1Frații mei, să nu fiți mulți învățători, deoarece știți că vom primi o judecată mai aspră[1]!2Căci toți ne împiedicăm în multe feluri. Dacă cineva nu se împiedică în vorbire, este un om desăvârșit[2], în stare să‑și înfrâneze și tot trupul.3Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să‑i facem să ne urmeze, le conducem tot trupul.4Iată, chiar și corăbiile, deși sunt atât de mari și sunt duse de vânturi puternice, totuși ele sunt conduse de o cârmă foarte mică, oriunde dorește inima[3] cârmaciului.5Tot astfel și limba: ea este un mădular mic, dar se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!6Și limba este un foc. Limba, o lume a nedreptății, este așezată între mădularele noastre, fiind cea care pângărește tot trupul, aprinde roata vieții și este aprinsă de focul Gheenei[4]. (2 Re 23:10; 2 Cro 28:3; 2 Cro 33:6)7Căci orice fel de animale sălbatice, păsări, târâtoare[5] sau viețuitoare ale mării pot fi îmblânzite și au fost îmblânzite de neamul omenesc, (Gen 1:24)8dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău de neliniștit[6], plin de un venin aducător de moarte.9Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu.10Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul. Frații mei, aceste lucruri n‑ar trebui să fie așa!11Țâșnește din aceeași gură a izvorului apă dulce și apă amară?12Frații mei, poate un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici izvorul de apă sărată nu poate da apă dulce.
Două feluri de înțelepciune
13Cine este înțelept și priceput între voi? Să‑și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii!14Însă, dacă în inima voastră aveți invidie amară și ambiție egoistă[7], nu vă lăudați cu aceasta și nu mințiți împotriva adevărului!15Înțelepciunea aceasta nu vine[8] de sus, ci este pământească, firească, demonică.16Căci acolo unde este invidie și ambiție egoistă, acolo va fi dezordine și răutate de orice fel.17Însă înțelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, nepărtinitoare, fără ipocrizie.18Iar rodul dreptății este semănat în pace de către[9] cei ce fac pace.
1Not many of you should become teachers, my brothers, for you know that we who teach will be judged with greater strictness. (Mat 23:8; Ro 2:20; 1 Tim 1:7)2For we all stumble in many ways. And if anyone does not stumble in what he says, he is a perfect man, able also to bridle his whole body. (1 Re 8:46; Prov 20:9; Ecl 7:20; Mat 12:37; Iac 1:26; 1 Ioan 1:8)3If we put bits into the mouths of horses so that they obey us, we guide their whole bodies as well. (Ps 32:9)4Look at the ships also: though they are so large and are driven by strong winds, they are guided by a very small rudder wherever the will of the pilot directs.5So also the tongue is a small member, yet it boasts of great things. How great a forest is set ablaze by such a small fire! (Ps 12:3; Ps 73:8)6And the tongue is a fire, a world of unrighteousness. The tongue is set among our members, staining the whole body, setting on fire the entire course of life,[1] and set on fire by hell.[2] (Ps 120:2; Prov 16:27; Mat 15:18)7For every kind of beast and bird, of reptile and sea creature, can be tamed and has been tamed by mankind,8but no human being can tame the tongue. It is a restless evil, full of deadly poison. (Ps 140:3; Ecl 10:11; Ro 3:13)9With it we bless our Lord and Father, and with it we curse people who are made in the likeness of God. (Gen 1:26)10From the same mouth come blessing and cursing. My brothers,[3] these things ought not to be so.11Does a spring pour forth from the same opening both fresh and salt water?12Can a fig tree, my brothers, bear olives, or a grapevine produce figs? Neither can a salt pond yield fresh water.