de la Biblica1Oamenii din Chiriat-Iearim au venit și au luat Chivotul DOMNULUI, ducându‑l în casa lui Abinadab, pe deal, iar pe fiul său Elazar l‑au sfințit[1] ca să aibă grijă de Chivotul DOMNULUI.
Prima victorie a lui Israel sub conducerea lui Samuel
2Trecuse mult timp – douăzeci de ani – de când Chivotul se afla la Chiriat-Iearim, și întreaga Casă a lui Israel se tânguia după DOMNUL.3Atunci Samuel a vorbit întregii Case a lui Israel, zicând: – Dacă din toată inima voastră vă întoarceți la DOMNUL, atunci îndepărtați dumnezeii străini și AȘTORETELE[2] din mijlocul vostru, îndreptați‑vă inima spre DOMNUL și slujiți‑I numai Lui. Și El vă va elibera din mâna filistenilor.4Fiii lui Israel au îndepărtat BAALII[3] și AȘTORETELE și au slujit numai DOMNULUI.5Apoi Samuel a zis: – Adunați tot Israelul la Mițpa, și eu mă voi ruga DOMNULUI pentru voi.6S‑au adunat deci la Mițpa, au scos apă și au vărsat‑o înaintea DOMNULUI.[4] În ziua aceea au postit și au zis acolo: „Am păcătuit împotriva DOMNULUI.“ Samuel îi judeca[5] pe fiii lui Israel la Mițpa.7Filistenii au auzit că fiii lui Israel s‑au adunat la Mițpa. Atunci domnitorii filistenilor s‑au suit împotriva lui Israel. Când fiii lui Israel au auzit lucrul acesta, s‑au temut de filisteni8și i‑au zis lui Samuel: – Nu înceta să strigi pentru noi la DOMNUL, Dumnezeul nostru, ca să ne izbăvească din mâna filistenilor.9Samuel a luat un miel de lapte și l‑a adus întreg ca ardere‑de‑tot DOMNULUI. Apoi a strigat către DOMNUL pentru Israel, iar DOMNUL i‑a răspuns.10În timp ce Samuel aducea arderea‑de‑tot, filistenii se apropiau ca să se lupte cu Israel. DOMNUL însă a tunat în ziua aceea cu un vuiet puternic împotriva filistenilor, aducând panică între ei, încât au fost puși pe fugă dinaintea lui Israel.11Bărbații lui Israel au ieșit din Mițpa, i‑au urmărit pe filisteni și i‑au ucis până în apropiere de Bet‑Car.12Samuel a luat atunci o piatră și a așezat‑o între Mițpa și Șen. El i‑a pus numele Eben-Ezer[6], zicând: „Până aici DOMNUL ne‑a ajutat.“13Astfel, filistenii au fost supuși și n‑au mai invadat teritoriul Israelului, iar mâna DOMNULUI a fost împotriva filistenilor cât timp a trăit Samuel.14Cetățile pe care filistenii le‑au capturat de la Israel, cele de la Ekron și până la Gat, au fost luate înapoi. Israel și‑a eliberat teritoriile din mâna filistenilor. În același timp, a fost pace și între Israel și amoriți.15Samuel a continuat să judece Israelul în toate zilele vieții lui.16El mergea an de an, făcând înconjurul Betelului, al Ghilgalului și al Mițpei, și judeca Israelul în toate aceste locuri.17Apoi se întorcea la Rama – deoarece acolo era casa lui – judecând și acolo pe Israel. Tot acolo a construit un altar DOMNULUI.
1 Samuel 7
English Standard Version
de la Crossway1And the men of Kiriath-jearim came and took up the ark of the Lord and brought it to the house of Abinadab on the hill. And they consecrated his son Eleazar to have charge of the ark of the Lord. (2 Sam 6:3)2From the day that the ark was lodged at Kiriath-jearim, a long time passed, some twenty years, and all the house of Israel lamented after the Lord.
Samuel Judges Israel
3And Samuel said to all the house of Israel, “If you are returning to the Lord with all your heart, then put away the foreign gods and the Ashtaroth from among you and direct your heart to the Lord and serve him only, and he will deliver you out of the hand of the Philistines.” (Gen 35:2; Deut 6:13; Deut 10:20; Deut 13:4; Deut 30:2; Ios 24:14; Ios 24:23; Jud 2:13; Jud 10:16; 1 Re 8:48; 2 Cro 19:3; 2 Cro 30:19; Ezra 7:10; Is 55:7; Os 6:1; Ioel 2:12; Mat 4:10; Lu 4:8)4So the people of Israel put away the Baals and the Ashtaroth, and they served the Lord only.5Then Samuel said, “Gather all Israel at Mizpah, and I will pray to the Lord for you.” (Jud 20:1)6So they gathered at Mizpah and drew water and poured it out before the Lord and fasted on that day and said there, “We have sinned against the Lord.” And Samuel judged the people of Israel at Mizpah. (Jud 10:10; 1 Sam 7:5; 1 Sam 31:13; 2 Sam 14:14; Ne 9:1)7Now when the Philistines heard that the people of Israel had gathered at Mizpah, the lords of the Philistines went up against Israel. And when the people of Israel heard of it, they were afraid of the Philistines.8And the people of Israel said to Samuel, “Do not cease to cry out to the Lord our God for us, that he may save us from the hand of the Philistines.”9So Samuel took a nursing lamb and offered it as a whole burnt offering to the Lord. And Samuel cried out to the Lord for Israel, and the Lord answered him. (Ps 99:6; Ier 15:1)10As Samuel was offering up the burnt offering, the Philistines drew near to attack Israel. But the Lord thundered with a mighty sound that day against the Philistines and threw them into confusion, and they were defeated before Israel. (1 Sam 2:10; 2 Sam 22:14; Ps 18:13)11And the men of Israel went out from Mizpah and pursued the Philistines and struck them, as far as below Beth-car.12Then Samuel took a stone and set it up between Mizpah and Shen[1] and called its name Ebenezer;[2] for he said, “Till now the Lord has helped us.” (Gen 28:18; Gen 31:45; Gen 35:14; Ios 4:9; Ios 24:26)13So the Philistines were subdued and did not again enter the territory of Israel. And the hand of the Lord was against the Philistines all the days of Samuel. (Jud 13:1)14The cities that the Philistines had taken from Israel were restored to Israel, from Ekron to Gath, and Israel delivered their territory from the hand of the Philistines. There was peace also between Israel and the Amorites.15Samuel judged Israel all the days of his life. (Jud 2:16; 1 Sam 7:6; 1 Sam 12:11)16And he went on a circuit year by year to Bethel, Gilgal, and Mizpah. And he judged Israel in all these places.17Then he would return to Ramah, for his home was there, and there also he judged Israel. And he built there an altar to the Lord. (Jud 21:4; 1 Sam 1:19; 1 Sam 14:35)