de la Biblica1Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, și fratele Timotei, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toți sfinții care sunt în toată Ahaia[1]:2har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!
Mulțumiri Dumnezeului oricărei mângâieri
3Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri[2], (Ioan 14:16; 1 Ioan 2:1)4Cel Care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru a‑i putea mângâia pe cei ce sunt în orice necaz, cu mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu.5Așa cum suferințele lui Cristos sunt din belșug în noi, tot astfel, prin Cristos, avem parte din belșug și de mângâiere.6Dacă noi suferim necaz este pentru mângâierea și mântuirea voastră. Dacă noi suntem mângâiați este pentru mângâierea voastră, care este la lucru în răbdarea[3] acelorași suferințe pe care le îndurăm și noi.7Speranța noastră cu privire la voi este tare, pentru că știm că, așa cum sunteți părtași cu noi în suferință, tot așa sunteți și în mângâiere.8Căci nu vrem să nu știți, fraților, despre necazul care ni s‑a întâmplat în Asia[4], pentru că am fost apăsați peste măsură, dincolo de puterea noastră, așa încât pierdusem și speranța de a mai trăi.9Dar am avut gândul condamnării la moarte în noi înșine, ca să nu ne încredem în noi, ci în Dumnezeu, Care învie morții.10El ne‑a scăpat dintr‑un mare pericol de moarte și ne va mai scăpa. În El ne punem speranța că ne va mai scăpa,11în timp ce și voi vă alăturați nouă în rugăciune, pentru ca mulți să mulțumească pentru noi[5] datorită darului oferit nouă prin rugăciunile multora.
Schimbarea unora din planurile lui Pavel
12Căci lauda noastră este aceasta: mărturia conștiinței noastre că ne‑am comportat în lume, și mult mai mult față de voi, cu o curăție și o sinceritate primite de la Dumnezeu, nu cu o înțelepciune firească, ci prin harul lui Dumnezeu.13Căci noi nu vă scriem altceva decât ceea ce[6] citiți sau cunoașteți deja. Dar sper că până la sfârșit veți cunoaște,14– așa cum, de altfel, ne‑ați cunoscut și pe noi, în parte, – că noi suntem lauda voastră, după cum și voi veți fi lauda noastră în ziua Domnului nostru Isus.15În această încredințare, doream să vin mai întâi la voi, ca să aveți parte de un al doilea har,16apoi să plec de la voi în Macedonia, să mă întorc din Macedonia tot pe la voi și să fiu trimis de voi în Iudeea.17Deci, dorind aceasta, m‑am comportat eu oare cu ușurătate? Sau lucrurile pe care le hotărăsc, le hotărăsc potrivit firii, ca să fie în mine și „da, da“, și „nu, nu“?18Credincios este Dumnezeu, că vorbirea noastră față de voi nu este și „da“, și „nu“.19Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, pe Care noi L‑am predicat printre voi – eu, Silvanus[7] și Timotei, – nu a fost „da“ și „nu“, ci în El a fost „da“,20pentru că în El toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da“. De aceea, prin El spunem „Amin!“, spre slava lui Dumnezeu.21Cel Care ne întărește împreună cu voi, în Cristos, și Care ne‑a uns, este Dumnezeu.22El ne‑a și pecetluit și ne‑a dat în inimile noastre garanția[8] Duhului. (2 Cor 5:5)23Dar Îl chem pe Dumnezeu ca martor al sufletului meu, că n‑am mai venit în Corint tocmai ca să vă cruț.24Nu că noi domnim peste credința voastră, ci suntem lucrători împreună cu voi pentru bucuria voastră, căci stați fermi în credință.
3Blessed be the God and Father of our Lord Jesus Christ, the Father of mercies and God of all comfort, (Ro 15:5; Ro 15:6; Ef 1:3; 1 Pe 1:3)4who comforts us in all our affliction, so that we may be able to comfort those who are in any affliction, with the comfort with which we ourselves are comforted by God. (Is 51:12; Is 66:13)5For as we share abundantly in Christ’s sufferings, so through Christ we share abundantly in comfort too.[1] (2 Cor 4:10; Filip 3:10; Col 1:24)6If we are afflicted, it is for your comfort and salvation; and if we are comforted, it is for your comfort, which you experience when you patiently endure the same sufferings that we suffer. (2 Cor 4:15; 2 Cor 12:15; Ef 3:13; 2 Tim 2:10)7Our hope for you is unshaken, for we know that as you share in our sufferings, you will also share in our comfort. (Ro 8:17)8For we do not want you to be unaware, brothers,[2] of the affliction we experienced in Asia. For we were so utterly burdened beyond our strength that we despaired of life itself. (Fapte 19:23; 1 Cor 15:32)9Indeed, we felt that we had received the sentence of death. But that was to make us rely not on ourselves but on God who raises the dead. (Ps 2:12; Ps 25:2; Ps 26:1; Lu 18:9; 2 Cor 4:14)10He delivered us from such a deadly peril, and he will deliver us. On him we have set our hope that he will deliver us again. (Ro 15:31; 1 Tim 4:10)11You also must help us by prayer, so that many will give thanks on our behalf for the blessing granted us through the prayers of many. (Fapte 12:5; Ro 15:30; 2 Cor 4:15; 2 Cor 9:11; Filip 1:19; Filim 1:22)
Paul’s Change of Plans
12For our boast is this, the testimony of our conscience, that we behaved in the world with simplicity[3] and godly sincerity, not by earthly wisdom but by the grace of God, and supremely so toward you. (Fapte 23:1; 1 Cor 2:4; 1 Cor 2:13; 2 Cor 2:17; 2 Cor 4:2; 1 Tes 2:10)13For we are not writing to you anything other than what you read and understand and I hope you will fully understand—14just as you did partially understand us—that on the day of our Lord Jesus you will boast of us as we will boast of you. (1 Cor 1:8; 1 Cor 9:15; 2 Cor 2:5; 2 Cor 5:12; 2 Cor 9:3; Filip 2:16; Filip 4:1; 1 Tes 2:19)15Because I was sure of this, I wanted to come to you first, so that you might have a second experience of grace. (Fapte 18:1; Ro 1:11; 1 Cor 4:19)16I wanted to visit you on my way to Macedonia, and to come back to you from Macedonia and have you send me on my way to Judea. (Fapte 19:21; 1 Cor 16:5)17Was I vacillating when I wanted to do this? Do I make my plans according to the flesh, ready to say “Yes, yes” and “No, no” at the same time? (2 Cor 10:2)18As surely as God is faithful, our word to you has not been Yes and No. (1 Cor 1:9; 2 Cor 2:17)19For the Son of God, Jesus Christ, whom we proclaimed among you, Silvanus and Timothy and I, was not Yes and No, but in him it is always Yes. (Mat 14:33; Fapte 15:22; Ev 13:8)20For all the promises of God find their Yes in him. That is why it is through him that we utter our Amen to God for his glory. (Ro 15:8; 1 Cor 14:16; Ev 10:23; Apo 3:14)21And it is God who establishes us with you in Christ, and has anointed us, (1 Ioan 2:20; 1 Ioan 2:27)22and who has also put his seal on us and given us his Spirit in our hearts as a guarantee.[4] (Ro 8:16; 2 Cor 5:5; Ef 1:13; Ef 1:14; Ef 4:30)23But I call God to witness against me—it was to spare you that I refrained from coming again to Corinth. (Ro 1:9; 1 Cor 4:21; 2 Cor 2:1; 2 Cor 2:3; Gal 1:20)24Not that we lord it over your faith, but we work with you for your joy, for you stand firm in your faith. (Mat 23:8; Ro 11:20; 1 Cor 15:1; 2 Cor 4:5; 1 Pe 5:3)