of his finger in water and cool my tongue, for I am in anguish in this flame.’ (Is 66:24; Zah 14:12; Mat 25:41; Lu 16:30; Ioan 8:33; Ioan 8:39; Ioan 8:53)25But Abraham said, ‘Child, remember that you in your lifetime received your good things, and Lazarus in like manner bad things; but now he is comforted here, and you are in anguish. (Iov 21:13; Ps 17:14; Lu 6:24)26And besides all this, between us and you a great chasm has been fixed, in order that those who would pass from here to you may not be able, and none may cross from there to us.’27And he said, ‘Then I beg you, father, to send him to my father’s house—28for I have five brothers—so that he may warn them, lest they also come into this place of torment.’29But Abraham said, ‘They have Moses and the Prophets; let them hear them.’ (Lu 16:31; Lu 24:27; Ioan 5:45; Fapte 26:22; Fapte 28:23)30And he said, ‘No, father Abraham, but if someone goes to them from the dead, they will repent.’ (Lu 16:24)31He said to him, ‘If they do not hear Moses and the Prophets, neither will they be convinced if someone should rise from the dead.’” (Mat 28:11; Lu 16:29; Ioan 12:10)