Psalmi 71 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 În Tine, DOAMNE, mă adăpostesc! Să nu fiu dat de rușine vreodată! 2 În dreptatea Ta, izbăvește‑mă și scapă‑mă! Pleacă‑Ți urechea spre mine și mântuiește‑mă. 3 Fii pentru mine o stâncă, o locuință, la care să vin mereu. Tu poruncești să fiu izbăvit, căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea. 4 Dumnezeul meu, scapă‑mă din mâna celui rău, din brațul celui nedrept și crud. 5 Tu ești speranța mea Stăpâne DOAMNE, ești încrederea mea încă din tinerețea mea. 6 M‑am sprijinit pe Tine încă din pântec: Tu m‑ai desprins din pântecul mamei mele; în Tine este lauda mea mereu. 7 Am ajuns ca o minune pentru mulți, dar Tu ești adăpostul meu cel trainic. 8 Gura‑mi este plină de lauda Ta; toată ziua vorbesc despre splendoarea Ta. 9 Nu mă lepăda la bătrânețe! Când îmi va fi trecut puterea, nu mă părăsi, 10 căci dușmanii mei vorbesc împotriva mea și cei ce caută să‑mi ia viața uneltesc împreună, 11 zicând: „L‑a părăsit Dumnezeu! Urmăriți‑l și prindeți‑l, căci nu mai are scăpare!“ 12 Dumnezeule, nu Te îndepărta de mine! Dumnezeul meu, vino degrabă în ajutorul meu! 13 Să fie făcuți de rușine! Să piară potrivnicii sufletului meu! Să‑i înfășoare disprețul și rușinea pe cei care îmi vor răul. 14 Eu însă voi continua să sper și Te voi lăuda tot mai mult. 15 Gura mea va povesti dreptatea Ta și mântuirea Ta toată ziua, chiar dacă nu le cunosc marginile. 16 Voi veni și voi proclama isprăvile Tale, Stăpâne DOAMNE, voi aminti dreptatea Ta și numai a Ta. 17 Dumnezeule, m‑ai învățat încă din tinerețea mea, iar eu continui să vestesc minunile Tale până în ziua de azi. 18 Dumnezeule, nu mă părăsi nici chiar când voi fi bătrân și cărunt; nu mă părăsi până voi vesti puterea Ta generației următoare și tăria Ta tuturor celor ce vor veni. 19 Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer! Tu ai înfăptuit lucruri mari. Dumnezeule, cine este ca Tine? 20 Deși m‑ai făcut să văd necazuri multe și amare, Tu îmi vei da din nou viață. Chiar și din adâncimile pământului mă vei scoate din nou. 21 Îmi vei mări cinstea și mă vei mângâia. 22 Iar eu Îți voi mulțumi cu harfa pentru credincioșia Ta, Dumnezeul meu! Voi cânta spre lauda Ta din liră, Sfântule al lui Israel! 23 Buzele mele vor striga de bucurie când voi cânta spre lauda Ta, iar sufletul meu, pe care l‑ai răscumpărat, va cânta și el. 24 Limba mea, de asemenea, va vesti toată ziua dreptatea Ta, căci cei ce‑mi voiau răul au fost făcuți de rușine și de râs.

Elberfelder Bibel

de la SCM Verlag

Psalm 71

1 Bei dir, HERR, habe ich mich geborgen. Lass mich niemals beschämt werden! (Ps 25:2) 2 In deiner Gerechtigkeit befreie mich^[1] und rette mich^[2]! Neige dein Ohr zu mir und hilf mir^[3]! (Ps 31:2) 3 Sei mir ein Fels zur Wohnung^[4],^[5] zu dem ich immer kommen kann! Du hast geboten, mich zu retten^[6]. Denn mein Fels und meine Burg bist du. (Ps 18:3; Ps 31:3) 4 Mein Gott, befreie mich aus der Hand des Gottlosen, aus der Faust des Ungerechten und des Gewalttätigen! (Ps 43:1) 5 Denn meine Hoffnung bist du^[7], Herr; HERR, meine Zuversicht von meiner Jugend an. 6 Auf dich habe ich mich gestützt vom Mutterschoß an, vom Mutterleib hast du mich entbunden^[8]; dir gilt stets mein Lobgesang. (Ps 22:11; Ps 40:4) 7 Vielen bin ich wie ein Wunder; du aber bist meine starke Zuflucht. (Ps 62:8; Is 8:18; Zah 3:8) 8 Mein Mund ist voll von deinem Lob, von deinem Ruhm den ganzen Tag. 9 Verwirf mich nicht zur Zeit des Alters; beim Schwinden meiner Kraft verlass mich nicht! 10 Denn meine Feinde haben über mich geredet, und die nach meinem Leben trachten, miteinander beratschlagt. 11 Sie sagen: Gott hat ihn verlassen! Verfolgt und ergreift ihn, denn kein Retter ist da! 12 Gott, sei nicht fern von mir; mein Gott, eile mir zur Hilfe! (Ps 35:22; Ps 70:2) 13 Zuschanden werden, vergehen sollen, die meine Seele beschuldigen^[9]; in Hohn und Schande sollen sich hüllen, die mein Unglück suchen! (Ps 70:3) 14 Ich aber will beständig harren und all dein Lob vermehren. (Pl 3:24) 15 Mein Mund soll erzählen deine Gerechtigkeit, dein Retten den ganzen Tag. Denn ich kenne ⟨ihre⟩ Zahl^[10] nicht. (Ps 40:6; Ps 51:16; Ps 145:7) 16 Ich will kommen mit den Machttaten des Herrn, HERRN. Ich will preisen deine Gerechtigkeit, dich allein. (Is 45:24) 17 Gott! Du hast mich unterwiesen von meiner Jugend an, und bis hierher verkündige ich deine Wundertaten. (Ps 73:28; 2 Tim 3:15) 18 Und auch bis zum Alter und bis zum Greisentum verlass mich nicht, Gott, bis ich verkündige deinen Arm der ⟨künftigen⟩ Generation, allen, die da kommen werden, deine Macht (Ps 48:14; Ps 78:4) 19 und deine Gerechtigkeit, Gott, bis zur Höhe, der du große Dinge getan hast, Gott, wer ist wie du? (Ps 35:10; Ps 36:7) 20 Der du uns viele und unheilvolle Nöte hast sehen lassen, du wirst uns wieder beleben und uns aus den Tiefen^[11] der Erde wieder heraufführen. (1 Sam 2:6; Ps 60:5; Ps 95:4) 21 Du wirst meine Größe mehren und dich wenden und mich trösten. (Ps 86:17) 22 Dann will auch ich dich preisen mit der Harfe, ⟨preisen⟩ deine Treue^[12], mein Gott! Ich will dir spielen mit der Zither, du Heiliger Israels! (Ps 43:4; Ps 98:4) 23 Jubeln sollen meine Lippen, wenn ich dir spiele, und meine Seele, die du erlöst hast. (Ps 34:23) 24 Auch meine Zunge soll von deiner Gerechtigkeit reden den ganzen Tag; denn beschämt, denn mit Scham sind bedeckt worden, die mein Unglück suchen. // (Ps 70:3; Iac 3:9)