1Samuel a venit la Saul și i‑a zis: „Eu sunt cel pe care l‑a trimis DOMNUL să te ungă drept rege peste poporul Său Israel. Prin urmare, ascultă mesajul DOMNULUI.2Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: «Îi voi pedepsi pe amalekiți pentru ceea ce i‑au făcut lui Israel, când i s‑au împotrivit pe drum, când se suia din Egipt.3Du‑te deci și atacă‑i pe amalekiți. Dă spre nimicire[1] tot ceea ce le aparține! Nu‑i cruța, ci dă la moarte bărbații și femeile, copiii și sugarii, vitele și oile, cămilele și măgarii.»“4Saul a adunat poporul și l‑a numărat la Telaim. Erau două sute de mii de pedestrași dintre care zece mii de bărbați din Iuda.5Când Saul a ajuns aproape de cetatea amalekiților, s‑a așezat la pândă, în vale.6Saul le‑a zis cheniților: „Duceți‑vă, plecați! Ieșiți din mijlocul amalekiților ca să nu vă nimicesc împreună cu ei, deoarece ați arătat bunătate față de toți fiii lui Israel atunci când s‑au suit din Egipt.“ Astfel, cheniții au plecat din mijlocul amalekiților.7Saul i‑a învins pe amalekiți de la Havila până la Șur, care se află la răsărit de Egipt.8L‑a prins viu pe Agag, regele amalekiților, și a dat spre nimicire tot poporul, trecându‑l prin ascuțișul sabiei.9Saul și poporul l‑au cruțat însă pe Agag și cele mai bune oi, vite, viței grași[2] și miei – tot ceea ce era mai bun. Ei n‑au dorit să le dea spre nimicire, ci au dat spre nimicire doar lucrurile care erau de disprețuit și fără valoare.10Atunci Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Samuel, zicând:11„Îmi pare rău că l‑am făcut pe Saul rege, pentru că s‑a abătut de la Mine și nu a împlinit poruncile Mele.“ Samuel s‑a mâhnit și a strigat către DOMNUL toată noaptea.12S‑a sculat dis‑de‑dimineață pentru a‑l întâlni pe Saul, însă i s‑a spus: „Saul a plecat la Carmel și iată că și‑a ridicat un monument. Apoi s‑a întors și a coborât la Ghilgal.“13Samuel s‑a dus la Saul, iar Saul i‑a zis: – Fii binecuvântat de DOMNUL! Am împlinit porunca DOMNULUI.14Samuel i‑a răspuns: – Atunci ce este acest behăit de oi, care ajunge la urechile mele și acest muget de vite, pe care‑l aud?15Saul i‑a zis: – Le‑au adus de la amalekiți, pentru că poporul a cruțat cele mai bune oi și vite ca să le jertfească DOMNULUI, Dumnezeul tău. Pe celelalte însă le‑am dat spre nimicire.16Samuel i‑a zis: – Oprește‑te! Îți voi spune ce mi‑a vorbit DOMNUL în noaptea aceasta. Saul i‑a zis: – Spune‑mi!17Samuel i‑a zis: – Când erai mic în ochii tăi, nu ai devenit tu, oare, căpetenia semințiilor lui Israel? DOMNUL te‑a uns rege al lui Israel18și te‑a trimis într‑o misiune și a zis: „Du‑te și dă‑i spre nimicire pe păcătoșii aceia de amalekiți! Luptă‑te cu ei până vor fi mistuiți!“19De ce n‑ai ascultat de glasul DOMNULUI și te‑ai aruncat asupra prăzii, făcând astfel ce este rău în ochii DOMNULUI?20Saul i‑a răspuns lui Samuel: – Am ascultat de glasul DOMNULUI. Am plecat în misiunea pe care mi‑a încredințat‑o și l‑am adus aici pe Agag, regele amalekiților, iar pe amalekiți i‑am dat spre nimicire.21Dar poporul a luat din pradă oi și vite, ce era mai bun din ceea ce trebuia dat spre nimicire, ca să le jertfească DOMNULUI, Dumnezeul tău, la Ghilgal.22Atunci Samuel a zis: Oare Își găsește DOMNUL plăcerea în arderi‑de‑tot și în jertfe mai mult decât în ascultare de glasul Său? Iată, ascultarea este mai bună decât jertfele și luarea-aminte este mai bună decât grăsimea berbecilor.23Căci răzvrătirea este ca păcatul divinației[3], iar îngâmfarea – ca nelegiuirea și idolatria[4]. Pentru că ai respins Cuvântul DOMNULUI, te‑a respins și El ca rege. (Deut 18:10)24Saul i‑a răspuns lui Samuel: – Am păcătuit căci am încălcat porunca DOMNULUI și n‑am ascultat de cuvintele tale. M‑am temut de popor și am ascultat de glasul lui.25Acum, te rog, iartă‑mi păcatul și întoarce‑te împreună cu mine pentru a mă putea închina DOMNULUI.26Samuel i‑a zis: – Nu mă voi întoarce împreună cu tine. Pentru că ai respins Cuvântul DOMNULUI și DOMNUL te‑a respins ca rege al lui Israel.27În timp ce Samuel se întorcea să plece, Saul l‑a apucat de marginea mantiei, iar aceasta s‑a rupt.28Atunci Samuel i‑a zis: – DOMNUL a rupt astăzi de la tine domnia peste Israel și a dat‑o unuia din semenii tăi, mai bun decât tine.29Tăria lui Israel nu trădează și nu Se răzgândește, căci El nu este om ca Se răzgândească.30Saul i‑a zis: – Am păcătuit. Totuși, cinstește‑mă, te rog, înaintea bătrânilor poporului meu și înaintea lui Israel! Întoarce‑te cu mine ca să mă închin înaintea DOMNULUI, Dumnezeul tău.31Samuel s‑a întors după Saul, iar acesta s‑a închinat înaintea DOMNULUI.32Apoi Samuel a zis: „Aduceți‑l înaintea mea pe Agag, regele amalekiților.“ Agag a venit spre el încrezător[5], zicându‑și: „Cu siguranță că amărăciunea morții a trecut.“33Samuel i‑a zis lui Agag: „După cum sabia ta a lăsat femei fără fii, tot așa mama ta va fi lăsată fără fiu printre femei.“ Apoi l‑a tăiat pe Agag în bucăți înaintea DOMNULUI, la Ghilgal.34După aceea, Samuel a plecat la Rama, iar Saul s‑a suit acasă, în Ghiva lui Saul.35Samuel nu l‑a mai văzut pe Saul până în ziua morții lui, însă Samuel bocea pentru Saul. DOMNULUI I‑a părut rău că l‑a făcut pe Saul rege peste Israel.
1 Samuel 15
English Standard Version
The Lord Rejects Saul
1And Samuel said to Saul, “The Lord sent me to anoint you king over his people Israel; now therefore listen to the words of the Lord. (1 Sam 9:16)2Thus says the Lord of hosts, ‘I have noted what Amalek did to Israel in opposing them on the way when they came up out of Egypt. (Ex 17:8; Deut 25:17)3Now go and strike Amalek and devote to destruction[1] all that they have. Do not spare them, but kill both man and woman, child and infant, ox and sheep, camel and donkey.’” (Lev 27:28; Ios 6:17; Ios 6:21; 1 Sam 22:19)4So Saul summoned the people and numbered them in Telaim, two hundred thousand men on foot, and ten thousand men of Judah.5And Saul came to the city of Amalek and lay in wait in the valley.6Then Saul said to the Kenites, “Go, depart; go down from among the Amalekites, lest I destroy you with them. For you showed kindness to all the people of Israel when they came up out of Egypt.” So the Kenites departed from among the Amalekites. (Ex 18:10; Ex 18:19; Num 10:29; Num 10:32; Jud 1:16; 1 Sam 27:10)7And Saul defeated the Amalekites from Havilah as far as Shur, which is east of Egypt. (Gen 2:11; Gen 16:7; Gen 25:18; Ex 15:22; 1 Sam 14:48; 1 Sam 27:8)8And he took Agag the king of the Amalekites alive and devoted to destruction all the people with the edge of the sword. (1 Sam 27:8; 1 Sam 30:1)9But Saul and the people spared Agag and the best of the sheep and of the oxen and of the fattened calves[2] and the lambs, and all that was good, and would not utterly destroy them. All that was despised and worthless they devoted to destruction. (1 Sam 15:15; 1 Sam 15:21; 1 Sam 28:18)10The word of the Lord came to Samuel:11“I regret[3] that I have made Saul king, for he has turned back from following me and has not performed my commandments.” And Samuel was angry, and he cried to the Lord all night. (Gen 6:6; 1 Sam 13:13; 1 Sam 15:3; 1 Sam 15:9)12And Samuel rose early to meet Saul in the morning. And it was told Samuel, “Saul came to Carmel, and behold, he set up a monument for himself and turned and passed on and went down to Gilgal.” (Ios 15:55)13And Samuel came to Saul, and Saul said to him, “Blessed be you to the Lord. I have performed the commandment of the Lord.” (Rut 2:20)14And Samuel said, “What then is this bleating of the sheep in my ears and the lowing of the oxen that I hear?”15Saul said, “They have brought them from the Amalekites, for the people spared the best of the sheep and of the oxen to sacrifice to the Lord your God, and the rest we have devoted to destruction.” (1 Sam 15:9; 1 Sam 15:21)16Then Samuel said to Saul, “Stop! I will tell you what the Lord said to me this night.” And he said to him, “Speak.”17And Samuel said, “Though you are little in your own eyes, are you not the head of the tribes of Israel? The Lord anointed you king over Israel. (1 Sam 9:21)18And the Lord sent you on a mission and said, ‘Go, devote to destruction the sinners, the Amalekites, and fight against them until they are consumed.’19Why then did you not obey the voice of the Lord? Why did you pounce on the spoil and do what was evil in the sight of the Lord?” (1 Sam 14:32)20And Saul said to Samuel, “I have obeyed the voice of the Lord. I have gone on the mission on which the Lord sent me. I have brought Agag the king of Amalek, and I have devoted the Amalekites to destruction. (1 Sam 15:13)21But the people took of the spoil, sheep and oxen, the best of the things devoted to destruction, to sacrifice to the Lord your God in Gilgal.” (1 Sam 15:15)22And Samuel said, “Has the Lord as great delight in burnt offerings and sacrifices, as in obeying the voice of the Lord? Behold, to obey is better than sacrifice, and to listen than the fat of rams. (Ps 40:6; Ps 50:8; Prov 21:3; Ecl 5:1; Is 1:11; Is 1:16; Ier 7:22; Os 6:6; Mica 6:6; Mat 9:13; Mat 12:7; Mar 12:33; Ev 10:6)23For rebellion is as the sin of divination, and presumption is as iniquity and idolatry. Because you have rejected the word of the Lord, he has also rejected you from being king.” (Gen 31:19; Gen 31:34; 1 Sam 13:14; 1 Sam 15:26)24Saul said to Samuel, “I have sinned, for I have transgressed the commandment of the Lord and your words, because I feared the people and obeyed their voice. (2 Sam 12:13)25Now therefore, please pardon my sin and return with me that I may bow before the Lord.” (1 Sam 15:30)26And Samuel said to Saul, “I will not return with you. For you have rejected the word of the Lord, and the Lord has rejected you from being king over Israel.” (1 Sam 15:23; 1 Sam 16:1)27As Samuel turned to go away, Saul seized the skirt of his robe, and it tore. (1 Re 11:30)28And Samuel said to him, “The Lord has torn the kingdom of Israel from you this day and has given it to a neighbor of yours, who is better than you. (1 Sam 28:17)29And also the Glory of Israel will not lie or have regret, for he is not a man, that he should have regret.” (Num 23:19; Ez 24:14)30Then he said, “I have sinned; yet honor me now before the elders of my people and before Israel, and return with me, that I may bow before the Lord your God.” (1 Sam 15:25; Ioan 5:44; Ioan 12:43)31So Samuel turned back after Saul, and Saul bowed before the Lord.32Then Samuel said, “Bring here to me Agag the king of the Amalekites.” And Agag came to him cheerfully.[4] Agag said, “Surely the bitterness of death is past.”33And Samuel said, “As your sword has made women childless, so shall your mother be childless among women.” And Samuel hacked Agag to pieces before the Lord in Gilgal. (Jud 1:7; 1 Sam 15:12; 1 Sam 15:21)34Then Samuel went to Ramah, and Saul went up to his house in Gibeah of Saul. (1 Sam 1:19; 1 Sam 11:4)35And Samuel did not see Saul again until the day of his death, but Samuel grieved over Saul. And the Lord regretted that he had made Saul king over Israel. (1 Sam 15:11; 1 Sam 16:1; 1 Sam 19:24)